Pe aceeași temă
Raluca Prună face o radiografie a traseului profesional de ONG-ist pe care Alexandru Cumpănașu l-a parcurs, spune ea, chiar din sediul Ministerului de Interne pe care acum îl demonizează după ce nepoata sa, Alexandra Măceșanu, a ajuns victima unui sistem inapt să-și asiste cetățenii și să le sară în ajutor atunci când situația o impune. Alexandra Măceșanu a sunat la 112 pentru a anunța că a fost răpită, pentru ca ulterior să fie și omorâtă de răpitorul său, Gheorghe Dincă, fără că poliția să îi sară în ajutor.
Prună îi atrage atenția președintelui coaliției pentru modernizarea României că se cațără indecent pe drama rudelor sale pentru a-și îndeplini dezideratul unei candidaturi la președinția României, pe valul de publicitate pe care și l-a făcut speculând drama familiei sale. Fostul ministru al Justiției îi sugerează acestuia să stea ”acasă” și să
Postarea integrală a fostului ministru al Justiției, Raluca Prună
”Alexandru Cumpanasu, la multi ani, e ziua ta onomastica si impartim acelasi prenume. Si atat.
Am ezitat sa scriu acest mesaj public. Din respect pentru familia Alexandrei Macesanu. Careia nu stiu ce sa ii spun, de ziua fiicei lor.
Tie, cum sunt parte a publicului si tu ceri opinia cu privire la candidatura in cea mai înaltă funcție in stat, iata opinia mea. Opinia cuiva care te știe de prin 2004. Când eu eram la Delegația Comisiei Europene, responsabila pentru Justiție, Afaceri Interne si Anti-coruptie, și tu ai apărut de nicăieri cu un ONG căruia Ministerul de Interne ii oferea spațiu gratis in sediul sau. Nu am înțeles atunci, nu înțeleg nici acum ce anume te recomanda. Nu am înțeles nici atunci, nici acum, cum se împăca activitatea civică cu statul gratis in sediile instituțiilor de stat. Si am fost ong-ista, in vremuri grele, pe subiecte nepopulare (coruptia, in anii 90’). Nu vreau sa speculez despre succesul tau la Interne. Impresionant dupa orice standard intr-o societate care se pretinde deschisa.
Ai crescut intrucatva intre timp. Cu sediu, mașina și consumabile din banii de la Interne (din proiecte, fără îndoiala ca sa păstrați aparenta legalității). Cu notorietate, emisiuni, din care am vazut vreo doua si nu am înțeles care era competenta ta (apropos, ce studii ai?) și nici scenariul. Ai stat la Interne sub (prea) mulți miniștri. Ai accesat muuuulte programe, cu varii obiective general grupate ca reforma a internelor. Ești deci parte din problema, dacă exista o problema. Spui ca da. De acord. E indecent atunci sa urli acum ca reforma instituției a eșuat când tu erai acolo de vreo 15 ani exact ca sa o reformezi. Indecent e așadar sa afirmi ceva mai calm, in camasa neagra de lansare pe orbita, ca vrei sa ‘razi institutii’. Ești in parte responsabil, pe bani mulți probabil, de lipsa oricarei reforme. Poate răspund Internele detaliat, care a fost rolul tău de cand te gazduiesc ei gratis, cate programe de reforma a Internelor ai implementat din sediul lor si pentru ei, pe ce buget total si cu ce rezultat. Asa ar fi la ong-uri independente, cu evaluare de la beneficiar. Asta sigur, daca Internele mai au onoare și ceva responsabilitate fata de publicul larg. Sunt cu tine aici, cred ca nu avem ce astepta de la Interne.
