CNSAS: Roxana Wring a avut numele conspirativ R21 sau Rodica și a semnat angajament cu Securitatea

Laurentiu Gheorghe | 16.12.2019

Roxana Wring, fosta șefă a USR București, este acuzată de CNSAS că a furnizat Securității note informative sub numele de R21 sau Rodica despre cetățeni străini și că a făcut poliție politică.

Pe aceeași temă

În cererea de chemare în judecată a fostei președinte USR București, Roxana Wring, prin care se cere constatarea calității de colaborator al Securității ca poliție politică, se arată că a semnat angajament, primind numele conspirativ R21 sau Rodica și a furnizat informații „prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist” despre un profesor american şi turişti străini.

Cererea CNSAS a fost pusă la dispoziţia presei, pentru consultare, în format anonimizat, de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ.

„Critică de câte ori are ocazia așa-numitul sistem polițienesc (spune el) existent la noi în țară, presupusele condiții grele de trai ale cetățenilor străini, puțina libertate de care se bucură (…) A vorbit odată despre așa-numitele clase existente în societatea noastră, afirmând că la noi există o clasă de privilegiați care e la conducere, și care conduce cu ajutorul unui aparat de poliție politică foarte bine pus la punct (…) Dezaprobă sistemul socialist și afirmă că cel capitalist e net superior”, sunt pasaje din nota semnată de R 21 sau Rodica, la data de 28 noiembrie 1977, despre delegatul companiei vest-germane Neckermann.

Potrivit CNSAS, ofiţerii de Securitate au notat în dosarul de reţea al Roxanei Wring că, în calitate de sursă, a furnizat informaţii cu solicitudine şi „a primit sarcina să cultive relațiile cu delegatul pentru a semnala și alte aspecte din comportarea și legăturile lui”.

„E un șoc. Nu am semnat niciodată nimic în fața unui ofițer al Securității, despre care să știu că ocupă o astfel de funcție”, scria pe Facebook Roxana Wring, pe 9 octombrie, când CNSAS a chemat-o în judecată.

Ea a lucrat între septembrie 1977 şi noiembrie 1979 la ONT, ca ghid turistic, apoi, la vârsta de 25 de ani, în 1980, statul comunist i-a permis să părăsească ţara după ce s-a căsătorit cu un cetăţean britanic.

Fragmente din cererea CNSAS de la CAB:

„Așa cum rezultă și din cuprinsul notei de constatare nr. DI/I/316/19.02.2019, doamna … (anterior …), a întocmit olograf și semnat cu numele real un angajament (dosar nr. R 65440, vol. 1 f. 4), datat 10.10.1977, din cuprinsul căruia rezultă că a preluat numele conspirativ «R 21 sau Rodica». Domnia sa, …. la ….., a fost recrutată informatoare în scopul încadrării informative a profesorului american … și a grupurilor de turiști străini.

Pe parcursul colaborării cu Securitatea, aceasta a furnizat informații prin care se denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist, precum comentariile negative la adresa realităților social-economice și politice sub regimul comunist față de alte țări – notele olografe, semnate cu numele conspirativ «R 21 sau Rodica», existente în dosarul nr. MD 21659 (cotă CNSAS), f. 10 – nedatată și în dosarul nr. I 690997 (cotă CNSAS), vol. 1, f. 7-9 – datată 28.12.1977.

Analizând informațiile furnizate de către pârâtă, apreciem că acestea vizează îngrădirea dreptului la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

În concluzie, vă rugăm să constatați existența calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe doamna ….(anterior…), analizând relevanța, în lumina prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, a materialelor reținute în nota de constatare nr. DI/I/316/19.02.2019.

Potrivit acestui text legal pentru colaborarea prin furnizarea de informații trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Informațiile furnizate Securității să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Reținem, astfel, notele olografe, semnate cu numele conspirativ R 21 sau Rodica, anterior menționate, referitoare la comentariile negative la adresa realităților social-economice și politice sub regimul comunist față de alte țări, și anume:

* nota, nedatată, prin care pârâta informa Securitatea în legătură cu numita ….r espectiv: „… delegată la NUR-Olanda și RFG, are în grijă și turiști din Predeal unde pleacă în fiecare luni miercuri și sâmbătă, cu mașina firmei. Ca și ceilalți delegați preferă să nu se împrietenească cu românii. Ca și ei, este convinsă că e permanent supravegheată. I se pare că cetățenii români sunt înfricoșați de posibilitatea de a intra în conflict cu organele milițienești și cu securitatea statului. /…/.” (dosar nr. MD 21659, f. 10);

