Programe de guvernare. Azi, ARD

Dragos Paul Aligica 13.11.2012

De același autor

Din câte înţeleg, Programul de Guvernare al ARD apare în două ediţii: lungă şi scurtă, grea şi uşoară, pentru specialişti şi pentru poporul suveran. M-am apucat să citesc forma lungă, grea. De ce? Trufie, dorinţa de a impresiona cunoscuţii şi cititorii, de a dovedi lumii şi ţie însuţi că te ridici la înălţimea titlului de specialist.

Aş fi vrut să-l citesc şi să spun: „Da, am fost la înălţime“. Nu pot. Am eşuat. Bănuiesc că textul în cauză e o lucrare meritorie. În general. Din păcate, am rămas blocat cam pe la pagina 17 din 67 şi habar nu am care e deznodământul. (M-am uitat doar în cuprins şi am văzut că se termină cu ceva numit „Intrarea României în zona euro“. Deci happy-ending.)

Să împărtăşesc totuşi câteva impresii. Şi, implict, explicaţia faptului că am cedat lupta, că m-am declarat învins.

Ce mi-a plăcut: în aceste prime pagini citite de mine sunt multe propoziţii clare şi precise, aproape carteziene. Altele sunt părţi ale unor structuri argumentative entimematice de o profunzime răscolitoare, cum ar fi:

„Acțiunile guvernamentale ale ARD vor amorsa procese economice, sociale și instituționale (politice, culturale) care vor produce efecte dincolo de perioada constituțională de guvernare, după cum perioada de guvernare va suferi (sau, după caz, va beneficia de) influențele acțiunilor guvernamentale din perioada anterioară. Ca urmare, vor exista obiective pe termen lung, respectiv obiective pe termen mediu și obiective pe termen scurt.“

Iar altele, majoritatea, sunt tot felul de alte propoziţii de varii naturi, pe care nu le mai discutăm aici, pentru că oricum nu îşi aveau locul în text de la bun început.

Şi astfel am ajuns deja la pagina 12, la o secţiune numită inspirat, cred eu, „Caracterizarea programului de guvernare“. Cum altfel s-ar putea numi un capitol dintr-un program de guvernare decât „Caracterizarea programului de guvernare“? De aici lucrurile au început să devină însă mai delicate. Dar să dăm cuvântul autorilor:

„Pe perioada 2013-2016 și în perspectiva orizontului 2020, guvernarea ARD își propune următoarele ținte care, prin atingerea lor, vor conduce la realizarea obiectivelor guvernării pentru perioada 2013-2016 și, în consecință, a obiectivului pe termen lung la orizontul 2020:

a. ținte pe termen scurt: TTS (vor fi implementate în cursul anului 2013)

b. ținte pe termen mediu: TTM (vor fi implementate în intervalul 2013-2016)

c. ținte pe termen lung: TTL (vor fi implementate în intervalul 2013-2020).“

Treci peste verbiajul inutil şi încerci să înţelegi, aşa, la orizontul 2012, noiembrie seara, Ţinta pe Termen Scurt (TTS): Ţinte? Implementate? Obiective? Ţinte care sunt implementate? Care, odată implemntate, duc la realizarea unor obiective?

Bănuieşti ce vrea să zica doar pentru că ştii că, probabil, în mintea celor care au scris stă ecoul unui model de analiză de politică economică introdus prin anii '60 de autori precum Hansen şi Tinbergen, în care se face vorbire în termeni de „targets“, „instruments“ şi „given systemic parameters“ şi care structurează de atunci o mulţime de discuţii econometrice şi macroeconomice de politică economică. Sigur că de la ce ziceau autorii respectivi la paragraful de mai sus e o distanţă lungă. Dar înrudirea fiind stabilită, te declari satisfăcut. Oamenii au încercat.

Treci mai departe: Ce afli? Afli că aceste ţinte (TTS, TTM şi TTL - ca să fim şi noi precişi, tehnici) pot fi caracterizate. Da. Nu poţi trece chiar aşa mai departe, fără o caracterizare. Şi, dacă pot fi caracterizate, atunci autorii nu scapă prilejul. Aşadar:

„Ţintele pe termen scurt se caracterizează prin următoarele:

– preponderența măsurilor de tip funcțional

- valorificarea instituțiilor și normelor existente în cadrul mecanismului economic și social curent, evitarea bulversărilor instituționale radicale

– preponderența utilizării măsurilor cu impact neutral sau cvasi-neutral pe deficitul bugetar

- deblocarea unor locuri înguste în funcționarea mecanismului economic și social, prin reconfigurări sau restructurări minimale ale acestuia, în cadrul deficitului bugetar adoptat

– preponderența utilizării resurselor financiare din fondurile europene structurale și de coeziune