Caracal. Te-ai catarat in mod indecent, in umila mea opinie, pe tragedia unei familii. Familia ta prin alianta, potrivit datelor publice. Ai jucat prost, cu tuse prea groase, urland, șocul in fata unei politii politizate, incompente in marea sa parte. Ti-ai pierdut suflul in fata camerelor din cauza incompetentei forțelor de aplicare a legii (poliție, parchete). Spui ca ai participat insa la luarea unor decizii, la sentințe publice (cred in parchetul X și nu cred in parchetul Y), la preluări de mandate ministeriale la Interne, la elaborarea planurilor de ancheta (!!!). Ai amenințat in direct, in nenumărate rânduri, depășind toate limitele. Greu de inteles acest amalgam de ‘sentimente’, dictate si emotii. In lumea in care eu trăiesc, ai fi fost întrebat de una, alta. Ai fi fost oprit imediat, in lumea in care eu trăiesc. Acasa la noi, in Romania, ai defilat si vituperat nestingherit saptamani in sir. Oameni ca mine, care iti cunosc parcursul si detenta reala, au fost șocați. Șocați ca unul ca tine da starea vremurilor. Marturisesc, m-am indoit de tine din prima clipa in care ai aparut sa ‘aperi’ cazul Macesanu. Am intuit ca vrei ceva pentru tine. Azi ne spui si ce: presedintia. Dar nu de tot, numai vreo 2 ani in care vrei sa faci ceva ce nu e in fisa postului.
Revin la fisa ta de post. Te întreb public cate proiecte de reformare a ministerului de interne ai girat din sediul lor? Ce ai făcut? Erai probabil ocupat cu completarea agendei tale telefonice. Incerc sa inteleg, Asa e probabil cand vii de nicaieri si vrei si te instapanesti... Te mai întreb public dacă, in sediul internelor fiind, nimic din incompetenta pe care o denunți acum nu ți-a sarit in ochi in toți anii aceștia. Dai banii inapoi pe ce tot ai reformat si a ramas la fel? Nu îmi vei raspunde. Ești prea mare, prea peste toate vremurile, iar eu nimeni in țara noastră captivă.
Ca ministru al justitiei, te-am reîntâlnit când ai venit ca un desant in fruntea Coaliției Nationale pentru Modernizarea României cu un to do list, tailor made, pentru fiecare minister. Mie, intre altele, îmi cereai rastit ca si cum eu statusem peste 10 ani la Interne in sediu, sa promovez modificarea Codului Penal pentru incriminarea mersului cu girofar, imediat dupa cazul Oprea/Gigina. Am refuzat, deși nu beneficiasem in viața mea ceva mai lunga ca a ta de mersul cu girofar. A fost o ședința epică cu vreo 30 de participanți. Dincolo de orice chestiune de legalitate și proporționalitate, mi s-a părut ridicola și imorala cererea ta imperativă caci atunci când se purta girofarul in deplina impunitate socială pare-mi-se ca îl foloseai. Se schimbaseră vremurile și vroiai sa pari ‘proaspat’. Te cunosteam ca vechi și sulfuros. Am refuzat nu numai sa semnez to do list-ul tău, dar și poza cu tine ca reprezentant al unei Coaliții in care cred ca mulți au venit fără sa știe cine ești. A fost epic și cu amenințări din partea ta. M-ai amenințat, cred, ca ma dai in judecata. Totul s-a soldat cu doua comunicate de presa in orice caz - al tău și al MInisterului Justiției (pe care l-am dat din respect pentru cei din Coaliție).