* nota, datată 28.11.1977, prin care pârâta informa Securitatea în legătură cu numitul …, respectiv: ”…, delegatul firmei Neckermann, are grijă de turiștii … și …. din hotelurile Șoimul și Ciucaș. /…/. Afirmă că în Bulgaria ca și aici fiecare delegat de firmă e urmărit de Securitatea statului, dar repetă la nesfârșit că nu-i pasă, având în vedere că singurul lucru care i se poate întâmpla e să fie dat afară din țară, ceea ce (după cum spune el) e pozitiv în RFG. Firma Neckermann nu consideră reclamațiile care vin dintr-o țară socialistă întemeiate (în acest caz România), și le tratează ca încercări de denigrare a propriilor angajați. /…/. Critică de câte ori are ocazia așa-numitul sistem polițienesc (spune el) existent la noi în țară, presupusele condiții grele de trai ale cetățenilor străini, puțina libertate de care se bucură. În fața turiștilor însă se abține și încearcă să prezinte chiar și greutățile într-o lumină mai bună. Când suntem împreună face de multe ori remarci tendențioase cunoaște destul de bine legile țării. Se pronunță împotriva interdicției pusă cetățenilor români de a veni în contact necontrolat cu turiștii străini, calificând aceasta drept o încălcare a dispozițiilor Conferinței de la Belgrad. E la curent cu politica internațională. A vorbit odată despre așa-numitele clase existente în societatea noastră, afirmând că la noi există o clasă de privilegiați care e la conducere, și care conduce cu ajutorul unui aparat de poliție politică foarte bine pus la punct. E inteligent, cult, bine informat, muncitor. Dezaprobă sistemul socialist și afirmă că cel capitalist e net superior. Nu are încredere în români, bănuindu-i pe toți (aproape toți) că îl spionează.” (dosar nr. I 690997, vol. 1, f. 7-9).

(…..)

De altfel, pe baza informațiilor furnizate cu solicitudine de către pârâtă, ofițerii din cadrul Securității au dispus următoarele:

„Nota Biroului: /…/. Delegatul este în preocupările organelor noastre pentru a stabili eventualele preocupări suspecte. Sursa a primit sarcina să cultive relațiile cu delegatul pentru a semnala și alte aspecte din comportarea și legăturile lui. ” (dosar nr. I 690997, vol. 1, f. 7-9)>> sunt fragmente din cererea CNSAS de constatare a calităţii de colaborator al Securităţii a Roxanei Wring.

Ce declara Roxana Wring pe 9 octombrie când CNSAS a dat-o în judecată

„CNSAS a cerut instanței să constate că aș fi colaborat cu Securitatea. Pentru mine este un șoc. Nu am fost informată despre acest lucru. Nu am fost invitată vreodată să dau vreo explicație sau vreo clarificare. Am aflat neoficial despre asta și pur și simplu nu îmi dau seama care este motivația acestei decizii.

Am plecat din România în 1980, la vârsta de 25 de ani. Imediat după terminarea facultății, la vârsta de 22 de ani, m-am angajat la ONT. Am lucrat acolo doi ani, între septembrie 1977 și noiembrie 1979. Am întocmit raportări și procese verbale pe care, la vârsta respectivă, le-am considerat a fi parte din birocrația stufoasă și inutilă a serviciului. Nu am semnat niciodată nimic în fața unui ofițer al Securității, despre care să știu că ocupă o astfel de funcție. Bănuiam că directorul ONT are legături cu Securitatea, dar niciodată nu am avut o certitudine în acest sens.

În 1979 m-am căsătorit cu un cetățean britanic și am solicitat acordul pentru a mă stabili împreună cu el în străinătate. După solicitări repetate, după ce mi s-a interzis să mai ghidez grupuri de turiști, după ce am fost nevoită să demisionez de la ONT, după o respingere nemotivată din partea statului și după un an de nopți nedormite, am primit acceptul de a părăsi România. Probabil că nu aș fi primit acest accept dacă nu traversam epoca în care Nicolae Ceaușescu încerca să mai păstreze aparențele în fața cancelariilor occidentale.

Am revenit în țară în 2009 pentru a ajuta. Mi-am dedicat activitatea patrimoniului bucureștean și urbanismului. M-am numărat printre fondatorii USR și am intrat în Consiliul General cu dorința de a schimba lucrurile din interior. Și de a le schimba în bine. Mi-am atras multe antipatii din partea politicienilor care au văzut că în CGMB nu mai funcționează ”cooperativa” care era până în 2016. Mi-am atras antipatii și din partea rechinilor imobiliari care au văzut că nu votez PUZ-urile nesimțite. Am venit cu idei și proiecte pentru București pentru că eu cred în potențialul acestui oraș.