- impactul pe deficitul bugetar este doar o fracțiune din impactul acelorași resurse asigurate din bugetul național (fracțiunea este dată de ponderea finanțării proprii în totalul finanțării), la același efect economic de stimulare a cererii interne

– preponderența utilizării măsurilor care generează relaxări ale puterii de cumpărare a populației

– creșterea veniturilor nominale disponibile se află sub imperiul iluziei monetare, deci va avea un impact mai mare asupra creșterii cererii interne adresate ofertei interne decât reducerea inflației (în plus, pe termen scurt, reducerea inflației poate menține sau mări impulsul de non-ocupare sau de dez-ocupare – curba Philips)

– preponderența utilizării măsurilor care generează creșteri ale numărului de locuri de muncă

– principala problemă a economiei naționale nu este inflația, ci șomajul. Șomajul trebuie redus chiar cu costul unei anumite creșteri, limitate, a prețurilor (creștere care se poate absorbi prin creșterea ofertei generate de creșterea prețurilor)

– ieșirea ireversibilă din recesiune nu este «semnalată» de numărul de trimestre consecutive de creștere economică, ci de creșterea ratei ocupării stabile.“

Te opreşti, îţi tragi sufletul, încerci să reciteşti. Te concentrezi. Transpiri. Ieşirea ireversibilă din starea mentală propice luării în serios a documentului nu este semnalată de impactul pe deficitul logic, semantic şi gramatical, nici de deblocarea unor locuri înguste în funcționarea mecanismului lingvistic și lexical, ci de costul unei anumite creșteri, limitate, a costurilor de oportunitate (creștere care nu se poate absorbi prin creșterea ofertei generate de creșterea costurilor de oportunitate).

Ajuns în acest punct cititorul poate spune: „Ajunge!“. Ei bine, nu. Am mers mai departe. Ce am aflat: evident, ţintele pe termen mediu (TTM, ca să fim precişi) pot fi şi ele caracterizate. Deci:

„Țintele pe termen mediu se caracterizează prin următoarele:

preponderența utilizării măsurilor de tip structural... structura instituțională a mecanismului economic trebuie paroiectată în așa fel încât să «producă» patru output-uri de bază: a) substanță economică; b) reziliență; c) randament; d) stabilitate financiară... Ş.a.m.d.“

Outputuri, ne-outputuri, avem apoi „măsurile de politică publică“ (pagina 16). Aţi ghicit. Şi astea pot fi caracterizate. Şi, dacă pot, sunt:

„Caracteristici ale măsurilor de politică publică: a... b... c... d. completitudinea: elaborarea măsurilor de politică publică trebuie să captureze efectul de sinergie, de aceea măsurile vor fi elaborate și implementate în așa fel încât să acopere complet sfera de acțiune guvernamentală preconizată“.

Apoi avem clase de măsuri de politică publică - (pagina 17). Dacă e bal, bal să fie. Hai să le caracterizăm şi pe astea:

„Guvernul ARD elaborează și implementează patru clase (categorii) de măsuri de politică publică apte să conducă la atingerea țintelor și la realizarea obiectivelor guvernării:

1. măsuri de impuls privind creșterea economică: măsuri care stimulează sau inhibă, după caz, comportamente sau fenomene economice, așa încât dinamica economică și socială să se dezvolte în direcția atingerii țintelor și realizării obiectivelor;

2. măsuri de deblocare a mecanismelor economice și instituționale: măsuri care elimină sau reduc vulnerabilități sau locuri înguste, fără cheltuieli nete de bani publici, așa încât eficacitatea și eficiența economiei (reale și nominale) să fie augmentate;

3. măsuri de asigurare a sustenabilității creșterii economice: măsuri de natură să creeze condițiile economice și instituționale ale reproducerii (cantitative și calitative) a proceselor dezirabile din perspectiva obiectivelor și țintelor propuse în Programul de guvernare;

4. măsuri translaționale (de transfer al creșterii economice în creșterea nivelului de trai): măsuri care să asigure creșterea nivelului de trai (standardului de viață) direct proporțional cu creșterea parametrilor cantitativi (PIB) și calitativi (productivitate, eficiență) a activității economice.“

Suntem la pagina 17. Aşa cum am spus, la pagina 17 m-am oprit. N-am putut merge mai departe.

Mi-a rămas totuşi o nelinişte, o nemulţumire, un semn de întrebare: Care naiba or fi măsurile alea care elimină sau reduc vulnerabilități sau locuri înguste? Şi, mai precis, la ce locuri înguste au pus gând rău autorii? Poate cineva să le caracterizeze? Şi, dacă da, la ce pagină putem găsi caracterizarea lor? Ne referim evident la ambele: şi la locurile înguste, şi la măsuri. Curios.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22