Pe aceeași temă
Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului a monitorizat manifestaţiile de protest din Piaţa Marii Adunări Naţionale, Parlamentului şi Preşedenţiei Republicii Moldova din perioada 6–7 aprilie. Raportul prezintă evenimentele din Moldova şi evidenţiază situaţia creată de fraudarea alegerilor de către comunişti. În continuare, textul integral.
1. La data de 6 aprilie 2009 aproximativ la ora 18.00, ca urmare a apelului transmis prin internet de către reprezentanţi ai societăţii civile, populaţia nemulţumită de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 s-a adunat în faţa monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt pentru a protesta în mod paşnic faţă de modul în care s-a desfăşurat întreg procesul electoral.
Conform declaraţiilor organizatorilor protestului, aceştia s-au aşteptat la o prezenţă de cel mult 1000 de manifestanţi, însă contrar aşteptărilor acestora, populaţia nemulţumită s-a dovedit a fi mult mai multă. Din aceste considerente s-a hotărât deplasarea protestatarilor către preşedinţie. Pe primele trepte ale Preşedinţiei erau câţiva poliţişti care asigurau ordinea publică, nici unul dintre manifestanţi nu a reacţionat negativ faţă de prezenţa poliţiei. Manifestanţii strigau „JOS COMUNIŞTII” „Alegerile au fost fraudate”. Cereau ca Preşedintele Republicii Moldova să iasă şi să dea explicaţii. Să dea anumite garanţii că în scopul protecţiei valorilor generale, cum ar fi democraţia, drepturilor electorale, se va recurge la enumerarea voturilor repetat, şi dacă se vor confirma, se vor organiza alegeri repetate, sau îşi v-a da demisia.
Preţ de jumătate de oră manifestanţii au scandat în faţa preşedinţiei, după care s-au reîntors în Piaţa Marii Adunări Naţionale, unde au continuat să protesteze în mod paşnic. Nu am observat careva manifestări violente din partea protestatarilor.
Protestul din 6 aprilie 2009 s-a încheiat în mod paşnic.
2. Seara la ştirile televizate, reprezentantul la CEC al Partidul Comuniştilor , Domnul Sîrbu, a declarat că a fost şi el la această manifestaţie, şi a văzut câte puţine persoane nu sunt de acord cu rezultatul alegerilor. Adică, a luat în derâdere mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova. De aici a şi apărut instigarea populaţiei, ca a doua zi să vină zeci de mii de protestatari, care nu erau de acord cu rezultatele alegerilor şi care considerau că alegerile au fost fraudate.
La data de 7 aprilie 2009 protestul a fost reluat, purtând un caracter paşnic.
Pentru a înţelege evenimentele petrecute ulterior v-om analiza pas cu pas.
Evenimentele din faţa Preşedenţiei.
- Manifestanţii protestau paşnic în faţa Preşedenţiei. În faţa Preşedenţiei erau mai mulţi lideri politici : V.Filat, O.Cernei. Iu. Fruntaşu etc.
- Poliţia existentă în faţa Preşedinţiei a stat mult prea aproape de intrarea în preşedinţie, permiţând astfel apropierea rapidă a protestatarilor de sediul preşedinţiei. Este important de menţionat că efectivul de poliţie dislocat în faţa preşedinţiei nu era pregătit pentru a participa la menţinerea ordinii publice în cazul manifestaţiilor de protest. În locul acestor poliţişti, au venit poliţişti îmbrăcaţi completamente de luptă: scut, baston, cască. Apariţia lor a trezit revoltă manifestanţilor. Din punct de vedere numeric poliţiştii erau mult prea puţini, deşi puteau fi mai mulţi, la fel aceştia nici măcar nu încercau să se apere atunci când erau atacaţi, prin aceasta lăsând manifestanţii să înainteze spre preşedinţie.
- Unele persoane din manifestanţi au început să arunce cu hîrtie, ulterior cu sticle goale. Mai apoi, unele persoane, au început să instige mulţimea asupra poliţiştilor.
