Pe aceeași temă
Istoric și critic de artă, Theodorescu a fost unul dintre intelectualii de stânga care l-au susținut permanent pe fostul președinte Ion Iliescu, căruia i-a rămas loial până în ultimul moment.
Academicianul a decedat la Spitalul de Urgenţă Floreasca, a confirmat pentru Agerpres purtătorul de cuvânt al unităţii medicale, dr. Bogdan Opriţa. Răzvan Theodorescu se internase în unitatea medicală în urmă cu aproximativ trei săptămâni.
Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în ştiinţe istorice, preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei Române, secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene, profesor la Universitatea de Arte şi membru titular al Academiei Române din 2000 (corespondent - 1993), scrie News.ro.
De asemenea, Răzvan Theodorescu a fost director general al Televiziunii Române (1990-1992).
De numele lui Theodorescu se leagă cea mai neagră perioadă din istoria recentă a TVR, mineriada din 13-15 iunie 1990. El era la acel moment șeful TVR, instituție care s-a remarcat printr-o propagandă totală pentru FSN, partidul lui Ion Iliescu, și relatarea necritică a intervenției brutale a minerilor și autorităților, care au ucis și torturat zeci de participanți la protestul anti-FSN.
Răzvan Theodorescu a fost și ministru al Culturii în perioada 2000-2004.
Istoricul Vladimir Tismăneanu i-a făcut un portret necruțător lui Răzvan Theodorescu, despre care a scris într-un articol din Newsweek următorul text: „După 1989, Răzvan, care trecuse onorabil prin mocirla «socialismului multilateral dezvoltat», a devenit un înverșunat propagandist fesenist. Proțăpit de Ilici însuși pe postul de președinte al televiziunii antifrastic numită «liberă», Răzvan a excelat în servilism și cinism. În timpul Mineriadei, a fost unul dintre cei mai veninoși instigatori. A ajuns în toate funcțiile pe care le-a visat. Iată-l acum pe aproape octogenarul academician teoretizând aberațiile legionaroid-dughiniste”.
Tot Tismăneanu a recunoscut că Răzvan Theodorescu a suferit prigoana regimului comunist din cauza faptului că a refuzat să își toarne un profesor.
Reacția lui Tismăneanu a venit după ce Theodorescu a afirmat că România nu aparține Europei Centrale democrate, ci Răsăritului autocratic: „Noi suntem o lume a Răsăritului. Că e bine, că e rău, așa ne-a așezat Dumnezeu și mentalul nostru este un mental răsăritean … Răsăritul Europei, din care noi facem parte, (…) Răsăritul acesta este foarte puțin iubitor de democrație. Este foarte iubitor de autocrație, spre deosebire de lumea cealaltă, occidentală”.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 6
Doru Tascau - 02-07-2023
Poate vei avea bucuria s-o mai faci… Bucurii cât mai multe pe anul ăsta!
RăspundeDoru Tascau - 02-07-2023
Unele evenimente se produc cu întârziere extrema…
RăspundeDarie - 02-06-2023
Toți erau oamenii rușilor. Există un întreg pseudo-documentar elogios despre Lukașenco difuzat la TVR și făcut de TVR chiar în perioada mineriadei din mai '90. Asta făcea TVR în timp ce tinerii prooccidentali erau căsăpiți pe străzi de paramilitarii cu bâte ai lui Iliescu. Multe păcate are dl Răzvan Teodorescu. Dumnezeu să-l ierte.
RăspundeMircea Ordean - 02-06-2023
Mi-e imposibil sa uit comportamentul lui RT în iunie 1990.
RăspundeMircea Oprea - 02-06-2023
Probabil că unii dintre noi vom ajunge să citim și necrologul ”necruțătorului” Vladimir Tismăneanu... Nu mă grăbesc, doar stau pe malul râului, cum spune proverbul chinezesc! Unii intelectuali au bătut palma, cum se zice, cu diavolul, trec puntea și, altă vorbă celebră, după ce au trecut, nu știu ce facă, iată te uită, cu diavolul! Alți artiști, oameni de cultură, și-au sacrificat opera și au înfundat pușcăria, făcând pactul după ieșire, conformându-se regimului la putere, după 1944, după 1989. Ideologiile și politicienii trec, arta, cultura, tot ce are valoare, rămâne. Nu voi reproșa lui Sadoveanu, lui Arghezi, lui Călinescu, lui Blaga și, mai încoace, nici lui Eugen Simion, că n-au fost martiri declarați ai vreunui regim politic. Doar le citesc, le recitesc opera și, ce se poate, învăț din lecțiile lor - lecții ce se termină, desigur, cu un suspin - imoral! Aristotel i-a fost profesor lui Alexandru cel Mare - unul dintre cei mai nestăpâniți războinici, Platon a cochetat și el cu tiranul Siracuzei (Dionysios cel Bătrân)... Apoi, Seneca, tutorele lui Nero, în ciuda compromisului, când a devenit incomod, sub scuza complotării, tot a fost condamnat... să se sinucidă. Înțeleg că întotdeauna viața unei personalități puternice va intra în conflict cu politicienii epocii, cu politica ei și mai nimeni nu scapă fără să se murdărească. L-am citit și l-am ascultat cu plăcere pe proaspătul răposat și nimic din presupusul compromisul politician al zilei nu se vede în operă. Peste o sută de ani, vom vedea ce a contat mai mult, politica sa ori cărțile scrise, actul de cultură la care a fost parte. Până atunci, mă bucur că i-am strâns mâna!
RăspundeIon - 02-06-2023
Un gunoi academic lipsit de puduare, perisat si toxic pentru umanitate.
Răspunde