Un șmecher la zenit: premierul ceh Andrej Babiš

Al doilea cel mai bogat ceh, Andrej Babiš, pro­prietarul concernului Agrofert, domină viața politică din Cehia din 2013, când a câștigat lo­cul al doilea la alegerile parlamentare cu un par­tid nou, ANO, promițând să dea de pământ cu po­li­ti­cienii corupți din partidele tra­diționale.

„Babiš e prea bogat să aibă ne­voie sa fure”, și-au spus ce­hii. După patru ani de gu­ver­nare într-o coaliție con­du­să de social-democrați, cu Ba­biš vicepremier și ministru de Finanțe, ANO a „urcat“ pe pri­mul loc la alegerile din oc­tombrie 2017, cu 30% din voturi – de trei ori mai multe decât al doilea clasat. Președintele Miloš Zeman, care avea mare nevoie de Babiš pentru propria realegere, i-a cerut de îndată să formeze guvernul, chiar dacă deasupra lui Ba­biš plana o umbră mare: încă dinaintea ale­gerilor parlamentare din 2017, poliția i-a în­toc­mit o cauză penală pentru o fraudă de 2 mi­lioane de euro din fonduri UE. Potrivit po­li­țiștilor, o firmă a ieșit în urmă cu 10 ani din con­cernul lui, Agrofert, a încasat subvenții în­tr-un program pentru firme mici, a construit un centru welness de lux numit Cuibul Berzei, după care a revenit în concern, cu cuib cu tot. Recent, bănuielile au fost confirmate în li­nii mari de OLAF, agenția antifraudă a UE. Ba­biš neagă acuzațiile, dar între diferitele sale dez­mințiri sunt deosebiri suspecte. El spune că în spatele „campaniei“ e „ma­fia“ aliată cu niște oa­meni politici, dar nu dă nume și nu-i pârăște la poliție.

Spre cinstea lor, toate cele şa­se partide din noul Legislativ (inclusiv extremiștii de dreap­ta și comuniștii nereformați) au refuzat să intre într-o coa­li­ție condusă de un premier cu dosar penal. La 16 ia­nua­rie, guvernul minoritar pro­pus de Babiš a pierdut votul de încredere din par­lament, iar trei zile mai târziu toți depu­ta­ții, cu excepția celor din ANO, au votat să-i dea pe mâna poliției pe Babiš și pe „se­cun­dul“ lui din politică și afaceri, Jaro­slav Fal­týnek. În discuția din parlament, cei doi au pă­rut încolțiți și au reacționat vulgar, ne­mai­semănând deloc cu băieții buni, cu priviri sin­cere si cămăși albe, de pe panourile elec­to­rale. „Nu-mi umblați la familie!“, a avetizat Ba­biš. (Nevasta și copiii figurau drept șefii firmei cu bucluc în perioada când absorbea sub­venții.) „În țara asta oricine poate co­man­da dosare penale și băga oameni la puș­că­rie!“, a mai strigat de la tribună omul care a fost vicepremier în ultimii patru ani. (Prezent în sală, ministrul său de Justiție a refuzat apoi să explice de ce „resortul“ său se află – dacă Babiš nu minte – în stare așa de jalnică.)

Vii­torul politic imediat al lui Babiš depinde de re­zultatul alegerilor prezidențiale. Dacă le câș­tigă în turul al doilea din 26-27 ianuarie alia­tul său Zeman, ar putea primi un nou mandat să formeze guvernul. Rivalul lui Zeman, Jiří Dra­hoš, nu-i va permite însă să se joace de-a pre­mierul, obligându-l să scoată în față pe alt­ci­ne­va din partid. În asemenea condiții, ANO ar putea până la urmă guverna, deși slă­bit – căci viitorii parteneri îi vor pune condiții aspre.

Declinul lui Babiš, indiferent cât de lung va fi, merită salutat; fără să aibă stridențele rasiste, antieuropene sau ultraconservatoare ale unui Kaczyiński sau Orbán, el este unul dintre li­derii central-europeni gata să erodeze de­mo­crația parlamentară sub masca eficienței și a „împuternicirii“ poporului. În toamnă, Econ­o­mist scria, corect, că pericolul reprezentat de Babiš nu este ideologic, ci tipic oligarhic, de șubrezire a instituțiilor statului de drept din rațiuni pragmatice. În campanie, Babiš pro­mi­tea să conducă țara „ca pe o firmă“. Iar într-o carte arogant intitulată La ce visez când mi se întâmplă să dorm, propunea desființarea Senatului, înjumătățirea deputaților, des­fiin­țarea consiliilor locale, introducerea referen­du­mului ca instrument predilect de decizie etc. A cumpărat două ziare centrale „ca să scrie adevărul“, iar televiziunea publică este dușmanul lui de moarte declarat, fiind con­dusă de „o cloacă de corupți“.

Dar lațul se strânge. Palma politică primită de Babiš de la alte partide, care i-au respins gu­ver­nul, arată că pe scena politică cehă com­por­tamentul onorabil încă nu a dispărut. Iar re­lansarea cauzei penale demonstrează că statul de drept, așa hulit și atacat cum este, funcționează și nimeni nu e mai presus de lege.

În istoria postcomunistă a Cehiei a mai fost cel puțin un politician-om de afaceri venit să sal­ve­ze țara de corupție, dar a dispărut din are­nă după ce și-a dat arama pe față. Mult mai bogat, mai popular și mai ambițios, Babiš ne-ar putea bântui mai multă vreme, transfor­mân­du-se într-un perseverent căpitan-ne­ju­că­tor, ca Liviu Dragnea, sau într-un Ber­lus­co­ni ceh, cu un picior în parlament și unul în sa­la de ju­decată, veșnic condamnat și veșnic adulat.

Dacă însă cultura politică cehă își revine, iar statul de drept rezistă, Babiš va deveni cu­rând (o urâtă) amintire.

* MIRCEA ŢICUDEAN este redactor la Radio Europa Liberă, Praga