- În acest moment V. Filat văzînd acest lucru, a început să îndemne manifestanţi să plece în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Eu personal, am văzut că V. Filat făcea acest lucru şi văzând că situaţia se încordează, în calitate de apărător al drepturilor omului, la fel am început să îndemn manifestanţii să-l urmeze în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
- Eu, am început să îndemn manifestanţii să-l urmeze. În acest moment unele persoane din manifestanţi, i-i îndemnat să rămînă pe loc şi o bună parte, dintre care mai mulţi tineri, după ce s-a pornit, a rămas pe loc.
- Eu am văzut acest lucru şi văzînd că situaţia se încordează, m-am oprit pe loc ca să-i conving să plece în Piaţa Marii Adunări Naţionale. M-am urcat din nou pe scările Preşedenţiei şi rugam mulţimea să plece în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
În faţa mulţimii în acest moment era O. Cernei, Iu. Fruntaşu, care la fel îi indemna să plece, cât şi să se calmeze.
La un moment unii instigatori, a împins mulţime o parte din manifestanţi spre poliţie. O.Cernei, Iu.Fruntaşu şu şi eu, am rugat să se liniştească şi să plece în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În acest moment pentru mine a apărut întrebarea: „de ce nu vin în ajutor angajaţii SIS-lui, poliţiei care erau îmbrăcaţi în civil şi să-i oprească, sau să încerce să liniştească mulţimea care începuse să fie necontrolată.
De ce nu venise Preşedintele RM, să vorbească în faţa mulţimii, cu manifestanţii? Să dea anumite garanţii, că în scopul protecţiei valorilor generale, cum ar fi democraţia, drepturilor electorale, se va recurge la enumerarea voturilor repetat, şi dacă se vor confirma fraudele, se vor organiza alegeri repetate, sau îşi v-a da demisia.
De ce nu a apărut Comisarul Poliţiei Municipale să discute manifestanţi? Să încerce să aplaneze producerea violenţelor şi vandalizarea preşedinţiei?
Din ce cauză reprezentanţii altor ONG-ri nu au încercat să aplaneze această încordare a maselor, care erau prezenţi?
Sunt sigur că dacă apărea unul dintre oficialităţi, acţiunile violente puteau fi evitate. De aici apare întrebarea critică : Din ce cauză nu s-a dorit să se vorbească cu manifestanţii?
Din ce cauză, parcă special se încordau spiritele manifestanţilor, ca în cele din urmă unii manifestanţi la comanda unor provocatori, au început să arunce cu hîrtii, apoi cu ouă, ca în cele din urmă cu pietre.
Eu, văzând această situaţie, am luat megafonul de la un provocator care era mai activ, din primele rînduri, şi am început să chem manifestanţi să nu arunce cu pietre. O parte din manifestanţi se opreau de aruncat, dar apoi unii aruncau din nou. La fel îi ruga să nu arunce cu pietre şi alte persoane, cum ar fi V. Nagacevschi, O. Cernei.
Un grup de tineri, care erau cei mai activi, şi agresivi, erau deghizaţi. Un tânăr, s-a urcat pe copac şi a arborat harta României, iar un grup de persoane, parcă la comandă, strigau „România”. Unii membri din acest grup purtau drapelul României.
Încercam din răsputeri să conving masele să nu arunce cu pietre în clădirea Preşedinţiei, în poliţişti, persoanele care stăteau în faţa lor. Le strigam, că poate fi fratele, sora, tata lor, în locul poliţiştilor.
Pentru mine au apărut mai multe întrebări : Cine-s acele persoane deghizate, cine aţîţa spiritele oamenilor?
Cine poate manipula aşa uşor spiritele oamenilor. Cine cunoaşte tehnicile manipulării, din ce cauză a apărut în acest moment televiziunea rusească MIR?
Din ce cauză unle persoane vopsite pe faţă cu tricolorul româniei vorbeau limba rusă?
Din ce cauză s-a pus în copac harta româniei?
Din ce cauză a apărut în mâinile unor strigători deghizaţi drapelul româniei. Cine avea interes să deplaseze zvonul fraudei alegerilor la aspect naţional- unionis, mai mult ca atât, nimeni din concurenţii electorali, în timpul campaniei electorale nu a ridicat problema unirii.
Din ce cauză nu a apărut forţele cu destinaţie specială, în acel moment?
