Pe aceeași temă
Copreședintele USR PLUS Dacian Cioloș a scris, marți, un mesaj pe Facebook în care își exprimă bucuria pentru includerea sitului de la Roșia Montană în patrimoniul UNESCO. Cioloș spune că „este o veste mare și nici că putea să existe un cadou mai nimerit de care să mă bucur de ziua mea”. Dosarul a fost depus pe 4 ianuarie 2017, de fostul ministru al Culturii Corina Șuteu, în ultima zi de mandat a Guvernului Cioloș, după ce, anterior, premierul Dacian Cioloș s-a opus. Unul dintre motivele invocate la momentul respectiv, litigiul cu Gabriel Resources.
„Prim-ministrul Dacian Cioloș nu a luat o decizie ca acest dosar să nu fie depus la UNESCO, ci să fie depus după o hotărâre comună luată în Guvern, ca și în cazul punctului de vedere pe cianuri, trimis Parlamentului. În mod normal, asemenea dosare pot fi depuse și doar cu semnătura ministrului de resort, însă în ceea ce privește dosarul Roșia Montană statul român se află într-un litigiu”, declara, în decembrie 2016, purtătorul de cuvânt al guvernului Liviu Iolu. Acesta preciza că „un guvern la final de mandat nu mai are autoritatea să facă acest lucru”, menționând că ar fi fost nevoie de un memorandum.
Totuși, câteva zile mai târziu, ministerul Culturii anunța depunerea dosarului la UNESCO.
Doi ani mai târziu, fostul ministru de externe și ambasador al României la UNESCO Adrian Cioroianu povestea cum au decurs discuțiile cu premierul Dacian Cioloș în legătură cu dosarul Roșia Montană.
Cioroianu a fost sunat de Dacian Cioloș în 2016, prim-ministru la acea vreme, și a fost întrebat: „Domnule ambasador, ce ziceți, dacă depunem dosarul, îl mai putem retrage?”. Acesta ar fi răspuns: „Da, îl putem retrage oricând până în primăvara anului 2018, când va fi răspunsul”. „Există o serie de opinii divergente la nivelul Guvernului, nu știu ce să facem, să-l depunem, să nu-l depunem?”, i-ar fi transmis premierul.
Fostul prim-ministru s-a reasigurat că dosarul poate fi retras și conversația s-a încheiat. „După cinci minute, sună din nou telefonul”, a continuat Cioroianu. „Domnule Cioroianu, am avut discuții cu mai mulți miniștri, nu depunem dosarul”. „Domnule prim-ministru, cum ziceți'”.
Ulterior, Dacian Cioloș a declarat că a purtat un dialog cu ambasadorul român la UNESCO, despre procesul de înscriere a sitului Roșia Montană în patrimoniul universal, dar precizează că Adrian Cioroianu a scos declarațiile din context. Realitatea este una, spunea Cioloș: „dosarul a fost depus la UNESCO în timpul mandatului meu și prin voința mea”.
„Dialogul prezentat de domnul Cioroianu e real, dar e doar un mic fragment dintr-un proces de decizie prin care am trecut în Guvernul pe care l-am condus în care am cautat o soluție pentru a putea depune dosarul la UNESCO fără a afecta alte instituții ale statului roman în arbitrajul international pe acest subiect”, a spus Cioloș în 2018, pentru Ziare.com.
Istoricul Mădălin Hodor îl critică, într-un mesaj publicat pe Facebook, pe fostul premier Dacian Cioloș și reamintește că motivele invocate de Guvernul condus de acesta în 2016 pentru întârzierea depunerii dosarului erau aceleași cu cele pe care azi „le înfierează”, și-anume litigiul cu Gabriel Resources.
