Pe aceeași temă
Volumul “Românii, un viitor previzibil” scris de Dorin Bodea si apărut la finalul anului 2011 m-a entuziasmat, nu neapărat pentru că are la bază o cercetare cu toate rigorile ei ştiinţifice – deşi acesta este unul din meritele principale ale cărţii – ci pentru că am fost pus în faţa percepţiilor sincere pe care românii obişnuiţi – nu vedetele sau comentatorii – le au atât faţă de ei înşişi, ca români, cât şi faţă de ceilalţi compatrioţi. Este vorba despre selful românesc, care implică atât concepţia despre sine, dar şi despre ceilalţi. Percepţii de care se poate ţine cont şi pe care se poate construi în viaţa de zi cu zi, atât pe plan organizaţional, cât şi pe plan personal.
Am aflat astfel că românii şi-au declarat ca principale aspiraţii integritatea, deschiderea spre învăţare, perfecţionismul, colaborarea, stabilitatea şi în primul rând comportamentul civilizat. Ca resurse, apar spiritul de familie, libertatea şi independenţa, inteligenţa, creativitatea şi inovarea, înclinaţia spre distracţie, dorinţa de schimbare, criticismul. Iar limitările pe care şi le văd românii sunt dorinţa de a fi şef, tendinţa spre bârfe, scenarii şi jocuri politice, tendinţa de a invidia, fatalismul, pasivitatea şi tendinţa de a lua lucrurile personal.
Beneficiile cărţii pentru mediul organizaţional
Peste 80% dintre cei 1132 de participanţi la cercetare au statut de angajaţi, peste 90% sunt cu studii superioare iar peste 50% au vârsta cuprinsă între 20 şi 25 de ani. Studiul fiind reprezentativ, putem evidenţia câteva beneficii pentru mediul organizaţional, fie el privat sau public.
Dacă suntem antreprenori sau directori, putem folosi aceste resurse cultivând o cultură organizaţională sănătoasă, utilă tuturor şi clădită pe performanţă. Neîngădind spiritul de familie, cultivând independenţa angajaţilor; oferindu-le o pauză mai mare pentru activităţi recreative, stimulându-le astfel şi creativitatea; din când în când, mici schimbări pot ajuta acceptarea unei mai mari. Pe partea cealaltă, înăbuşirea bârfelor, transparenţa în luarea deciziilor, stoparea unei atitudini fataliste prin cultivarea pro-activităţii sunt exemple la care mă gândesc şi care, unele, sunt prezente şi în comentariile cărţii, care minimalizează efectele negative ale caracteristicilor.
Românii îşi doresc integritate, doresc să facă lucrurile cât mai bine, vor să colaboreze bine unii cu ceilalţi, vor stabilitate şi vor un comportament civilizat – toate acestea atât la ei, cât şi la ceilalţi. Sunt aspiraţii care, înainte de a fi îndeplinite în societate, pot fi cultivate la un nivel mai mic, de la familie, la companii şi comunităţi. Ce facem, de exemplu, într-o companie, astfel încât toate aceste aspiraţii să se întâmple? Să le conştientizăm şi să le cultivăm mai întâi la noi înşine în ceea ce facem – ceea ce ţine de noi.
Importanţa cărţii pentru management
Mai sus am enumerat câteva măsuri ce pot fi implementate într-o comapnie, ţinând cont de tendinţele descoperite prin studiu. În carte sunt mai numeroase şi vă las să le descoperiţi. Ele sunt atât pentru manageri, dar şi pentru subordonaţi.
Câţi manageri, pornind de la aceste caracteristici, au reuşit să descopere aşteptările angajaţilor lor, sau măcar să-şi întrebe subordonaţii despre ele? Câţi construiesc planuri de motivare individuală, ţinând cont de caracteristicile culturale ale fiecărui angajat? Câţi manageri construiesc programe de creştere a performanţei, în funcţie de fiecare angajat? Câţi îşi cunosc, cu adevărat, angajaţii? Câţi înţeleg percepţiile clienţilor cu care lucrează?
Cartea ajută la identificarea selfului românesc actual, cu aspectele sale mai bune sau mai puţin bune, pe baza căreia se poate construi un sine românesc pe care ni-l dorim cu toţii, pentru prezent şi pentru viitor. Întrebarea “ce facem să fie bine?” îşi găseşte, prin această carte, mai multe răspunsuri.
Dragos Butuzea, senior consultant, Mentor’s Search