Din ce cauză poliţiştii nu au protejat clădirea Preşedenţiei de vandalismul unor persoane speciale, instructate să distrugă? Din ce cauză poliţişti nu au baricadat intrările în clădirea Preşedenţiei, ca să apere această violare?
Din ce cauză, drapelul RM pe care l-au sărutat toţi Preşedinţii, inclusiv V.Voronin, pe care cândva la numit fascist(Trebuie să ne amintim că la 12 mai 1990, prin Hotărârea Parlamentului nr. 17-XII, Tricolorul devine Drapel de stat al R. Moldova.
În 1992, sub semnul Tricolorului, apărătorii integrităţii şi statalităţii R. Moldova au luptat în războiul de la Nistru.(http://www.garda.com.md/80/adevarul/)
Iar la data de 29 septembrie 2000, într-un scandal din şedinţa Parlamentului asupra Legii Audiovizualului, unde comuniştii au votat pentru obligarea posturilor de radio şi de televiziune ruseşti să emită în limba română doar în proporţie de 65 la suta din volumul programelor locale, Vladimir Voronin, liderul formaţiunii comuniştilor, numeşte tricolorul drapel fascist.(http://www.ziaruldeiasi.ro/local/chisinau/liderul-comunistilor-a-numit-tricolorul-drapel-fascist~ni1htq)
Mai târziu, la 10 aprilie 2005, fiind investit pentru a doua oară în funcţia de şef al statului, dl. V. Voronin, după ce a citit jurământul solemn, s-a lăsat într-un genunchi şi a sărutat tricolorul.), nu a fost protejat de acţiunile vandalilor care intrase în Preşedenţie?
De ce Preşedintele RM nu a dat comandă să fie protejat interiorul clădirii Preşedenţiei, ca să apere valorile naţionale ce erau acolo(Referitor la responsabilităţile Preşedintelui R.M. conform Constituţiei R.M. art.77 aliniat (2) din Constituţia R.M. prevede “Preşedintele R.M. reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.”
Ceea ce ţine de măsurile care ar fi putut luate de către Preşedintele ţării conform atribuţiilor sale constituţionale avem art.87 aliniat (4) din Constituţia R.M. care stipulează “Preşedintele Republicii Moldova poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii.”
În acest sens sens conform Constituţiei, Preşedintele avea toate mijloacele legale de a sigura ordinea publică, dar pe care n-a utilizat-o efectiv.
Referitor la păstrarea simbolurilor de stat şi anume a drapelului de Stat al Republicii Molodva.
În conformitatea cu hotărîrea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire la Drapelul de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti nr. 17-XII din 12.05.90 în care este expres este prevăzut că “Răspunderea pentru îndeplinirea strictă a Regulamentului cu privire la Drapelul de Stat al Republicii Moldova şi a instrucţiunii privind aplicarea prezentului Regulament a o pune pe seama conducătorilor organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, întreprinderilor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste şi obşteşti, cărora li s-a acordat dreptul de a folosi Drapelul de stat al R.M. “
Dacă ar fi să încadrăm acţiunile sau inacţiunile Preşedintelui ţării conform codului penal, în acest sens am putea face referinţă la art 329 Codului Penal al R.M Capitolul XV privind infracţiunile săvîrşite de personae cu funcţii de răspundere care prevede;
“(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani. (2) Aceleaşi acţiuni care au provocat: a) decesul unei persoane; b) alte urmări grave se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.”)
Din ce cauză a părăsit clădirea şi nu a dorit să vorbească cu poporul care l-a ales. Din ce cauza a ales calea trădării. Din ce cauză a fost a fost tratată cu atâta indiferenţă această situaţie?
Evenimentele din faţa Parlamentului.
În acel moment, o parte din manifestanţi se indignau în faţa Parlamentului. Din Parlament nimeni nu ieşea să vorbească cu manifestanţii, cu toate cum am aflat mai tîrziu în acel moment în Parlament era şi Preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, şi mai mulţi deputaţi inclusiv preşedintele Comisiei Juridice V. Ţurcan.
Mulţimea se indigna şi a început să arunce cu pietre. După aceasta a apărut poliţia şi a început să bată cu bastoanele inclusiv şi în acei manifestanţi care manifestau paşnic pe trotuar.