Eu cred ca, in ciuda marilor eforturi ale tale și ale altora, ești inca mic. Si nu e evident ca ai putea creste. Ești inca tipul acela care urla la accesul in ambasada Germaniei prin 2005 ca nu poate lasa telefonul la intrarea in ambasada (așa erau regulile in acea amabasada), ca pe tine te suna oameni. Tipul acela care venea cu mașina internelor la intalniri (sau așa spuneai pana in aderare când totul era inca posibil). Ești inca tipul care urla, mult după aderare, in 2016, la secretarul meu de stat care avea multă școala și făcuse istorie in ongismul românesc autentic, cu bani de acasa și cu voluntariat, ca e sub demnitatea ta sa vorbești cu el. Tu numai cu miniștri sau cu sefii lor vorbeai. Am fost socata in 2016 ca inca mai era posibil un tip cu apucăturile tale. Dupa Gigina, dupa Oprea, dupa Colectiv si dupa caderea guvernului Ponta. Tu, spalat prin emisiuni fine și cu mult efort. Plecasem de 12 ani din țara si desi citeam tot despre ce este acasa, ramasesem naiva. Intalnirea cu tine urland, m-a trezit la realitatea mocirloasa a tarii in care ma intorsesem din datorie morala (daca stii ce este asta, un fleac pentru prostii ca mine caci business-ul la care cei ca tine lucrau mergea uns). Pentru public, la întâlnirea din 2016 in care urlai la un secretar de stat, eu ministrul îndrăznisem sa întârzii 15 minute la întâlnirea cu Coaliția ta pentru ca eram reținută intr-o întâlnire cu premierul, despre care nu ti-am dat detalii. Halucinant, nu? Era la începutul mandatului tehnocrat și unele apucături rămăseseră neschimbate cu voia sforarilor. Eu nu jucam in piesa, aveam treaba și nu aveam timp de pierdut cu actori de mâna a doua in căutarea unui destin național.
Așadar, din public, acela avizat care te știe, sugerez sa stai acasa. Nu e pentru tine aceasta candidatura. Suntem țara multor miracole, dar exista limite. Președinția României nu e o aventura. Și mai sugerez, ca om, sa te gândești la victimele cărora comportamentul tău deplasat le face rău. Și, cel mai important, sa ceri scuze părinților Alexandrei Macesanu. Acelor oameni incredibil de decenti pentru drama prin care trec. Nu le-ai făcut niciun serviciu. Dimpotrivă. Știm de Alexandra Macesanu pentru ca acest copil curajos a sunat de 3 ori la 112. După ce, in pericol vital fiind, a vorbit operatorilor de la 112 cu un respect ireal. Eu ma înclin in fata acestui copil si nu pot dormi știind ca a fost trădat de noi toți care suntem statul roman prin participatie (tu de mult timp, eu temporar și accidental) sau absenta (mulți alții). Tu ai un merit important, dar limitat și mult ulterior acestor apeluri. Alexandra Macesanu prin curajul ei a făcut ca in acest caz sa nu poată fi pusă batista pe țambalul festivist la care tu pare ca ai fost parte de prin 2004 pana in zilele noastre.
Te-ai cățărat, post factum și oportunist (de vreme ce rezultatul imediat e o candidatura hulpava la prima functie In statul roman) pe curajul si drama acestui copil. Manipuland speranțele unor părinți disperați. Ii înțeleg. Am trecut prin disperarea de a pierde cea mai iubita persoana și de a spera, nerealist, ca absenta e numai un coșmar pe care dimineața îl șterge și il aduce pe cel omorât acasa. E inuman sa te joci cu așa ceva.
Nu știu Inca dacă Dumnezeu exista. Dar încerc ma port ca si când e lângă mine. Cel mai tare ma lupt cu îndoiala când văd răul din țara pe care o împărțim și in care tu ajungi sa te prezinți la prezidențiale dupa performanta ta calculata mediatic in tragedia de la Caracal. Senin și fără vreo îndoiala sau vreo remuscare (e tot pentru prosti, nu pentru tine). Știu însă ca oamenii decenti, cu busola morala, sunt scârbiți de ceea ce și de cum faci. Ești inca tânăr, ești părinte, poți începe o activitate onorabila. Fără bani de la stat, fără sinecuri, fără short cut’uri. E timpul sa fii tu, fără vântul din pupa al instituțiilor publice și private care te-au girat fără motiv evident pentru neofiți. Succes! Se poate, cu putina decenta.”
(sublinierile aparțin redacției)