„Înțeleg că cel mai mult se bucură domnul Cioloș. Bravo! Din păcate mai sunt unii pe care memoria nu i-a părăsit de tot. De exemplu, eu îmi aduc aminte că în calitate de prim-ministru domnia sa a refuzat până în ultima clipă să semneze dosarul de includere în Patrimoniul UNESCO, motiv de scandal cu Ministerul Culturii (de demisie și amenințări reciproce) și chiar ulterior motiv de retragere invocat de guvernul Dăncilă. Care Dăncilă, ce spunea când a retras dosarul? Ca LIPSEAU AVIZELE de la ministere. Care avize lipseau din cauza tergiversărilor domnului prim-ministru. Domnul, ați ghicit, Cioloș. Ba mai voia PSD sa facă și ceva dosare penale pe motiv de "depunere ilegala". S-au mulțumit pana la urma sa îl retragă prin reprezentatul României la UNESCO (aici poate îmi amintiți voi cum se numea). Motivele invocate de domnul Ciolos atunci erau identice cu cele pe care astăzi domnul Ciolos le înfierează: procesul cu RMGC”, scrie Mădălin Hodor.
„Deci domnul Ciolos se bucură alături de toată floarea Pluserismului. M-aș bucura și eu cu ei. Dar vedeți voi eu am avut întotdeauna o mică problemă. Memoria. Și in partidul asta de pupincuriști pe prafuri asta nu e deloc bine. Și pentru ăștia care credeți că includerea în UNESCO e un fel de protecție NATO și vin aia cu tancurile să ne apere. Aria protejata include doar o parte din zonă, iar în rest NU ESTE INTERZISĂ exploatarea. Mâine pot veni aia să ia muntele cu excavatorul. Sau să îl arunce în aer. Rămân minele romane și satul cu care ne putem juca de-a UNESCO până ne plictisim. Știți care e chestia funny și dovada supremei prostii neaoșe? Pe aia de la RMGC nu i-a interesat niciodată să exploateze ceva acolo, pentru că i-ar costa prea mult (doar cu cianură merită, și cu cianura nu se mai poate). Se mulțumesc că ne-au prostit și și-au tras banii de pe bursă. Poate mai trag 4 miliarde și va lasă să salvați uniti. Gen.”, mai scrie istoricul.
Context:
Compania Gabriel Resources a obţinut în anul 1999 o licenţă de explorare pentru proiectul minei de aur de la Roşia Montană, în care compania canadiană deţine o participaţie de 80,69% iar compania minieră de stat Minvest Deva deţine 19,31%. Compania canadiană a anunţat, pe data de 30 iunie 2017, că va chema în instanţă România la un Tribunal al Băncii Mondiale pentru că ar fi înregistrat pierderi de 4,4 miliarde de dolari, deoarece Guvernul de la Bucureşti a decis să nu aprobe exploatarea minei în urma protestelor de stradă.
În septembrie 2016, la Paris, situl Roşia Montană a fost inclus pe lista indicativă a UNESCO, un prim pas către lista, mult mai restrânsă, a Patrimoniului UNESCO. Pe 4 ianuarie 2016, ministerul Culturii a depus dosarul Roșia Montană la UNESCO.
Doi ani mai târziu, Comitetul Patrimoniului Mondial a decis amânarea înscrierii Roşiei Montane în Patrimoniul UNESCO, la solicitarea Guvernului Dăncilă, care a invocat arbitrajul internaţional în curs.
La începutul anului trecut, ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, anunţa că Executivul a decis să reia procedura de includere a zonei Roşia Montană în patrimoniul UNESCO, o notificare în acest sens fiind transmisă pe data de 31 ianuarie 2020.
În urmă cu câteva săptâmâni, premierul Florin Cîţu a declarat că în coaliţia de guvernare sunt căutate soluţii în dosarul Roşia Montană, anume ca situl să fie inclus în patrimoniul UNESCO şi să se afle răspunsul la întrebarea dacă poate avea loc şi exploatarea minieră.
„Exact astea sunt discuţiile în coaliţie, să vedem care este soluţia pentru a merge mai departe. Să păstrăm şi situl UNESCO şi dacă să putem şi să exploatăm. Căutăm o soluţie. De aceea am chemat specialiştii. În coaliţie vin oameni care ne spun care sunt variantele. Pe de o parte, avem opinia de la firma de avocatură, pe de altă parte, avem Ministerul Culturii”, a spus şeful Guvernului.
Acesta a subliniat importanţa opiniilor specialiştilor. „Pe de o parte avem avocaţii de la New York care ne spun despre dosar, pe de altă parte avem o mare parte dintre oameni care ne spun că avem nevoie de bani şi ar trebui să exploatăm, pe de altă parte ne spun oameni de la Ministerul Culturii alte opinii. Sunt foarte multe opinii. Decizia trebuie luată în coaliţie”, a afirmat prim-ministrul.