De ex : de la loviturile unui poliţist ce vorbea în rusă, domnului Ivanţoc Andrei, (membru al grupului Ilaşcu) i-a spars capul şi traumat mâna dreaptă. Poliţiştii erau în număr mic. În momentul atacului nu s-a folosit şi alte metode pe care le permite legea, în afară de armă cu foc, pentru a împrăştia pe manifestanţii ce aruncau cu pietre.
În cele din urmă, poliţiştii care erau slabiţi şi chinuiţi au cedat în faţa mulţimii înrăite, prin aceasta le-au dat curaj şi au preset poliţiştii în faţa Parlamentului. În aceste momente mai mulţi manifestanţi instigaţi de personae concrete au intrat in faza “euforiei” şi au inceput să strice ferestrele Parlamentului şi să atace cei vreo 20 poliţişti ce stăteau în faţa Parlamentului.
În acest moment, pentru mine apare întrebarea: Din ce cauză eraua aşa puţini poliţişti, aproximativ 50-80. Din ce cauză nu a venit poliţia cu destinaţie specială?
Din ce cauză s-a pus în pericol vieţile poliţiştilor care erau aşa de tineri, slab echipaţi şi fără pregătire.
Din ce cauză lîngă Parlament din partea biroului de premise era o movilă de pietriş. De ce în spatele Parlamentului stăteau sute de poliţişti, care nu au intervenit să apere colegii săi.
În cele din urmă poliţiştii s-au retras în clădirea Parlamentului.
O grupă de personoane tinere, deghizate, conduse de personae suspecte, în total c-am vreo 40-60 de persoane ce erau în faţa Parlamentului, au început să arunce cu ce găseau, atît în uşă,cît şi în ferestrele Parlamentului. Aceste personae erau tinere şi parcă erau zombate, erau în euforie, erau dirijate.
Am încercat să vorbesc cu ei, dar fără rezultat, am început să le explic că ceea ce fac este vandalism, dar nu întelegeau, mi-am făcut concluzie că sunt de la internat, s-au case de copii care nu au milă, fiindcă erau prost îmbrăcaţi şi tunşi scurt. În cele din urmă am văzut că în fruntea acestor copii şi adolescenţi, erau persoane mature ce îi dirijau. Persoanele date erau bine îmbrăcate, puţin vorbeau. Aceste persoane au aprins focul în faţa Parlamentului, stricau ferestre, erau în agonie. Apoi s-au liniştit, şi au dispărut din faţa Parlamentului.
În cele din urmă cu mai mulţi manifestanţi ce manifestau paşnic am plecat în Piaţă, unde am vorbit în faţa manifestanţilor şi am cerut partidelor de opoziţie şi societăţii civile ce au monitorizat alegerile să prezinte probe prin care să adeverească fraudarea alegerilor.
În faţa mulţimii din Piaţă, erau mai mulţi politicieni şi între timp s-a apropiat o doamnă şi a zis că în faţa Parlamentului este omorîtă o domnişoară. Eu am spus că este o provocare, dar totuşi m-am dus să monitorizezi.
În faţa Parlamentului un grup de persoane, după feţe şi comportament vedeam că au mult comun cu persoanele private de libertate sau cu persoanele din internat, strigau „afară“, iar strigătele erau dirijate de persoane mature. Eu am întrebat pe o persoană ce se întîmplă şi mi s-a spus că din Parlament trebuie să iasă poliţiştii răniţi. În cele din urmă am început să le spun la cei mai înrăiţi, care doreau să între în Parlament, că poate acel rănit, este vreun frate de-a lor, de aceea trebuie să le dea voie să iasă. Mi-a răspuns unul din ei că fratele lui este mort şi că poliţiştii l-au omorît. Printre ei erau persoane care îi îndemnau să intre în Parlament, unul dintre ei mi-a zis că sunt poliţist şi a început să mă îmbrîncească. Eu le-am zis că sunt de la CHDOM şi sunt pentru a apăra drepturile omului. După aceasta cineva ma cunoscut şi a confirmat că sunt de la CHDOM şi m-au lăsat. Unii din foştii studenţi m-au recunoscut şi am început să le spun să nu intre în Parlament că vor avea probleme cu Codul Penal. I-am preîntîmpinat că vor fi judecaţi.
