Amnistia prostiei

Întronat semizeu al justiției, domnul Tudorel, cum îi spun colegele din partid și din singura asociație a magistraților care i-a rămas fidelă, a amânat strategic lupta pentru șefia DNA pentru luna septembrie, respingând in corpore candidații din actuala sesiune. Așa i-o fi spus oracolul de la PSD că e bine - niciunul dintre cei patru aspiranți nu avea suficiente butoane pentru câte degete vor să le apese, iar omul care să întrupeze înaltele exigențe de obediență ale penalilor ar putea să nu fie chiar atât de ușor de găsit. D-aia și-au luat răgaz o lună de căutări. Persoana trebuie să fie o cioară vopsită, așa cam ca domnul Tudorel la începuturi, adică nici să nu bată prea tare la ochi că ocupă politic reduta, dar nici să facă mofturi când vine ordinul. Scopul e unul singur: „orice om nu trebuie să-i mai fie teamă“. Nu-i nicio îndoială că până în septembrie se vor găsi candidații potriviți, dintre care unul va sta pe banca de rezerve, în caz că Iohannis îl respinge pe primul ieșit din jobenul domnului Tudorel. Nu se știe niciodată. Președintele, deși pare previzibil, nu e. Cine s-ar fi așteptat să-l pună din prima pe Felix Bănilă la DIICOT sau să-i ia o lună lectura deciziei CCR, ca apoi s-o revoce prin intermediari pe Kövesi? Pentru PSD, vara poate fi sfetnic bun, când nu dă lovituri de palat, are timp să croșeteze planuri alternative cu toate literele alfabetului.

Cam așa ceva pare că se coace și pentru Înalta Curte. Altfel de ce ar fi ieșit precauta doamnă Cristina Tarcea să spună că vine „sezonul de revocări la ÎCCJ“ și că „s-a pus în mișcare mașina manipulării“? Toată lumea cu scaun la cap știe cine se află la volan și că mașina roșie cu Bombonica tolănită pe locurile din spate se îndreaptă vertiginos spre stația terminus a completului de cinci judecători. E ca la raliu, poate să treacă prima linia sau să se răstoarne pe pistă. Atacurile la judecători au cam aceeași miză, mai ales de când Dragnea s-a lămurit că Tarcea, după ce a plutit între ape, a găsit drumul drept. Care nu duce unde acolo unde i-ar conveni lui. Ca dovadă, Tarcea a cerut ca până în septembrie să fie gata toate motivările, așa încât să poată începe recursurile. Dragnea, care spera ca judecătorii să moșmondească la motivarea lui câteva luni bune sau măcar până vede publicat Codul Penal cu abuzul dezincriminat, trebuie să născocească altceva.

De revocat ca pe Kövesi nu poate, așa că îi rămâne tot legislația. Mai exact, mitralierea completelor de cinci judecători, care sunt stabilite anual prin tragere la sorți și la care ajung marile cauze de corupție. Ideea desființării acestora nu e nouă, judecătoarea Simona Marcu, ajunsă președinte CSM, le-a pus gând rău, singură sau prin telepatie, mai de mult. Ar vrea să fie un singur complet din nouă judecători, parte din ei de la alte secții, nepenaliști adică, aleși pe spânceană. Sau, mai degrabă, pe mustață. Ce frumos ar fi să aibă Daddy fir roșu acolo! Să vezi atunci achitări, retrimiteri de dosare și recursuri în anulare.

Până atunci, vara se anunță una liniștită. Dăncilă va pleca în sfârșit într-o binemeritată vacanță, lăsând nația să-i rumege în tihnă gogomăniile. Decizia ar fi luat-o însuși Dragnea, care a ajuns și el la concluzia că femeia e obosită rău: într-o săptămână a produs deja trei. După Pristina-Podgorica din Muntenegru, „macedonii“ și „cetățenii aromâni“, a venit rândul Zilei Imnului Național. Doamna Viorica Vasilica, emotivă cum o știm, a încurcat în discursul festiv Câmpia Libertății din Blaj cu Câmpul lui Horea din Alba Iulia, unde a avut de fapt loc adunarea de la 1 Decembrie 1918, cea la care se referea premianta noastră. Se zvonește că surmenata va pleca într-un loc îndepărtat și izolat, unde va putea să spună tot ce (nu-i) trece prin cap.

Daea, în schimb, ar trebui trimis pe urmele lui Șova la Muzeul Holocaustului din Washington, iar Vâlcov a fost pus să refacă socotelile bugetare, așa încât până la toamnă să-i iasă o creștere economică nu de 24%, cum greșit a spus, ci de 50% și un deficit zero. Cum se știe, pentru Vâlcov nimic nu e imposibil de când cu tablourile dosite în cavou. Nu a scris el multe cărți ca alți colegi de partid, dar e inventiv și gândește economic cât toți la un loc, s-a văzut asta din programul de guvernare. Tocmai de aceea, misiunea principală pe linie de partid și guvern e amnistia fiscală. Dacă amnistia penală nu le-a ieșit (deocamdată), trebuie să existe o compensație, că prea s-au adunat datoriile în dreptul unor afaceriști de vază ai partidului. Până la urmă au și ei dreptate, de unde să mai dea banii înapoi, dacă i-au investit în contracte cu statul și șpăgi, în loc să plătească taxele și impozitele? Și, mai ales, de ce să-i dea, dacă tot sunt la putere? Gurile rele din opoziție spun că Vâlcov și Teodorovici s-au și apucat de lista cu aleșii amnistiei, pe care un loc se tarifează cu 30%, ca pe vremea Dănuței Năstase. Se duc la partid, firește, că nevoile sunt tot mari. Tot la partid se va duce și o parte din bănetul de la Fondul Suveran de Investiții. L-ar lua pe tot, dar stă Comisia Europeană cu ochii pe ei.

O vacanță frumoasă și liniștită vor avea și refugiații politici. Ultimul pe listă e abuzatul Ghiță, căruia Serbia i-a refuzat extrădarea. Normal. La câte știe și ce afaceri învârte pe acolo. Elena din Costa Rica se pregătește să devină mămică, dar, dacă ar fi să ne luăm după spusele iubitului ei, nu i-au plecat chiar toți gărgăunii din cap. Dacă ar ajunge președinte, mărturisește flăcăul, el ar putea să fie premier, ceea ce i-ar fi plac, „pentru că aș avea tot guvernul la dispoziție“. Atenție mare, așa a crezut și ea și a luat șase ani. Dar cine știe, între timp poate va da PSD-ul și o amnistie a prostiei.