Pe aceeași temă
Asertiunea apartine dr. Adriana Pistol, medic primar epidemiolog in cadrul Institutului de Sanatate Publica din Bucuresti. Intr-un interviu acordat Ziare.com, dr. Adriana Pistol a explicat si cauzele mai putin cunoscute ale acestui fenomen: nu intotdeauna personalul medical stie cum sa identifice aceste infectii, nu exista destui microbiologi bine pregatiti, unii medicignora fenomenul pentru ca s-au obisnuit prea tare cu el, iar infectiile sunt prevenite cu antibiotice. Dr. Adriana Pistol atrage atentia ca infectiile cu E.coli nu vor disparea, ba chiar e posibil ca peste vara numarul lor sa creasca.
Fenomenul infectiilor nosocomiale a fost subraportat, deci neinteles la dimensiunea reala, sau a fost raportat, dar a fost ignorat de autoritati?
Fenomenul e cunoscut demult de toata lumea. Orice medic si orice asistenta medicala au vazut aceste lucruri la scara mai mica sau mai mare. Dar niciodata nu a fost cunoscuta dimensiunea reala din cauza subraportarii.
Personalul medical, nepregatit pentru combaterea flagelului infectiilor sau il ignora inca de la internare
Provocata de criteriile din contractul de management al directorilor?
Nu doar de ele. Nu intotdeauna personalul medical stie cum sa identifice aceste infectii nosocomiale, pentru ca nu e simplu. Exista infectii endogene care apartin pacientului, se interneaza cu ele si ele se dezvolta ca urmare a unui act medical. Si ele sunt nonprevenibile.
Pot fi prevenite infectiile dobandite in spital, adica atunci cand pacientul intra in spital fara bacterie si iese cu ea, ca urmare a spitalizarii si manevrelor medicale.
Dar la internare nu poate fi verificat pacientul pentru a vedea cu ce "zestre" microbiana intra in spital?
Sigur ca se poate. Este ceea ce noi numim screening-ul la internare, dar nu prea se face. Daca vrei sa ajungi la concluzia ca 1+1=2, trebuie mai intai sa stii cine e 1. Daca nu stii ce are pacientul la intrare, nu vei sti niciodata la iesire daca e o infectie nosocomiala sau nu. Si discutia se poarta mereu in termenii: "o fi venit cu bacteria de acasa!"
De aceea, in planul lansat acum, se da o mare importanta acestui screening care este costisitor, inseamna efort, inseamna un laborator foarte bun. Daca nu ai laborator bun, testele ies mereu negative, ceea ce este valabil si pentru diagnosticul infectiilor pentru cazurile internate in spital.
E o foarte mare problema cu laboratoarele de microbiologie. Iar daca nu se pot baza pe testele de laborator, medicii nu vor sti care e infectie nosocomiala, care nu e si vor fi raportate doar cele cateva extrem de evidente, severe.
Laboratoarele au probleme de dotare?
Nu totul sta in dotare. Cea mai mare problema este ca nu exista suficienti microbiologi suficient de bine pregatiti, cum nu exista nici epidemiologi.
Toti ne dorim hiperechipamente, dar ca sa iei cu ansa, sa o pui pe o cultura si sa stii sa o citesti, nu ai nevoie de foarte multe echipamente, ci de resursa umana folosita corespunzator. Echipamentele doar faciliteaza testarea.
O alta cauza a subraportarii este ignorarea fenomenului. Medicii s-au obisnuit prea tare cu el. Am auzit chirurgi spunand: "Care e problema ca mai curge putin puroi din plaga? Dam antibiotic si trece in cateva zile".
Si vedem extrem de evident trendul de a preveni infectiile nosocomiale cu antibiotic. Uneori merge, uneori nu, pentru ca si bacteriile se apara.
Ne aflam intr-un cerc vicios.
Cauze: lipsa verificarii la internare, pregatirea personalului si politica de folosire a antibioticelor
Unde il spargem?
