Reconfiscata revolutie

Parlamentul si-a anulat destinatia de institutie democratica, practicand nu dezbaterea la obiect, ci lovitura sub centura si atacul generalizat la persoana si popor.

Romania nu e Rusia. Or, asa parea, pana la sedinta parlamentarilor romani care i-au cedat national-comunistului Nicolae Vacaroiu fraiele statului roman. Intr-o sedinta de infierare, amintind de cele de partid cu voturile de blam distribuite de geniul defunct al Carpatilor, pre­se­dintele romanilor a fost facut cu ou si cu otet. In 1989, Ceausescu a fost ras­tur­nat. Revolutia care l-a indepartat de la putere a fost ulterior confiscata de neo­co­munisti.

In noua "Adunare Nationala" alcatuita din monstruoasa coalitie PSD, PNL, PRM, UDMR si PC, adevarul a fost inca o data rasturnat pe dos, sefului statului ro­man imputandu-i-se exact ceea ce politica lui Traian Basescu incercase nu fara succes sa combata mai aprig. Comunismul, securismul, coruptia oligarhiei mafiote, instapanite peste parlament, pes­te mediile de afaceri, justitie si presa, par sa fi castigat o noua runda in batalia pentru viitorul Romaniei.

Aceasta victorie à la Pirus - intrucat isca o instabilitate care-i va afecta si pe cei ce-au repurtat trista izbanda - s-a pro­dus aparent legal si democratic. Legal, pentru ca legea nu interzice suspendarea presedintelui. Democratic, pentru ca a hotarat-o parlamentul, teoretic institutia cheie a democratiei.

Dar reprezinta majoritatea parlamentara de la Bucuresti realmente vointa na­tiunii?

Liderul romanilor plateste pentru vorbe si fapte. Pentru ca e primul lider roman care a indraznit sa spuna lucrurilor pe nu­me. Si pentru ca e autorul unor fapte de anvergura istorica, menite sa desparta Romania pentru totdeauna de trecutul ei totalitar. Deschiderea arhivelor Securitatii, condamnarea comunismului si sustinerea reformei printr-un ministru, demis intre timp, hotarat sa confere justitiei romanesti independenta, statutul, orientarea si capacitatea puterii judiciare a statelor de drept veritabile, au pus in pericol mare mafia care a confiscat revolutia din 1989. Basescu a supus-o unei tardive terapii de soc, incercand sa recupereze si sa de­sa­varseasca revolutia deturnata de regimul Iliescu.

 In forul care, in ultima vreme, n-a mai adoptat decat legi care favorizeaza, in loc sa combata coruptia, minciuna si-a trait o noua ora astrala. Parlamentul si-a anu­lat destinatia de institutie democratica, practicand nu dezbaterea la obiect, ci lovitura sub centura si atacul generalizat la persoana si popor. Iar aceasta, in raspar fata de sentinta  Curtii Con­sti­tu­tio­na­le, care a invalidat tentativele oligarhiei aflate la putere la Bucuresti prin intermediul majoritatii parlamentare, de a-l descrie pe Basescu drept un violator al legii fundamentale.

 Dispretul brutal fata de institutiile statului, inclusiv fata de  Curtea Constitu­tio­na­la documenteaza profunzimea crizei in care adversarii presedintelui au propulsat tara si democratia. Violenta si isteria reflectate de acest dispret si de ura viscerala fata de un presedinte ales de popor, iar nu de parlamentul care s-a in­­scaunat in locul sau prin puci nu sunt egalate decat de desconsiderarea ro­ma­nilor de catre cei ce ar fi trebuit sa-i reprezinte. Prin urmare, demersul parlamentar nu e nici democratic, nici legitim, chiar daca nu e ilegal.

PSD-ul iliescist si bratul sau prelungit, penelist, care constituie varful de lance al fortelor antibasesciene, reprezentandu-si clientela, mai degraba, decat pe ale­gatori, au preluat si oficial puterea. Cum anume o vor folosi e previzibil. Romania a fost relansata pe drumul transformarii tarii in­­tr-o democratura bananiera. In mod vadit s-a declansat, prin suspendarea lui Ba­sescu, o veritabila contra­re­vo­lu­tie menita sa dea tarii aspectul unei de­mo­cratii, in timp ce, simultan, continua sa i se retraga rand pe rand Romaniei toa­te mijloacele edificarii efective a statului de drept liberal. Gravitatea acestui aten­tat la adresa viitorului democratiei romanesti nu poate fi subestimata. Nimic nu garanteaza ca transformarea parlamen­tului romanesc in­­tr-un for comparabil cu Duma de la Moscova, obedienta auto­cratiei kaghebiste puse pe picioare de Vladimir Putin, nu va continua la Bucuresti prin noi demersuri antidemocratice. Planurile pesediste de im­­­­piedicare a lui Ba­sescu sa mai candideze sustin previziuni oricat de sumbre. Traducerea abuziva in justitie a presedintelui, diversiunile, mo­di­fi­carile legislative sau constitutionale menite sa-l scoata definitiv din joc pe Ba­sescu risca sa se tina lant.

Dusmanii sai, care-l condamna pentru atitudini dictatoriale, se tem prea putin de Occident, dar, in mod vadit, de verdictul poporului. In fapt, romanii stiu ori simt ca in cauza n-au fost si nu sunt persoanele, asa cum sustine iliescismul restaurat. In joc nu e nici soarta politica a pre­se­dintelui, nici a premierului pesedizat sau a adeptilor crapulosi sau mancurtizati, nu foarte multi, ai lui Vadim si Felix-Voiculescu. Ci reforma si contrareforma. Miza e chiar libertatea romanilor. Poke­ris­tii mafiei postcomuniste au aruncat in acest pot de-a valma si libertatea oamenilor, si institutiile statului, si democratia, fiind gata sa scoata la mezat viitorul tarii, pentru a-si salvgarda afacerile. Chiar daca vor veni, clauzele de salvgardare n-au cum sa-i opreasca. Mai devreme sau mai tarziu, natiunea, insa, le va plati sec.