Congresul lui Daddy

După vizita lui Timmermans, ale cărui me­saje fără echivoc în ce privește susținerea DNA și penalizarea coaliției de la putere pentru presiunile puse pe justiție erau greu de răstălmăcit la nivel oficial, Dragnea, Dăncilă și Tăriceanu și-au coordonat și temperat declarațiile, lă­sând răspunsul în seama eșa­lonului doi de partid și a vuvuzelelor mediatico-pe­nale. Aceștia au declanșat un „festival“ al an­tie­uro­pe­nismului și au scos din du­lapuri toate aberațiile, de la Soros la stat paralel și alte oculte, care au făcut carieră în ultimul an. Spectacolul a dat astfel răspunsul la în­tre­barea-cheie: vor continua Dragnea & comp. acțiunea de revocare a lui Kövesi, mo­di­fi­că­rile codurilor penale și, în general, sub­or­donarea justiției, chiar și după aver­tis­mentele primite de la Timmermans? Pro­ba­bil că da, pentru că, deși încă nu au de­clanșat un război pe față cu UE, știu că sancțiunile sunt slabe, iar amenințările cu neridicarea MCV nu-i sperie și par să nu dea pe ele prea multe parale.

Trăgând linie, nu sunt semne că vizita lui Timmermans i-a lămurit pe șefii coaliției anti-justiție să-și abandoneze obiectivele, ci doar să activeze un plan B. Primul punct e revocarea lui Kövesi cu mâna Curții Constituționale. Nu e dubiu că ci­neva - Tudorel Toader sau niște „oameni de bine“ (gen Tăriceanu) din parlament - vor invoca la CCR un conflict cons­ti­tu­țio­nal între președinte și guvern, în cazul re­fuzului revocării lui Kövesi. CCR nu doar că a acceptat să facă voia PSD și să taie masiv din atribuțiile șefului statului la nu­mirea președintelui/vicepreședintelui Înal­tei Curți și a procurorilor șefi, dar a lăsat ușa larg deschisă și pentru ciuntirea prerogativelor la revocare. Care prerogative, ne spune CCR, sunt acor­date în virtutea „so­lem­ni­tății actului“, iar „preșe­dintele nu are nicio atri­bu­ţie constituţională expresă care să justifice un drept de veto în această ma­te­rie“, „rolul central în aceas­tă ecuaţie“ avându-l ministrul Justiţiei. Formula aleasă de PSD, al cărei principal avantaj e că ocolește sus­pendarea președintelui, nu are însă o re­zol­vare pe termen scurt. Iohannis poate tra­ge de timp, neavând un termen legal pâ­nă la care să dea un răspuns cererii de revocare, plus că CCR ar putea evita să tran­șeze un conflict politic cu consecințe ma­jore pentru sistemul de justiție și pen­tru poziţia României în UE. Al doilea punct al planului B este cel legat de codu­rile penale. Tăriceanu a spus deja că are finalizat un proiect de „punere în acord a codurilor cu deciziile CCR“ pe care îl va tri­mite la parlament. Șmecheria nu e no­uă, și comisia Iordache lucra, vezi Doam­ne, tot la niște puneri în acord, iar amen­damentele prin care, de exemplu, incul­pa­ții trebuiau anunțați dinainte că vor fi sub supraveghere sau erau desființate ca­me­re­le de luat vederi dintre probe nu aveau nimic de-a face cu vreo decizie a CCR. Șme­cheria e însă cunoscută și la nivelul CE, care, așa cum a transmis Timmer­mans, e mult mai bine „informată“ decât i-ar conveni puterii. Și așa va și rămâne.

Cum pot fi însă aceste strategii de plan B asortate cu Congresul PSD de peste o săp­tămână și cu tot blamucul care îl precede? Dragnea pare că a calculat bine momentul congresului, scandalul revocării prin care a dat semnalul că a făcut tot ce ține de el pentru a scăpa de Kövesi îi permite să-și con­solideze dominația. Noul sistem al ale­gerii vicepreședinților, „opt bărbați și opt femei, pe zone geografice“, îi va asi­gu­ra o garnitură de conducere în ge­nunchi, dar și evacuarea nesupușilor cărora li s-a urcat vedetismul la cap. Codrin Ștefănescu și-a pierdut anticipat funcția și este doar începutul epurării. După avalanșa de ade­ziuni în jurul Prea Iubitului și după aran­jamentele de la CEx-ul de luni, Dragnea nu mai are de gând să ceară un vot de în­credere. „Au fost rezoluţii de susţinere din partea organizaţiilor. Colegii mi-au spus că nu e nevoie şi probabil că nu o să cer.“ A ridicat însă miza: vrea să ob­ți­nă un vot pentru prelungirea cu un  an a mandatului de președinte PSD, care „ex­pi­ră“ în 2019, taman înaintea alegerilor pre­zidențiale. Adică în loc de patru ani să fie cinci. Se crede deja șef de stat, se vede trea­ba. Ar fi o situație fără precedent în PSD, ceea ce arată că, totuși, Dragnea nu se simte stăpân pe situație pe termen lung. Motivele? Condamnările care bat la ușă și sondajele de opinie, care în luna ianuarie 2018 îl dădeau cu o cotă de popularitate de doar 10% si arătau că PSD s-a prăbușit la 34%. Ceea ce a făcut-o pe Firea să spună că „partidul se sinucide politic“ și să amenințe cu demisia din funcțiile de con­ducere, dacă nu i se vor livra pro­iec­tele pe care le poftește. A bătut șaua să pri­ceapă cine trebuie. Ceea ce s-a și în­tâm­plat: Dragnea a promis schimbarea secre­ta­rilor de stat și a directorilor din mi­nis­tere deveniți indezirabili pentru singura concurentă serioasă din partid. Normal, una e să o tragi pe tușă pe Andronescu și al­ta să intri în conflict cu Firea și ale ei cote de popularitate.

Dragnea trebuie deci să bată fierul cât mai e cald. Contextul momentului îi e fa­vo­ra­bil, iar la congres va cere, prin interpuși de­sigur, continuarea luptei cu „abuzurile statului paralel“. Adică, planul B. Care va include, spun voci din partid, și „bilanțul“ ce urmează să fie prezentat de Tudorel Toa­der în parlament imediat după congres. Aco­lo va figura la loc de cinste achitarea lui Ludovic Orban, ca exemplu de „abuz“ al DNA. După laudele aduse ministrului TT de către Dragnea, este de așteptat ca la con­gres să se dea undă verde atacării la CCR a refuzului lui Iohannis de a o revoca pe Kövesi. Dragnea are nevoie ca de aer de menținerea subiectului pe agenda pu­bli­că pentru a-și justifica în ochii partidului utilitatea și determinarea. Speranța pe­na­li­lor chiar trebuie să moară ultima.