Trebuie sa facem screeningul acela, sa investim in pregatirea personalului, in dotare, sa umblam la politica de utilizare a antibioticelor.
Eu pot certifica faptul ca, daca ne vom face treaba, in primii ani o sa avem un numar cu mult mai mare decat avem acum, pentru ca se vor raporta mai multe.
Nu vor fi mai multe infectii, ci doar vor fi scoase la lumina. Cifrele vor exploda, nu infectiile.
Rata reala a infectiilor: 10 la sută!
Care sunt cifrele actuale?
Anul trecut am avut putin peste 12 mii de infectii raportate in toata tara la peste 3 milioane de pacienti externati, adica 0,03%.
La cat estimati in mod real procentul?
Nu am date, dar cred ca suntem pe la 10%. Exista un studiu de acum 5 ani pe un numar restrans de spitale si infectii, care arata o incidenta de 5,3% in niste spitale selectate unde avem microbiologi buni, epidemiologi, pregatiti pe metodologie europeana. De aceea, estimez 10% in mod real.
Statele UE ajung la 4-6%, unele 8%. Atat e in tarile unde mergem noi sa ne tratam.
Dar acolo atat personalul medical, cat si populatia au inteles ca infectiile exista, sunt greu de combatut inclusiv din cauza utilizarii antibioticelor, le recunosc, le fac vizibile si se straduiesc: am infectia asta, puteam sa o previn? Ce a facut pacientul in spitalul meu? Unde am gresit? Aici? Indrept.
Dupa ce vom avea explozia si vom intelege cauzele, vom putea sa ne propunem niste tinte realiste de reducere si sa le atingem.
Cum? Aducem oamenii, ii invatam inca o data sa se spele pe maini, cum se face toaleta plagii. Il invatam inclusiv pe pacient cum sa respecte igiena. Eu va garantez ca am acum pe mana stafilococi. Daca pun mana pe plaga, ce se intampla?
Daca fenomenul era cunoscut, daca erau date mai aproape de realitate din cateva spitale, varf al icebergului, de ce nu a fost luat taurul e coarne mai demult?
Unele masuri au fost luate. Exista un program de sanatate care a finantat cateva spitale din tara ca sa faca preventia infectiilor nosocomiale. Tristetea a fost ca initial unitatile foloseau banii acestia in marea masa a bugetului spitalului si isi cumparau galeti si mopuri.
Din 2011, spitalele au fost obligate sa foloseasca banii dedicati pentru laborator si investigatie epidemiologica. Programul include o supraveghere pe 12 spitale care au capacitatea sa raspunda la intrebari cu microbiologi si epidemiologi, au vointa sa cunoasca realitatea. Un asemenea spital este cel din Timisoara.
Deci programul acesta da bani unor spitale care au dovedit capacitate si vointa.
Si restul?
Dupa ultima evaluare a ministerului vor intra in program peste 113 spitale, iar celor care au loboratoare proprii le vor fi finantate inclusiv programe de screening pentru pacientii care se interneaza in principal in sectii ATI.
Deci in continuare programul nu va fi pentru toate spitalele?
Nu, dar mai trebuie spus ceva. Spitalul are obligatia legala sa isi faca programul propriu de prevenire si limitare a infectiilor. Este responsabil sa isi puna buget dedicat din bugetul spitalului. Scrie in ordinele Ministerului Sanatatii.
Problema nu trebuie vazuta numai prin prisma dezinfectantilor, ci si prin aceea a unui microbiolog, a unui laborator si a colegilor doctori. Ca manager sesizezi totusi niste realitati si trebuie sa iti pui niste intrebari. De aceea, spun ca este vorba si despre vointa de a nu te mai complace in situatia de a nu raporta.
Hexi Pharma nu poate fi singura culpabila
E o legatura intre dezinfectantii ineficienti si propagarea infectiilor nosocomiale?
Este, dar nu atat de mare precum se vorbeste. Eu nu stiu cat din piata de dezinfectanti a fost acaparata de Hexi Pharma.
Inteleg ca 14%.
