De același autor
”Revocarea nu e treaba noastra, nu e a parlamentului, nici a partidelor, ci a ministrului justitiei, nu e o decizie politica, nici gind sa-l suspendam pe presedinte daca n-o revoca”, gângureau veseli Dragnea si Tariceanu. In spatele vorbelor linistitoare se ghicea insa Stratagema, devoalata in ultimele zile de diversi locotenenti ( de la Norica la ” Mitraliera”) si de televiziunile aservite: seful statului e ”obligat” s-o revoce pe Kovesi. Ea a devenit clara marti, cind la CSM, Tudorel Toader ( a carui prestatie jalnica nici nu mai merita comentata) a spus ca s-ar putea ca refuzul pesedintelui de a o revoca pe Kovesi sa fie contestat la Curtea Constitutionala. Peste vreo doua ore s-a vazut de ce erau atit de calmi Dragnea si acoliii: Curtea Constitutionala le-a facut pirtie pentru a-si duce la bun sfirsit planul de ”decapare” a lui Kovesi si Iohannis la pachet. Sa vedem de ce si care sunt sansele reale ale acestei strategii.
La câteva ore dupa ce CSM a dat aviz negativ cererii de revocare a lui Kovesi, întâmplător sau nu, pe site-ul CCR apare motivarea la una dintre legile justitiei (cea privind statutul magistratilor) mutilata de Comisia Iordache și contestata de opozitie. E vorba de atributiile presedintelui, cu a caror golire de continut onor Curtea e de acord, cu exceptia celor doua opinii separate formulate de judecatoarele Livia Stanciu si Maya Teodorescu.
Majoritatea din CCR considera ca nu e nicio problema de constitutionalitate ca seful statului e eliminat din numirea presedintilor si vicepresedintilor Inaltei Curti si a sefilor de sectie. Deci, CSM va face propunerile pentru sefii ICCJ si le trimite apoi presedintelui care nu mai are dreptul sa le refuze. Presedintele ramine astfel cu un rol decorativ, fiind obligat sa semneze ca primarul. In ce priveste sefii de sectie de la Inalta Curte, acestia sunt numiti de Sectia pentru judecatori a CSM, la propunerea presedintelui Inaltei Curti, presedintele neavind absolut niciun cuvint de spus.
Dar cel mai important in contextul manevrelor Coalitiei anti-Kovesi la care asistam este ca CCR le-a dat dreptate si in ce priveste restringerea atributiilor presedintelui la numirea procurorilor sefi DNA, PG si DIICOT. Astfel, presedintele poate refuza o singura data, motivat, propunerea ministrului Justitiei, a doua oara fiind obligat sa o accepte.
Motivarea Curtii este insa de o parsivitate primejdioasa si deschide larg usa urmatorilor pasi pe care i-a pregatit Coalitia. Sunt acolo doua sintagme-cheie: "Presedintele nu are nicio atribuţie constituţională expresă care să justifice un drept de veto în această materie" si ”rolul central în această ecuaţie îl are ministrul justiţiei”.
Iata paragrafele din motivarea CCR din care reiese ca ministrul este vioara întâi si ca presedintelui i s-a dat atributia de numire a procurorilor sefi doar din considerentul ”solemnitatii actului” si ca eliminarea acestei atributii nu-i goleste functia de continut.
"Având în vedere caracterul bicefal al autorităţii executive, legiuitorul a optat pentru o procedură în cadrul căreia Guvernul şi Preşedintele să conlucreze. Rolul central în această ecuaţie îl are însă ministrul justiţiei, sub autoritatea acestuia funcţionând procurorii constituiţi în parchete. (...) Prin urmare, dacă legiuitorul organic a ales o asemenea procedură de numire, menţinând un veto prezidenţial limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire în funcţiile de conducere prevăzute la art.54 alin.(1) din lege, el a respectat rolul constituţional al ministrului justiţiei în raport cu procurorii, Preşedintelui conferindu-i-se atribuţia de numire în considerarea solemnităţii actului şi a necesităţii existenţei unei conlucrări şi consultări permanente în cadrul executivului bicefal. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea art.94 lit.c) din Constituţie", arată CCR.
"Prin urmare, Curtea constată că 'refuzul' Preşedintelui României nu avea şi nu putea avea caracter definitiv, fiind mai degrabă expresia unei consultări între autorităţi, astfel încât eliminarea sa nu aduce atingere atribuţiilor Preşedintelui.
Desi in motivarea Curtii Constitutionale este vorba de numirile in functiile de sefi ai parchetelor, si nu de revocarea din acestea, este clar ca urmatorul pas va fi o decizie a CCR in ce priveste atributiile presedintelui la revocare. Daca e sa ne ghidam dupa logica de pina acum a Curtii, cu atit mai mult la revocare ”rolul central” ar trebui sa-l joace ministrul Justitiei, in timp ce presedintele sa aiba ”drept de veto” o singura data sau deloc, ca in cazul sefilor de la ICCJ.
Dezbaterile juridice si constitutionale pe aceasta tema deja au inceput. Se discuta despre faptul ca numirea si revocarea nu sunt acte cu putere similara, ca prima e mai puternica, mai importanta decit a doua. Se mai face teoria ca judecatorii si procurorii sefi, ca magistrati, trebuie sa beneficieze de o egalitate in aceasta speta. Adica, daca presedintele nu mai are niciun drept in numirea/revocarea sefilor Inaltei Curti, cum a vrut Coalitia PSD-ALDE si cum a dat unda verde CCR, nu ar trebui sa mai aiba niciun drept, nici macar un singur refuz, nici la numirea/revocarea sefilor parchetelor.
O alta chestiune controversata este daca o eventuala decizie a CCR prin care sefului statului i se va lua dreptul de a refuza, fie si o data, revocarea procurorilor sefi, actioneaza retroactiv, in timpul unei proceduri in curs.
Judecatorul Cristi Danilet, de exemplu, sustine ca ”Decizia CCR devine obligatorie nu de la data postării pe site-ul instituției, ci de la data publicării în Monitorul Oficial. Ea se aplică doar pentru viitor, nu pentru trecut. Procedura de revocare privind pe CK este deja în derulare și nu mai poate fi afectată de vreo decizie CCR”.
Indiferent insa de aceste discutii si intrebari, planul lui Dragnea, executat pina acum cu mina lui Tudorel Toader, include si Curtea Constitutionala. E o solutie vicleana, prin care ar putea impusca doi iepuri dintr-un foc daca CCR ii va face pe plac: l-ar pune Iohannis in fata incalcarii Constitutiei prin refuzul revocarii lui Kovesi, ceea ce ar putea constitui argument pentru suspendare si ar da ministrului justitiei dreptul de veto. Altfel spus, Coalitia penala vrea s-o revoce pe Kovesi cu mina CCR. Ticalos plan, dar la asta chiar nu-i intrece nimeni.
