Pe aceeași temă
Sunt destui cei care au sperat ca șocul post-Colectiv să atragă după sine modificări de fond în ceea ce privește modul de a face politică în România. Însă dincolo de schimbarea binevenită a unui Guvern aflat în criză de legitimitate (criză întâlnită, de altfel, în toate partidele post-decembriste) cu un Cabinet tehnocrat, mare lucru nu a urmat. Într-o țară în care job-ul autorităților e să fie luate prin surprindere (de zăpadă, de inundații, de ziua de mâine), închiderea pompieristică a unor teatre, muzee și alte centre publice pe motivul unei bruște fobii de incendii a arătat absurd. Sunt aceleași clădiri aflate în aceleași locuri de zeci de ani, dar a fost nevoie să ardă niște oameni pentru ca Inspectoratul pentru Situații de Urgență să descopere pericolul și să demonstreze o viteză de reacție venită puțin cam târziu.
Poate că unii dintre noi s-au plictisit deja de Colectiv. Și pe asta mizează politicienii, în încercarea de a deturna noi alegeri. Drama din clubul bucureștean arată, de fapt, cât de viciat de sistemul. Pentru că, în ciuda faptului că au trecut aproape cinci luni de la incendiu, ancheta continuă să întâmpine obstacole. Cinci luni de zile și ancheta nu reușește să ajungă la o concluzie asupra acelei nopți din 30 Octombrie 2015 când a fost nevoie de numai 153 de secunde pentru a lăsa în urmă 64 de morți și mai bine de 100 de răniți. Și chiar dacă ar face-o, nu ar conta prea mult, pentru că purtătorul de cuvânt al Guvernului ne-a explicat deja că nu sunt căutate vinovății personale. Deși un raport al Corpului de Control al premierului a desființat intervenția din Colectiv ca fiind necoordonată, improvizată și greoaie.
Mai țineți minte spectacolul politic care a urmat? Când toate partidele se înghesuiau să prindă cât mai mult spațiu în presă pentru a clama cu titlu de glorie o nouă epocă post-Colectiv, în care corupția avea să fie pusă la zid, iar liderii momentului descopereau brusc că cetățenii contează și dincolo de perioada alegerilor. Partidele vechi ieșeau în față cu niște coduri de integritate despre care spuneau că vor curăța cadrele de toxinele vremurilor trecute. Și, deși de la social-democrați sau liberali nu mai aveam așteptări mari, ne uitam curioși cum vor mobiliza partidele noi uriașul capital politic care a survenit din acea dramă din Octombrie anul trecut. Dar lunile au trecut și, din păcate, vechile obișnuințe nu au trecut cu ele.
Judecând după cum arată oferta politică pentru alegerile locale din această vară, partidele opun rezistență sau doar mimează schimbarea pe care o clamează. Cum poate fi percepută candidatura Gabrielei Firea la primăria Capitalei? Vorbim despre cea care a fost, în campania prezidențială, vârful de lance al atacurilor murdare lansate de echipa lui Victor Ponta la adresa lui Klaus Iohannis. Prin faptul că o susține pe cea care critica incapacitatea cuplului Iohannis de a contribui la natalitatea neamului, PSD arată că povestea cu integritatea și reforma a fost o jignire la adresa bunului simț. Dar ce fac liberalii, singura alternativă capabilă să țină piept mamutului social-democrat? Nu mare lucru, judecând după oamenii pe care îi împing în alegeri. Cristian Bușoi și acum Ludovic Orban, care a găsit de cuviință să pedaleze pe tema moscheii din București, confirmă criza de cadre a noului Partid Liberal. Nici în teritoriu lucrurile nu stau mai bine. Spre exemplu, la Ploiești, PNL a deci să-l reactiveze în alegeri pe fostul primar Volosevici. Problema e că, în paralel, acesta primește atenție nu doar din partid, ci și de la DNA, care îl anchetează pentru presupuse fapte de corupție. La Sectorul 6 din Capitală, PSD îl susține pe Gabriel Mutu, un senator cu o mică problemă la DIICOT, acolo unde are un dosar de evaziune fiscală și spălare de bani, iar șeful său, Dragnea, nu are nimic împotrivă. De ce ar avea, chiar el are probleme penale în chestiunea referendumului din 2012, șeful social-democraților fiind anchetat pentru o presupusă intrumentalizare a fraudei din încercarea de demitere a fostului președinte Băsescu.
Partidele noi, așa-zis anti-sistem, par haotice, greu de coagulat și cu șanse mici în alegerile din Iunie. Unele dintre ele chiar aleg să se facă de râs, făcând apel la “moștenirea” vechilor voievozi pentru a-și argumenta politicile publice. Cum a făcut candidatul PMP la Primăria Sectorului 1, deputatul Eugen Tomac afirmând că autorizația de contrucție a unei moschei în Capitală e direct condiționată de “dezlegarea lui Ștefan cel Mare”. În tot acest timp, din Parlament continuă să iasă inițiative greu de digerat. Încercarea unor parlamentari de a reincrimina infracțiunea de leznațiune, anume “defăimarea țării sau a națiunii”, nu face decât să testeze potențialul unui reviriment naționalist într-o țară de bine de rău încă echilibrată, într-o regiune cu multiple tensiuni. Ca și cum educația și sănătatea sunt solide, cultura e intens promovată, sistemul de pensii “duduie”, țara e împânzită de o vastă rețea de autostrăzi, iar singura problemă a neamului e defăimarea națiunii.
Cel mai bun lucru pe care îl poate face un simplu om cu bun simț este să nu se lasă pradă iluziilor. Alegerile locale din această vară nu au datele necesare producerii mult așteptatei schimbări în politică. Și nu e greu de explicat. În definitiv, oricât de mare e efortul DNA de a combate, realitatea e că o schimbare profundă vine din societatea ai cărei oameni trebuie să înțeleagă că politicenii nu sunt decât extensia lor la vârf. Alegerile locale din Iunie ar putea fi o bună ocazie pentru schimbare. Dar parcă totuși n-ar trebui să ne lăsăm pradă iluziilor.