Deci mai sunt si alti producatori, si alti dezinfectanti. Garantat dezinfectia este o metoda importanta care poate ajuta la prevenirea si limitarea infectiilor, dar nu singura. Avem si sterilizarea. Instrumentele nu sunt doar dezinfectate, sunt si sterilizate.
Mie imi pare rau cand aud: nu mai operam pentru ca nu mai avem dezinfectanti. De ce? Ce aveau dezinfectantii cu operatia?. Instrumentele sunt sterilizate, domnii doctori pot sa se dezinfecteze pe maini cu betadina.
Apoi, modul de utilizare a dezinfectantilor conteaza foarte tare. Daca pun produsul cel mai bun si nu las timpul de actiune e degeaba. Exista manevre si proceduri care trebuie urmate.
La aplicarea unei sonde vezicale ce treaba are dezinfectantul? Sonda e sterila, dar eu trebuie sa fiu spalata pe maini, sa imi pun manusi si cu ele pe maini sa nu raspund la telefon, sa nu mai fac menevre altui pacient. Daca nu respecti asta, orice dezinfectanti ai, nu rezolvi nimic.
Trebuie sa stii cum porti, cand porti echipamentul de protectie.
V-ati interna intr-un spital romanesc?
Da. Sigur ca da. Etichetele puse sunt exagerate. Cand vom declara 10%, ce vom face? Ne vom duce la spitalul X din UE care nu are neaparat mai putine, dar le declara demult.
Chiar dvs ati spus ca e o diferenta de raportare la acest procent: chirurgul, plaga, antibioticul...
Da, dar daca din 10 chirurgi doar 2 spun asa, cu insistenta nici ceilalti doi nu vor mai spune. Iar cu cei 8 salvezi multe vieti. In cele mai multe spitale, nu in toate, se lupta cu acest fenomen, chiar daca nu vedem.
Lupta mai ales cei tineri. E mai greu cu mentalitatile celor mai in varsta. E greu sa schimbi niste tipare dupa zeci de ani de practica intr-un fel. Dar tot mai multi medici tineri lupta.
Din pacate, o problema cunoscuta nu a fost o prioritate pentru fiecare la locul lui. Eu cred mai putin in prioritati statale si mai mult ca omul sfinteste locul.
Nu avem doar infectii nosocomiale, avem si E.coli in valuri. A fost valul de SHU in iarna, acum vedem din nou cazuri, din nou in Arges. E o legatura intre ele?
Atunci am avut o sursa alimentara comuna. Iar cazurile nu au mai aparut dupa epuizarea alimentelor contaminate.
Dar au reaparut acum.
De tot nu cred ca vor disparea. Iar vara este posibil ca numarul de cazuri sa creasca. Intrarea si existenta in circulatie pe teritoriul Romaniei a acestui tip de E.coli, O26, se mentine prin transfer de la persoana la persoana.
Cazurile de SHU sunt doar varful icebergului. E.coli poate infecta cu diferite forme de manifestare, de la asimptomatic, la forme usoare si doar unii fac formele grave, in general varstele extreme.
Aceste tipuri de bacterii nu pot fi reduse din circulatie decat prin masuri de igiena extrem de serioase. Dar sigur ca dupa ce ele au intrat in circulatie e rolul ANSVSA de a face controalele.
Le face?
Nu stiu.
Colaborarea INS cu ANSVSA e buna?
E prin Ministerul Sanatatii. Ei au niste rigori care le permit sau nu sa recolteze probe din magazin. Ni se cere lotul alimentului consumat, noi le spunem ca nimeni nu stie din ce lot a mancat acasa, unii nu-si aduc aminte nici marca produsului, doar din ce magazin au cumparat.
Eu, ca epidemiolog, solicit sa se recolteze probe din orice produs suspect, cu risul de a se lucra mai mult. Ei ne spun ca au reguli care nu le permit asta. Propunerea mea este ca MS sa incerce sa discute cu ANSVSA si sa reglementeze recoltarea de probe fara informatii atat de exacte ca acum.