După aceasta am observat cum o persoană joasă de statură îmbrăcată în cămaşă albastră, intelegentă cu ghentuţă în mîină, era în Parlament, trecea prin faţa poliţiştilor, şi făcea semn cu mîina, ca cei de afară să intre în Parlament”. Cei ce doreau să intre în Parlament erau vreo 40 persoane. Şi ei au început să numere pînă la 10, ca după aceasta să intre. În afară de mine pentru a linişti gloata mai erau şi alte persone care intrau şi ieşeau din Parlament, o pesoană pe numele Petru din or.Vatra, ear omul de legătură dintre poliţişti şi cu grupul de afară era dl. Alberguş- preşedintele organizaţiei luptătorilor “Sfîntul Gheorghe”.
Am intrat în Parlament şi i-am spus că cei de afară, se revoltă, iar comisarul credea că sunt unul din cei ce dirijez, grupul de afară, ma trimis să-mi liniştesc grupul, că el mai are trei sute de persoane să-i scoată, eu nu am înţeles, şi m-am prezentat din nou comisarului că sunt Teo Cârnaţ de la CHDOM, şi monitorizez, la care el nu mi-a răspuns nimic. Eu i-am spus că grupul de afară vor să intre în Parlament şi vor vandaliza totl aici. În acel moment, comisarul se comporta în aşa fel, de parcă aştepta careva semne, sau indicaţii. În acel moment prin faţa comisarului a trecut aceiaşi persoană joasă de statură şi îndemna cu mâna, pe cei de afară, să între în Parlament. Eu l-am oprit, şi i-am zis ce faci? Ce îndemni lumea să săvârşească infracţiune.
La care el mi-a zis „că nu-i treaba ta”. Grupul de vandali după aceasta a intrat în Parlament.Comisarul nu a făcut nici-o acţiune, să-i oprească, dar putea s-o facă, fiindcă erau puţini. Am observat că vandalii au început să distrugă parcă la comandă primul etaj. Poliţiştii pe câteva secunde, ca să mimeze că apără proprietatea poporului, au baricadat scările din ambele părţi ce duceau sus, iar ulterioar, s-au dat într-o parte. Cei care au intrat în Parlament din start au început să strice. Toate acestea se întâmpla în ochii poliţiştilor care nu făceau nimic ca să-i preîntâmpine.
Peste câteva minute au intrat şi alte persoane în Parlament cu văzutul. Eu am ieşit afară, şi cu lacrimi în ochi mă uitam cum se distruge Parlamentul.
Din aceste considerente, pentru mine apar mai multe întrebări:
Din ce cauză s-a dorit cu orice preţ ca vandalii să ajungă în Parlament. Poliţia din Parlament puteau să reziste luni întregi, dacă se dorea. Mai mult ca atât, când se aruncau bombe lacrimogene se împrăştiau toţi.
Din ce cauză nu au aruncat mai multe bombe lacrimogene?
Din ce cauză unii din cei care au vandalizat Preşidenţia şi Parlamentul aveau de la început măşti antigaz?
Cine erau persoanele care dirijau cei 40-50 persoane agresive?
Din ce cauză poliţia nu a apărat Parlamentul de cei 40 de vandali ?Cu atât mai mult că ei îi domina numeric, erau în jur de 300 poliţişti, după spusele Comisarului.
Din ce cauză poliţia nu a izolat persona joasă de natură când era în Parlament şi făcea semne să intre vandalilor înăuntru?
Din ce cauză nu s-a rezistat până noaptea? (În conformitate cu art. 1 din Legea cu privire la Poliţie, Poliţia Republicii Moldova este un organ armat de drept al autorităţilor publice, aflat în componenţa Ministerului Afacerilor Interne, chemat să apere, pe baza respectării stricte a legilor, viaţa, sănătatea şi libertăţile cetăţenilor, interesele societăţii şi ale statului de atentate criminale şi de alte atacuri nelegitime.
