`Am fost un bou!`

E nerezonabil ca șeful unui „grup infracțional organizat“ să te înjunghie pe la spate, atunci când simte că nu-l mai servești?

Articolul privitor la televiziuni și radiouri din ordonanța de urgență adoptată de gu­vern, relativă la Codul insolvenței, poate fi interpretat, fără multă eroare, ca în­drep­tat împotriva televiziunilor incomode pentru putere, pe care le poate amenința cu suspendarea activității de presă în cazul in­solvenței. Or, insolvența sau pro­xi­mi­tatea ei este o caracteristică a multor televiziuni din Ro­mânia. Desigur că toată lu­mea este obligată să plă­tească taxele și impozitele, dar când o intrare în insolvență atrage, pentru o televiziune, suspendarea pe luni bune a autorizației de funcționare – ceea ce nu se întâmplă în cazul unei firme de transport sau de construcții –, strădania gu­vernării USL de a exercita presiuni asu­pra presei pare evidentă și ea este con­dam­nabilă. Pe scurt, guvernul arată pumnul libertății de expresie, așa cum au semnalat deja și organizații internaționale precum ActiveWatch și Reporteri fără Frontiere.

Acestea fiind zise, nu am putut să nu pri­vesc cu un irepresibil amuzament circul de lamentări și acuzații desfășurat zilele trecute la Realitatea TV, una dintre cele mai amenințate televiziuni în lumina or­donanței. Erau prezenți aproape toți co­militonii Realității – de la Andreea Cre­țu­lescu la Rareș Bogdan și patronul Cozmin Gușă, marele analist, fără a-l uita și pe neo­stângistul Costi Rogozanu. Li se adă­u­gau acestor luptători vechi pe frontul „an­tibăsismului“ alți magnifici „externi“, pre­cum Cornel Nistorescu sau Oana Stăn­ciu­les­cu. Toți îl condamnau aspru pe Ponta, bineînțeles suspectat că, mai ales în con­di­țiile ascuțirii rivalității cu Crin Antonescu, ar voi să închidă sau să preia Realitatea TV, care adoptase o poziție contrară lui, mai ales în chestiunea Ro­șia Montană. Momentul cul­minant a fost când mo­de­ratoarea l-a întrebat pe Nis­torescu dacă s-ar fi aș­tep­tat la o astfel de lovitură de la guvernul USL în ur­mă cu un an și jumătate. „Câ­tuși de puțin!“, s-a jurat marele jurnalist. În­trebat același lucru, Rareș Bogdan a fost mult mai expresiv: „Am fost un bou!“, a admis el, remintind-ne de celebrul „am fost un dobitoc“ al lui Postelnicu, la tribunal.

Să fim serioși! Nu știau marii oameni de televiziune că Ponta e un plagiator și deci un impostor și mincinos? De la un astfel de om, când are puterea, te poți aștepta la orice. Pe de altă parte, participaseră și ei - și încă cum! – la campania de dis­creditare a Guvernului Boc, indiferent da­că acesta merita sau nu, dar mai ales când nu merita. Țipaseră și ei ani în șir - și încă ce! – că Băsescu e „tiran“, că „băsiștii“ sunt ticăloși și vânduți și așa mai departe. Și totuși, nu „tiranul“ a dat ordonanța ca­re amenință să-i închidă, ci cel pe care l-au susținut din greu. Ce-au făcut ei în vara tre­cută, când prietenii lor din USL în­cer­cau să doboare statul de drept? Când n-au aplaudat direct evenimentul, l-au rela­ti­vi­zat, așa cum e la modă azi și printre in­telectualii postmoderni și de stânga. Chiar și acum, am auzit la un alt post de­cla­rându-se că USL e „un contract“ între părți și cu populația care i-a votat. Aiurea! USL nu e un „contract“, ci e, în ma­jo­ri­tate, „un grup infracțional organizat“, așa cum a declarat chiar un ministru al lor anul trecut, grup din care trebuie să ieși repede, „dacă nu vrei să-ți petreci bătrânețea după gratii“. E nerezonabil atunci ca șeful unui „grup infracțional or­ganizat“ să te înjunghie pe la spate, atunci când simte că nu-l mai servești?

Nu, nimeni dintre ei nu a fost „bou“ ori măcar naiv. Știau bine ce fac și pe cine susțin, așa cum știau bine și pe cine în­jură. Știau bine că nici Băsescu nu semăna cu Lukașenko, nici Boc cu Putin și că, da­că aceștia greșeau, exista buna intenție măcar. Dar jurnaliștii noștri fie acționau la ordinele patronului, fie erau seduși de po­sibile avantaje. Iar când i-au văzut ter­feliți, înjosiți, umiliți pe oameni ca Pa­ta­pievici, Morar, Macovei, Boc, Funeriu, un­de le era conștiința și mintea? De cele mai multe ori au intrat și ei în corul bandiților de presă, mai subtil oleacă decât cei de la Antena 3, dar, tocmai de aceea, poate mai pervers. Acum constată că tocmai „ai lor“ i-au trădat! Uimitor, ce să spun! Era oare de crezut ca niște carnasiere să pască iar­bă? Culmea ridicolului a fost când postul Realitatea a invocat posibilitatea cons­ti­tuțională ca Avocatul Poporului să atace ordonanța de urgență la CCR! Dar unde erau perspicacii de analiști, când anul tre­cut USL îl demitea fără motiv pe Avocatul Poporului, când distrugea legi prin or­donanțe de urgență și când ar fi demis și Curtea Constituțională, dacă nu ar fi in­tervenit puterile occidentale? În raport cu încercarea de puci din 2012, ordonanța in­solvenței e chiar un mizilic!

Se pot spune multe despre ce a făcut, ce n-a făcut și ce ar fi trebuit să facă gu­ver­narea Băsescu-Boc. Nu-i acum momentul. Un lucru însă e clar: deși a fost feroce atacată de majoritatea televiziunilor de știri, nu a întreprins nimic pentru a le li­mita puterea sau a le suspenda activitatea prin diferite tertipuri. A procedat altfel, așadar, atât decât guvernarea Năstase pre­cedentă, cât și decât guvernarea Ponta suc­cesoare. Aceasta spune ceva esențial și des­pre natura profundă a PSD, moștenitorul PCR, dar spune ceva și despre liderii amintiți: primul, un infractor; al doilea, dis­cipolul său, un impostor și un pla­gia­tor. Cinstit, te-ai fi putut aștepta la alt­ceva din partea lor?

Da, ne solidarizăm cu cei de la trustul Rea­litatea Media și cu toți cei pe care or­do­nanța lui Ponta îi amenință acum cu sus­pendarea. Dar, dragilor, nu ne luați nici drept „boi“, nici drept naivi! Și, mai ales, nici drept uituci! Nu de dragul vostru o vom face, ci de dragul unui principiu – cel al libertății de exprimare. Puteți pri­cepe măcar așa ceva? //