Pe aceeași temă
Articolul, publicat în limba engleză (poate fi consultat aici) e semnat de Ștefan Dascălu, Oana Geambașu, Cătălin Valentin Raiu, Doina Azoicăi, Emilian Popovici și Cristian Apetrei, toți specialiști în diferite domenii ale medicinei.
Analiza experților
„Un al patrulea val catastrofal al pandemiei de COVID-19 în România a stârnit îngrijorare internațională din cauza creșterii rapide a numărului de infecții și a mortalității mari asociate.
O țară cu aproximativ 19 milioane de locuitori, România a înregistrat până la jumătatea lunii octombrie 2021 aproape 20.000 de infecții zilnice, cu peste 500 de decese zilnice.
În consecință, OMS a trimis experți în România pentru a evalua situația în curs, inclusiv stadiul campaniei de vaccinare împotriva COVID-19, și pentru a ajuta la elaborarea unui plan de acțiune.
Aici oferim explicații pentru această realitate dramatică folosind informații din analize academice publicate anterior, implicarea personală a autorilor în eforturile românești de atenuare a COVID-19 și articole de presă care descriu evoluția pandemiei în România.
Similar altor țări din UE, vaccinurile COVID-19 (atât pe bază de ARNm, cât și pe bază de adenovirus) au fost disponibile pe scară largă românilor. Vaccinarea a început la 27 decembrie 2020, după ce Agenția Europeană a Medicamentului a acordat autorizația de utilizare în caz de urgență.
La acea vreme, sondajele naționale indicau că doar aproximativ 30% dintre români ar fi dispuși să primească un vaccin împotriva COVID-19.
În primele luni, campania de vaccinare a progresat conform planului, dar apoi a blocat. Până la avântul celui de-al patrulea val, doar ≈30% dintre români erau complet imunizați, una dintre cele mai scăzute acoperiri de vaccinare împotriva COVID-19 din Europa și principalul motiv al acestei crize epidemiologice. Factorii care determină acest eșec sunt multipli și complexi:
(a) economici și sociali, cu implementarea incompletă a măsurilor de prevenire și relaxarea prematură a restricțiilor, determinate politic și nesusținute de progresul campaniei de vaccinare;
(b) sprijin insuficient pentru campania de vaccinare, care nu a fost legată de alte acțiuni preventive, nu avea finanțare și resurse adecvate și a primit doar sprijin minim din partea autorităților guvernamentale de vârf;
(c) o hiperpolitizare a măsurilor de sănătate publică legate de COVID-19, în contextul a două tururi de alegeri generale și locale, plus alegeri interne în mai multe partide politice majore, care a dus la o evaluare triumfalistă mai degrabă decât realistă a epidemiei, inducând un fals sentiment de securitate în publicul larg;
(d) Instabilitatea guvernamentală cronică, care, chiar înainte de pandemie, a erodat grav încrederea oamenilor în autoritățile statului: numai în ultimii 6 ani, România a avut opt prim-miniștri (mandat mediu: 273 de zile) și zece miniștri ai sănătății (mandat mediu: 218 zile);
(e) în martie 2020, guvernul nou numit de atunci a pus în aplicare restricții severe în timpul blocării și a stării de urgență (inclusiv spitalizarea obligatorie a cazurilor asimptomatice), ceea ce a dus la un zgomot general și la încălcări constante ale regulilor de prevenire;
(f) teste și urmărire insuficiente, care au ca rezultat subdiagnosticarea bolii și evaluări incorecte ale nivelurilor de prevalență în populație și ale principalelor căi de răspândire virală;
(g) pe tot parcursul pandemiei, sub pretextul de a prezenta „puncte de vedere echilibrate”, marile instituții de știri au prezentat cu generozitate reprezentanți ai mișcării anti-vaccin și susținători ai teoriei conspirației aproape zilnic;
(h) un procent ridicat de profesioniști din domeniul sănătății au refuzat vaccinarea;
(i) lipsa sancțiunilor administrative și judiciare pentru autorii de dezinformări, în special pentru cei cu acreditări academice și diplome medicale, a contribuit la o neîncredere generală față de măsurile de control al epidemiei, care a fost profund înrădăcinată în percepția publicului;
(j) în mod similar, a existat o absență a consultărilor sistematice cu părțile interesate majore din societate, în special cu mediul academic și cu instituțiile religioase și cu comunitățile bazate pe credință. Deoarece >80% dintre români aderă la Biserica Ortodoxă Română (ROC), valorificarea influenței ROC ar fi putut îmbunătăți considerabil rezultatele măsurilor de sănătate publică. Cu toate acestea, pe tot parcursul pandemiei, au avut loc puține consultări, dacă nu există, între autoritățile de stat și reprezentanții Republicii Moldova, ducând adesea la răspunsuri mixte. Într-adevăr, foarte puțini episcopi influenți au susținut public vaccinarea.
Ca rezultat general, încrederea publicului a fost erodata catastrofal, cu consecința că România a intrat în al patrulea val epidemic fără restricții, o populație insuficient vaccinată și o societate complet divizată. Pe lângă acești factori, la această furtună perfectă au contribuit și unele deficiențe cronice legate atât de factorii medicali, cât și de cei socio-politici.
În primul rând, România are cea mai mică cheltuială cu PIB pe cap de locuitor în domeniul sănătății din UE, iar sistemul de sănătate a fost foarte slab pregătit pentru pandemie.
În al doilea rând, instabilitatea politică a dus la multiple inconsecvențe în politicile de sănătate, inclusiv absența unui cadru legislativ pentru vaccinări. Această instabilitate se reflectă și în sectorul educațional, care a fost și el supus multiplelor reforme în ultimii 30 de ani, cu consecințe inevitabile.”
Cine sunt semnatarii analizei:
Ștefan Dascălu – cercetător în imunologie la Universitatea Oxford și consultant în sănătate publică
Oana Geambașu – expert în politici de sănătate publică, masterand în politici de sănătate și management sanitar la Universitatea Harvard, SUA
Cătălin Valentin Raiu – lector universitar la Universitatea din București, expert în libertate religioasă al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)
Doina Azoicăi – medic epidemiolog și președintele Comisiei Naționale de Epidemiologie din Ministerul Sănătății
Emilian Damian Popovici – medic specialist epidemiolog, conduce departamentul de epidemiologie în cadrul Universității de medicină Victor Babeș din Timișoara. Specialist în politici de sănătate publică
Cristian Apetrei – profesor specialist în boli infecțioase și microbiologie la Universitatea din Pittsburgh (SUA)