În conformitate cu art. 2 ale acestei legi, sarcinile principale ale poliţiei sînt:
1) apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii, drepturilor, libertăţilor, intereselor şi averii cetăţenilor de atentate criminale şi de alte atacuri nelegitime;
2) prevenirea şi curmarea crimelor şi a altor infracţiuni;
3) constatarea şi descoperirea infracţiunilor, urmărirea persoanelor care le-au săvîrşit;
4) menţinerea ordinii publice şi asigurarea securităţii publice;
5) acordarea de ajutor, conform condiţiilor şi modului stabilit de prezenta lege, cetăţenilor, autorităţilor administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în vederea ocrotirii drepturilor lor şi exercitării atribuţiilor lor, stabilite de lege etc.
În conformitate cu art. 8, organul poliţiei municipale primind informaţii despre pregătirea ori săvîrşirea unei infracţiuni grave, ia măsurile necesare pentru preîntîmpinarea, curmarea şi descoperirea ei, pentru stabilirea şi fixarea urmelor infracţiunii, pentru paza locului incidentului şi comunică neîntîrziat despre aceasta organului respectiv al poliţiei de stat, transmiţîndu-i ulterior materialele de care dispune.
Poliţia municipală acordă sprijin poliţiei de stat la înfăptuirea măsurilor de investigare operativă şi a altor măsuri, comunică neîntîrziat despre persoanele şi faptele ce prezintă interes pentru ea.
În conformitate cu art. 9, Ministerul Afacerilor Interne în sfera de activitate a poliţiei pentru menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii Ministerul Afacerilor Interne:
1) participă la elaborarea programelor de stat pentru combaterea criminalităţii şi menţinerea ordinii publice şi conduce înfăptuirea acestor programe;
2) participă la elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea şi descoperirea crimelor;
3) coordonează activitatea poliţiei de stat şi a poliţiei municipale;
4) dirijează forţele şi mijloacele poliţiei la înfăptuirea acţiunilor republicane;
5) dirijează subunităţile specializate în combaterea criminalităţii organizate;
6) organizează activitatea poliţiei în direcţia prevenirii, constatării, curmării, descoperirii crimelor, urmăririi persoanelor care le-au săvîrşit, în direcţia căutării persoanelor date dispărute şi a altor persoane în cazurile stabilite de legislaţie etc.
În conformitate cu art. 12, Poliţia este obligată:
1) să ia măsuri pentru apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi averii cetăţenilor în cazurile în care ei sînt ameninţaţi de acţiuni nelegitime, de alt pericol;
2) să controleze respectarea ordinii publice pe străzi, pieţe, artere rutiere, în grădini publice, la aeroporturi, gări şi în alte locuri publice pentru a asigura securitatea personală şi publică;
3) să înregistreze informaţia sosită cu privire la infracţiuni, contravenţii administrative şi la alte evenimente care periclitează securitatea publică, să reacţioneze prompt la sesizările şi comunicările despre infracţiuni; să aducă la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice respective evenimentele care i-au devenit cunoscute şi care pun în pericol securitatea personală, socială şi a statului şi cer reacţionarea lor promptă;
4) să ia măsuri de investigare operativă şi alte măsuri necesare, prevăzute de legislaţie, pentru stabilirea, prevenirea, curmarea infracţiunilor, pentru identificarea şi punerea sub urmărire a persoanelor care le-au săvîrşit şi a persoanelor ce se ascund de organele de urmărire penală şi judecătoreşti, se sustrag de la executarea pedepsei penale, precum şi a persoanelor date dispărute sau a altor persoane, în cazurile prevăzute de legislaţie;
5) să curme contravenţiile administrative, să instruiască şi să examineze în măsura competenţei cauze privind contravenţiile administrative;
6) să identifice cauzele şi condiţiile la săvîrşirea crimelor şi a contravenţiilor administrative, să ia măsuri în limitele drepturilor ei pentru înlăturarea lor; să înfăptuiască o muncă de profilaxie în mediul persoanelor criminogene; să participe la educarea juridică a populaţiei etc.
În conformitate cu art. 14, Poliţia are dreptul să aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc în cazurile şi în modul prevăzute de prezenta lege.
Aplicarea forţei, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să fie precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele cu acordarea unui timp suficient pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea cetăţenilor şi a colaboratorilor poliţiei, poate conduce la alte urmări grave.
