Pe aceeași temă
Horaţius Dumbravă susţine că este "inadmisibil" ca magistratura să dea astfel de exemple negative.
Inspecția judiciară versus inspecția judiciară
Înregistrări fără acordul persoanei înregistrate, pe ascuns; acuze de șantaj și amenințări; plângeri penale. Nu se întâmplă în medii interlope. Doar borfașii și mafioții se înregistrează pe ascuns, scrie Horaţius Dumbravă pe pagina sa de Facebook.
Nu. Presa relatează că toate astea se întâmplă la o unitate de elită a justiției românești. La Inspecția Judiciară.
Inițial, când am citit știrea ieri, am crezut că e un fake.
Am căutat o știre oficială.
Inspecția Judiciară, obiectul știrilor de cancan, care altădată era foarte activă cu comunicate (ultimul, vă amintiți, cel legat de cât de independentă ar fi sub pulpana ministrului justiției), ne aduce la cunoștință pe site-ul propriu că a fost finalizat studiul „Profilul ocupațional al funcției de inspector judiciar” (ce ironie! Zău așa, scrie în profilul ăsta să-ți înregistrezi pe ascuns colegii? Și să-i și provoci?), dar aflăm și că a apărut primul număr al Revistei Inspecției Judiciare (de parcă de reviste ne arde nouă acum). Nimic despre scandal! Măcar să ni se spună că există o procedură în curs de lămurire a situației, că nu este adevărat, că este adevărat dar că există o justificare pentru situația asta șamd.
Nimic.
Înțeleg că există o sesizare trimisă de cei doi inspectori șefi la CSM. În orice caz, ca magistrat o spun foarte tranșant: derapaje ca cele reflectate de presă, dacă ele sunt adevărate, trebuie discutate de CSM în regim de urgență cu opțiunea revocării mandatelor de conducere ale celor doi șefi de la Inspecție pe masă. Este inadmisibil ca magistratura să dea exemple negative de genul acesta.
Pentru că situația este foarte gravă. Iar prestigiul justiției, de care le place atât de mult unor magistrați să vorbească, este grav afectat. Practic, scandalul dinamitează încrederea pe care cetățenii ar trebui să o aibă în justiție. Ce cred eu că trebuie lămurit:
1. Dacă înregistrarea devoalată de presă este reală. Am căutat febril prin regulamentul Inspecției Judiciare, prin toate actele normative care se referă la funcționarea Inspecției. Nu am găsit nimic care să vorbească de înregistrări, neautorizate de persoana înregistrată, ca metodă de conducere a instituției.
Pentru că mi se pare de neimaginat ca un coleg să mă înregistreze. Pe ascuns. Fără să știu. Și să mai fie și șeful meu. Pe lângă ilegalitatea în sine a unei astfel de înregistrări, o astfel de metodă spune mult de incapacitatea unei persoane aflate la conducerea unei instituții de a gestiona activitatea acesteia.
Nu așa se lucrează într-o instituție. Cu atât mai mult cu cât este o instituție ce trebuie să corecteze lucrurile care nu merg în magistratură. Și sunt, har Domnului, destule lucruri care nu merg în justiție. Cu alte cuvinte, în chiar instituția care depistează neregulile din sistemul de justiție se întâmplă astfel de nereguli. Curat murdar!
De aceea am îndoielile mele că un magistrat nu știe, nu cunoaște consecințele ilegale ale unei astfel de înregistrări. Și de aici îndoielile mele că un magistrat a putut recurge la astfel de înregistrări. Ce fel de conducător de instituție e acela care, pus acolo să rezolve inclusiv situații de criză, își înregistrează pe ascuns subordonații care vin la el să găsească o soluție, un sprijin la o situație gravă?
2. Dacă înregistrarea e reală, iar inspectorul judiciar, doamna Focică, se plânge șefului de o imixtiune într-un control pe care-l efectua, ce a făcut acest șef timp de două luni, sesizat fiind cu o astfel de încălcare gravă a dispozițiilor legale? Pentru că legea e foarte clară: este abatere disciplinară imixtiunea în activitatea unui procuror (art. 99 lit. l din Legea 303/2004).
Cum să stai cu brațele încrucișate când ești sesizat de un subordonat cu o posibilă imixtiune în activitatea acestuia? Ce explicație are acest șef că nu a făcut nimic timp de două luni de zile? În condițiile în care legea, iar, e foarte clară și aici: Inspecția Judiciară este titulara acțiunii disciplinare și se poate sesiza și din oficiu în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori (art. 45 alin. 2 din Legea 317/2004).
A-ți înregistra ilegal colegii nu are nicio relevanță. Relevanță are faptul dacă ți-ai făcut datoria ca șef și ai pus în practică ceea ce te obligă legea: să acționezi imediat și procedural atunci când ți se aduce la cunoștință o ilegalitate.
Sau poate acest șef a făcut, și nu știm noi în lipsa unei transparențe a activității Inspecției, un proces verbal în 4 iulie în care a consemnat faptul că un subordonat s-a prezentat la el și pe baza a ce i s-a relatat, s-a sesizat din oficiu. Da, asta ar avea relevanță: este legal și procedural. Pentru că acel subordonat, la rândul lui, când se prezintă în biroul unui șef, își asumă ce spune, știe că șeful lui va trebui să aplice legea și să se sesizeze din oficiu. Nu poate după aceea să o dea după copac că nu ar fi așa. Cu atât mai mult cu cât subordonatul în cauză e procuror și știe ce consecințe pot avea astfel de evenimente.
3. Dacă imixtiunea e adevărată și procurorul șef DNA, doamna Kovesi, a făcut cea mai mică presiune asupra unui inspector judiciar, pe lângă cercetarea disciplinară ce trebuie declanșată imediat, revocarea din funcția de conducere a acesteia este, iarăși, una din opțiunile care trebuie luată în considerare foarte serios.
Dar dacă nu a existat și nu se dovedește că a făcut vreo presiune asupra inspectorilor judiciari ce au efectuat controlul la DNA, atunci cei vinovați pentru acest imens scandal vor trebui să răspundă., conchide Dumbravă.