Nu aș fi făcut nimic din toate acestea dacă nu aș fi avut conștiința curată. În anul al treilea de facultate mi s-a propus să intru în PCR. Eram o studentă cu rezultate bune și mi s-a sugerat că, dacă vreau o carieră academică, ar fi bine să depun o cerere de intrare în partid. Am refuzat. Am fost urmărită de Securitate încă înainte să lucrez la ONT. La terminarea facultății am dat concurs sa lucrez ca ghid pentru că era singura șansă de a fi în contact cu lumea occidentală. Era pentru mine o gură de oxigen, o fereastră spre normalitatea la care nu puteam spera măcar în România. Am fost urmărită de Securitate și când lucram la ONT și mai ales după ce am plecat din România.

Certitudinea că Securitatea era pe urmele mele am avut-o acum câteva luni când mi-am văzut dosarul de urmărire la CNSAS. Dosar serios, în două volume. Însă am fost surprinsă să văd că am și dosar de rețea. Tind să cred acum, după tot ce am trăit și am văzut, că era o practică a Securității de a-și da girul și de a-i ”încadra” birocratic pe toți cei care lucrau în ONT, probabil în special cei care lucrau cu turiști străini.

Dosarul l-am cerut în vara acestui an, tocmai pentru că apăruseră acuzații pe care le consideram aberante și pe care am vrut să le demontez. Nu am avut timp să consult dosarele în detaliu. Doar am văzut că am dosar de urmărire și dosar de rețea. Le-am cerut pe ambele în format electronic. Nu le-am primit nici până în ziua de astăzi. Am aflat că am șanse să le primesc spre finalul anului sau începutul celui viitor. Deci după ce începe procesul în instanță.

Nu știu cum s-a luat decizia în CNSAS. Știu că această instituție este colorată politic, formată din oameni puși de partidele din Parlament, proporțional cu ponderea lor în Legislativ. CNSAS este condusă de un fost subaltern al lui Corneliu Vadim Tudor și, printre membri, se află un personaj trimis în judecată pentru crime împotriva umanității în dosarul Mineriadei din 1990. Nici eu nu știam asta. Credeam că este o instituție în care decizia este luată de experți și de istorici, nu de oameni politici.

Din păcate, în CNSAS, adevărul se supune la vot. Iar majoritatea (cu aceeași coloratură ca și cea parlamentară) decide politic cum să interpreteze documentele. În cazul meu, această majoritate din CNSAS a votat că am colaborat cu Securitatea. Voi merge în instanță și voi aștepta sentința judecătorilor.

Evident, mă gândesc că este posibil ca această decizie să aibă o motivație politică. Pun cap la cap faptul că primele acuzații la adresa mea au fost lansate de Antena 3 și faptul că CNSAS este dominat de partide care își fac veacul la postul lui Dan Voiculescu. Nu exclud de asemenea ca dosarul meu să fie scos premeditat în plină campanie electorală tocmai pentru a lovi USR. Au încercat și la europarlamentare același lucru. Numai că nu le voi da satisfacție!

Am decis să demisionez din USR. Dacă această manevră a fost gândită în scop electoral, demisia este singura modalitate prin care o pot dejuca. Nu vreau ca votul din CNSAS să afecteze imaginea partidului și a colegilor mei. Conform legii, demisia din USR duce automat la pierderea mandatului de consilier general. Voi reveni în partid după o decizie definitivă și irevocabilă a Justiției, prin care să se arate că nu am făcut poliție politică.

Îmi pare rău dacă am dezamăgit pe cineva. Nu aș fi intrat în politică – și cu atât mai puțin în USR – dacă aș fi avut vreo clipă conștiința apăsată de faptele mele de dinaintea plecării din România. Nu am știut și nici nu am bănuit măcar că am dosar de rețea. Știam că am fost urmărită. De-asta nici nu am vrut să-mi cer dosarul până în acest an. Mi-a făcut pur și simplu rău fizic să văd cine erau cei care dădeau informații despre mine la Securitate. Aș fi preferat să nu fi aflat asta.

Și, uite-așa, Securitatea mai lovește o dată. Perfid și dureros, așa cum a făcut-o mereu”, scria Wring pe Facebook.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22