Arma de foc nu se aplică contra femeilor şi minorilor, persoanelor de vîrstă înaintată, precum şi contra oamenilor cu evidente deficienţe fizice, cu excepţia cazurilor în care ei au săvîrşit un atac armat, opun rezistenţă folosind arme sau au săvîrşit un atac în grup, ce ameninţă viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest fel nu pot fi respinse pe alte căi şi cu alte mijloace.
În toate cazurile cînd aplicarea forţei nu poate fi evitată, colaboratorii poliţiei sînt datori să se străduiască să aducă o daună cît mai mică sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor cetăţenilor.
Totodată, important de menţionat este că, aplicarea forţei fizice trebuie să fie proporţională şi in timp cu atacurile nelegitime)
Din cauză nu a venit mai de grabă detaşamentul cu destinaţie specială „Fulger”?
Cu atât mai mult, cînd a venit acest detaşament o parte din vandali erau în Parlament şi scoteau bunurile poporului.
Din ce cauză după ceea ia reţinut pe vandali care scoteau bunurile din Parlament în ziua de 7 aprilie după ore 18:45 le-a dat drumul?
Din ce cauză cei ce au intrat Parlament erau bine instruiţi ce să caute, şi cum să distrugă?
Din ce cauză au distrus opera lui Eminescu ,biblioteca, arhiva….?
Din ce cauză pompierii nu au reacţionat la faptul că s-a aprins Parlamentul?
Din ce cauză când am chemat pompierii ce stăteau în faţa Ministerului Justiţie mi sa răspuns că aşteaptă comandă.
Din ce cauză poliţiştii, ofiţerii SIS-ului îmbrăcaţi în civil nu iau izolat pe cei 40 de vandali din faţa Parlamentului?
După cum vedeţi, apar multe întrebări „de ce?”.
Şi în cele din urmă făcând o concluzie la cele expuse, apare întrebarea generală:
„A fost o tentativă de lovitură de stat sau un plan bine regizat de guvernare?”
Văzând toate acestea ce s-a întâmplat la Preşedinţie, Parlament, mă temeam să nu să se înceapă acelaşi vandalism şi la Guvern. Am alergat la Guvern şi mi-am pus drept scop să liniştesc mulţimea, ca să nu să dea la provocări şi să vandalizeze clădirea Guvernului. Am luat cuvântul şi am spus poporului ce credeam.
Şi anume că guvernanţii nu doresc să guverneze, fiindcă au lăsat în mâna vandalilor clădirea Preşedintelui RM şi a Parlamentului RM.
Am propus să preia iniţiativa sub control cele trei partide. Am propus ca poporul ce era în piaţă sa nu fie criminali şi să nu vandalizeze clădirea Guvernului, deoarece printre ei erau mulţi provocatori, care doreau.
La fel am căzut de acord ad-hoc să organizăm Coaliţia Anticomunistă 2009, ce s-a pus drept scop să aducă la cunoştinţă guvernanţilor cerinţele celor ce manifestau.
Concluzie
Printre multiplele semne de întrebare care apar în legătură cu atacarea sediului Parlamentului şi Preşedinţiei ne întrebăm : de ce nici Preşedintele RM, nici Preşedintele Parlamentului, nici prim-ministru, ministru de interne, comisarul de poliţie municipal nu au intervenit pentru a calma spiritele?
Se pare că liderilor comunişti le-a fost la îndemână situaţia creată. Ori, abia a doua zi după acest atac, organele de forţă îşi manifestă pe deplin forţa, prin prinderea persoanelor din stradă, maltratarea lor, intentarea dosarelor penale, intimidarea populaţiei, dezinformarea în masă la nivel naţional şi internaţional, sperierea persoanelor, etc., acţiuni specifice regimului comunist şi fascist. În cele din urmă, toate acestea se puteau evita, dacă guvernarea se conducea de principele democratice cu care a preluat puterea în 2001 şi nu recurgea la fraudarea alegerilor, atât de iscusit.
Nu era criminalizată societatea...
În condiţiile în care autorităţile nu au întreprins măsurile necesare pentru a proteja sediului Parlamentului şi Preşedinţiei se cere concluzia logică că acest scenariu a fost planificat..
Teodor Cârnaţ, director executiv al Comitetului Helsinki
