Răzmerița lui Firea și planul dictatorului

Uitându-ne la rezultat, așa s-ar zice: cererea ca ministrul de Interne să fie demis a primit un singur vot pentru, cel al lui Firea. Partidul a bătut iarăși din pinteni în fața liderului suprem, deși înaintea ședinței așa-zisul grup al dizidenților, același din vremea lui Tudose, își încordase mușchii declarațiilor. Joc de scenă. Înăuntru, la ședință, au fost tăcuți ca peștii. S-or fi gândit că n-are rost să-și pună pieile și interesele pe băț, din moment ce e clar că de acum înainte au un purtător de cuvânt en titre. Și încă unul redutabil. E o schimbare importantă de paradigmă, Neptunul va deveni un punct de referință: rezistența în PSD poartă un nume sonor. Da, Dragnea a ieșit victorios, dar e o victorie ce pavează drumul înfrângerii. Unul lung și complicat însă. O înfrâgere care ar putea să nu mai folosească la mare lucru, dacă Dragnea apucă să-și ducă planul la sfârșit.

Gabriela Firea a deschis oficial ostilitățile, dând un recital de zile mari. Pe cât era Dragnea de zâmbăreț și șmecheros, pe atât era Firea de lividă și furioasă. Nu „supărată“, cum a încercat să minimalizeze Dragnea scandalul, ci turbată de-a dreptul. De ce oare? Să fie doar nemulțumirea față de tentativa tandemului Dragnea-Dan de a-i arunca Speranței Cliseru, protejata sa, în cârcă răspunderea, inclusiv penală, pentru represiunea din 10 august? Presa a scris despre legăturile de interese, via Pandele, dintre cele două, dar pare ceva mai mult de atât. Mai degrabă, Firea a mirosit sângele, oportunitatea momentului. A simțit că a venit nu doar vremea răfuielilor cu rivalul său, ci și cea a jocului pe cont propriu. Nu degeaba a amenințat că poate „candida ca independent“ la Primărie. Nu degeaba s-a poziționat de partea protestatarilor, a acuzat-o pe Dan și, implicit, pe Dragnea, care „a numit-o în funcție“, că a coordonat brutalitățile jandarmilor, a plâns de mila „oamenilor pașnici care au suportat gazele lacrimogene“ și a condamnat „violențele nejustificate“. E o strategie cu bătaie clară. Firea are nevoie de simpatia și votul bucureștenilor și ce metodă mai bună putea găsi decât să se cocoațe pe valul urii față de Dragnea? Va poza în victima „dictatorului“, iar nereușitele, proasta gestionare a banului public și clientelismul le va pune în cârca „dizidenței“ sale. Încearcă să recâștige capital politic - făcut praf după 10 august - pentru a-și menține reduta de forță în PSD.

Firea a făcut mai multe mișcări abile, a introdus în ecuație „percepția negativă despre țara noastră“, l-a acuzat pe Dragnea că e surd la criticile și îngrijorările Comisiei Europene, pe care Corina Crețu vrea să i le transmită, și a atras atenția că Juncker va vorbi în 18 septembrie despre proteste. Ce schimbare de retorică, un discurs de opoziție, nu de lider PSD! Solidaritate, dar nici chiar așa, a spus Firea în stilu-i melodramatic: „Sunt totuşi un om, am şi copii, sunt şi mamă şi nu vreau să-mi fie ruşine să mă duc în Europa, să-mi fie ruşine să ies pe stradă“. Europa ca Europa, că s-a văzut cât moare PSD de grija ei, Firea nefăcând excepție de la linia de partid până acum, dar ce te faci în București, acolo cum mai scoți capul pe stradă? Alta e dacă te metamorfozezi în războinic anti-Dragnea, dacă ești perceput și în partid, dar și în rândul populației exasperate de PSD drept singurul care poate crea o breșă în dictatura dragnistă.

Loviturile aplicate nu s-au oprit aici: a dat din casă, spunând că protejata Carmen Dan face poliție politică, spionându-i (pe Cliseru), punct sensibil în partid, care se teme că urechile fostului „Doi și un sfert“ sunt conectate direct la biroul lui Daddy. S-a întrebat retoric cum de poate ajunge ditamai PSD să nu aibă candidat propriu la prezidențiale și să meargă pe mâna lui Tăriceanu. Răspunsul se impune de la sine: pentru că Dragnea e un „penal“ care nu poate candida. PSD se duce la vale în sondaje, a atras atenția și dizidenta numărul doi, Ecaterina Andronescu, iar guvernul ar trebui remaniat pentru că „e loc de mai bine“. De mult mai bine chiar, și asta o văd în special pesediștii loviți de pesta porcină.  Firea a spus public pentru prima oară ceea ce gândesc mulți români și e o premieră faptul că Dragnea este contestat fără menajamente din interior la scenă deschisă. Motivațiile ei țin însă de interese mai mult sau mai puțin oneroase, țin de previzibila luptă pentru putere din PSD. Firea nu e o amazoană, e strâns legată de corupția din Voluntari, e dizgrațios de populistă, de aceea mișcările ei trebuie privite cu circumspecția cuvenită personajului.

Să nu ne îmbătăm cu apă rece: Dragnea controlează partidul, e tot mai periculos și hotărât să meargă până la capăt cu îngenuncherea statului ca să se salveze de pușcărie. Planul e clar și l-a detaliat în conferința de presă de sâmbătă. În principal, e vorba de ordonanțe de urgență pentru amnistie și grațiere, indiferent cum vor fi împachetate acestea, și de preluarea serviciilor secrete, care vor intra în linie dreaptă. Dragnea i-a dat în CEx ordin lui Dăncilă să dea o OUG prin care să „anuleze protocoalele și efectele acestora“ și să găsească o cale pentru revizuirea sentințelor în dosarele cu interceptări SRI. Vrea să-i scape pe toți, fără discriminare - urmăriți penal, trimiși în judecată și condamnați definitiv. Ceea ce deja a anunțat Tudorel Toader că va face e doar o secvență a planului mai mare: „persoanele care au sentimentul, convingerea că au fost condamnate pe nedrept în baza interceptărilor făcute de SRI sau a protocoalelor încheiate cu SRI să poată cere unui judecător revizuirea sentinţei“. Iar pentru a face posibile aceste ordonanțe, care s-au împiedicat până acum de avizul unor ministere, Dragnea mai pregătește o OUG prin care să-i scoată din circuitul avizării pe funcționarii publici. Serviciile secrete vor fi îngenuncheate printr-o nouă legislație, în care punctul forte îl reprezintă înființarea Autorității Naționale de Interceptări, pusă în subordinea parlamentului (proiect intițiat de Tăriceanu), în urma căreia SRI și DNA vor pierde prerogativa de a face interceptări. Dacă la toate astea adăugăm demararea procedurii de revocare a lui Augustin Lazăr, impunerea în fruntea DNA a unei marionete pesediste, prelungirea prin ordonanță a mandatului șefului Inspecției Judiciare, faimosul mason devenit măciucă a PSD, Netejoru, rechemarea ambasadorului George Maior, presiuni pentru schimbarea lui Eduard Hellvig din fruntea SRI, avem dimensiunea exactă a restaurației. Cum Dragnea îl momește pe Tăriceanu cu candidatura la președinție (doar un prost poate să creadă una ca asta!), planul va trece rapid. Cine să-l mai împiedice, după ce am văzut la ce violențe se pretează dictatorul și camarila?

Răzmerița lui Firea, care nu are nicio legătură cu statul de drept, e tardivă și ipocrită în acest context, în care soarta României se joacă contra cronometru la ruleta lui Dragnea.