Întrebat dacă dosarul prezent permite exploatarea minieră la Roşia Montană, Cîţu a răspuns: „E complicat de spus dacă permite şi nu ne permite dosarul. Încă aşteptăm. Data trecută am avut câteva opinii de la specialişti. Aşteptăm să vedem opiniile specialiştilor. Unii spun că da, alţii că nu”.
Peisajul minier Roşia Montană a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, a anunţat marţi preşedintele Comitetului, Tian Xuejun. Institutul Național al Patrimoniulu anunță că Roșia Montană a fost inclusă și pe lista Patrimoniului Mondial în Pericol „recunoscându-se, astfel, atât vulnerabilitatea sitului cât și necesitatea luării de măsuri urgente de protecție”
Acest sit din Carpaţii Occidentali adăposteşte „un ansamblu excepţional” de galerii romane datând din secolul al II-lea, ”cel mai important şi mai vast cunoscut”, a subliniat Icomos, organismul consultativ al agenţiei ONU care a recomandat clasarea sa, conform News.ro.
„Valoarea universală excepțională a Peisajului cultural minier Roșia Montană – cel mai important, extins și divers din punct de vedere tehnic complex subteran minier al antichității romane, împreună cu zonele de exploatare a minereului, zone de locuit, zone sacre, necropole – a fost, astfel, recunoscută pe baza criteriilor (ii), (iii) și (iv) definite de Convenția Patrimoniului Mondial”, anunță Institutul Național al Patrimoniului.
În același timp, situl a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, recunoscându-se, astfel, atât vulnerabilitatea sitului cât și necesitatea luării de măsuri urgente de protecție. În acest sens, este încurajată cooperarea internațională și este recomandată invitarea la Roșia Montană a unei misiuni tehnice de monitorizare reactivă pentru a se stabili starea de conservare optimă și un program de măsuri pentru asigurarea ieșirii sitului de pe Lista patrimoniului mondial în pericol, mai informează Institutul Național al Patrimoniului.
Adrian Cioroianu, delegatul Permanent al României pe lângă UNESCO, a precizat pe Facebook: "În Patrimoniul UNESCO nu intră întreaga localitate Roşia Montană, ci o arie delimitată, cea care apare în dosarul depus de guvernul României (prin delegaţia pe care am condus-o) în ianuarie 2017 şi, apoi, în ianuarie 2020. În dosar este vorba, în principal, despre fosta exploatare/mină romană (adică de pe vremea Imperiului roman, ca să fie clar) şi nu de întreaga zonă Roşia Montană”.
De asemenea, istoricul a subliniat că ”înscrierea pe lista Patrimoniul Mondial NU EXCLUDE continuarea exploatării în zonă, cândva, în viitor, de către firme româneşti sau în parteneriate. În istoria recentă a UNESCO au fost cazuri de state care au decis modificarea/exploatarea unor situri, drept care ele au fost retrase de pe lista Patrimoniului Mondial.
Locuitorii din Rosia Montană sunt divizaţi: o parte apără această comoară, în timp ce alţii cred că doar extracţia aurului ar salva zona.
Sămânţa discordiei a fost plantată în anii 1990, atunci când compania canadiană Gabriel Resources s-a instalat în comună cu scopul de a extrage 300 de tone de aur şi 1.600 de argint, distrugând patru munţi , inclusiv cu majoritatea rămăşiţelor minelor romane.
Prin intermediul filialei sale Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), din care statul român deţine 20%, această societate prevedea folosirea a 12.000 de tone de cianuri pe an, un risc suplimentar pentru mediul înconjurător, potrivit experţilor.
Denunţând o ”expropriere”, Gabriel Resources a sesizat în 2015 instanţa internaţională a Băncii Mondiale (Cirdi) de la Washington şi a reclamat 4,4 miliarde de dolari compensaţie României, pe baza unei estimări datând din 2011, în contextul în care cota sa a era de 7,4 dolari canadieni, faţă de 0,3 astăzi.
