Pe aceeași temă
Il susţin pe Marius Oprea la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Romanesc.
Sunt membra a Consiliului Ştiinţific al fostului IICCR încă din primul an - 2005- al fiinţării sale.
Ca şi colegii mei din acest consiliu al IICCR - mă gândesc la Andrei Pleşu, Cristian Pîrvulescu, Petre Mihai Băcanu şi Dennis Deletant - ştiu care a fost contribuţia lui Marius Oprea la organizarea şi funcţionarea Institutului. Practic îl consider ca fondator al Institutului. Încă de la primele proiecte şi iniţiative legislative, am avut siguranţa că acest tânăr institut va prelua, alături de unele cărţi, şi memoriale sau spaţii muzeale investigarea trecutului şi aflarea adevărului despre modul în care a funcţionat teroarea şi mecanismele ei în anii comunismului, sesizarea organelor de cercetare penală cu privire la aceia care au comis crime şi abuzuri. Aceşti patru ani au confirmat performanţele tinerei echipe de istorici condusă de Marius Oprea.
În loc să fim invitaţi, în calitatea noastră de membri ai Consiliului Ştiinţific, la o întâlnire pentru a dezbate strategia noii instituţii create, suntem în situaţia tristă de a descoperi că şi aici la un institut de cercetare a crimelor comunismului, se caută un nou preşedinte, dislocându-l fără temei pe Marius Oprea, cel care într-adevăr, cu tenacitate, cu profesionalism şi cu mult curaj, a slujit memoria foştilor deţinuţi politici, a tuturor victimelor comunismului.
Aştept ca societatea civilă românească să nu îngăduie schimbarea lui Marius Oprea. Aştept de la dl. Vladimir Tismăneanu, preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România care, în timpul redactării Raportului Final a făcut echipă cu Marius Oprea, să-l sprijine şi să se solidarizeze cu Institutul.
Şi, fireşte, aştept de la Primul Ministru al României să reconfirme numirea în funcţia de preşedinte al IICCMER a istoricului Marius Oprea, dovedind că schimbarea din decembrie 2009 a adus la conducerea României o echipă dornică să clarifice suferinţele trecutului şi, mai ales, să afle vinovaţii pentru cei 45 de ani de represiune.
Prezenţa lui Marius Oprea, un adevărat luptător anticomunist, la cârma Institutului este o garanţie că drumul acestei instituţii nu va avea nici o derivă de la misiunea sa publică.
Doina Cornea
Domnule Prim-Ministru,
Mi-am permis să vă adresez acest mesaj pentru a vă ruga să îl reconfirmaţi în funcţia de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România pe domnul Marius Oprea.
Sunt istoric şi am o experienţă vastă în domeniul istoriei României. Iniţiativa preşedintelui Băsescu în privinţa Comisiei conduse de Vladimir Tismăneanu şi a creării Institutului condus de Marius Oprea a fost, din punctul meu de vedere, importantă. Interesul pentru trecutul comunist, pentru epurările legate de instaurarea stalinismului şi pentru sistemul de delaţiune controlat de Securitate, este esenţial în construirea unei democraţii solide, bazate pe transparenţă. Noile generaţii, toţi cetăţenii au dreptul la adevăr. Franţa a cunoscut perioade asupra cărora a făcut lumină, la fel ca Germania, Italia sau Spania.
Domnule Prim-Ministru,
Aţi cunoscut, în mandatul dumneavoastră, contribuţia adusă de Marius Oprea. Istoric de profesie, Marius Oprea îşi conduce anchetele cu o rigoare ştiinţifică susţinută de formaţia sa de arheolog; munca sa este cunoscută în ţară şi în străinătate. Rezultatele cercetărilor întreprinse de Marius Oprea au un ecou deosebit în Franţa. Prezenţa sa la colocviul internaţional de la Paris, din 4 decembrie 2009, la iniţiativa mea şi sub egida INALCO, a Institutului Cultural Român la Paris şi a IPSE, sub conducerea lui Emmanuel Dupuy, a fost remarcată. Cotidianul „Le Monde” şi canalul de televiziune „France 24” au relatat acest eveniment. Marius Oprea ne ajută să obţinem o percepţie nuanţată asupra trecutului. Alocuţiunea sa de la Paris va fi publicată, in luna martie, pe site-ul lui Pierre Verluise.
Domnule Prim-Ministru,
Sunt istoric. Îmi dau seama de dificultăţile pe care le presupune revenirea la un trecut care implică actori in viaţă. Sunt, ca şi dumneavoastră, cetăţean al Europei şi înţeleg răspunderea pe care o avem: să facem lumină asupra trecutului, pentru că este vorba de memoria oamenilor şi de dreptul la adevăr.
Marius Oprea lucrează, în mod remarcabil, în sensul voinţei şi al transparenţei. Nu opriţi acest proces salutar pentru ţara dumneavoastră şi pentru Europa.
Vă asigur de profunda mea consideraţie,
Catherine Durandin
Profesor universitar, Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale (INALCO)
Décidément, la Roumanie a du mal à assumer son histoire du communisme!
"Hotărât, României îi este greu , să-şi asume istoria comunismului său!"
Iată, punctul meu de vedere oficial, referitor la Marius Oprea:
Aflu cu stupoare că Marius Oprea riscă să fie constrâns să-şi părăsească postul de director al Institutului -IICCR- al cărui fondator este.
Îl cunosc pe Marius Oprea de mult timp, şi, în special, din perioada când era fizic ameninţat şi târât în justiţie, de către foşti responsabili ai abominabilei poliţii politice a regimului comunist.
Am putut atunci să-i apreciez şi curajul civic şi competenţa ştiinţifică.
Marius Oprea este bine cunoscut în Franţa, unde a dat numeroase interviuri şi unde a intervenit la diferite colocvii ştiinţifice despre comunism şi post comunism.
Când Consiliul Europei a votat cu patru ani în urmă, o rezoluţie care condamnă crimele regimurilor comuniste , licenţierea lui Marius Oprea ar constitui un semn evident de regres al guvernului român, referitor la problema istoriei şi memoriei totalitarismului în România, şi ar da un semnal deosebit de negativ în direcţia celorlalte ţări europene.
Îi solicit actualului guvern român, să dea dovadă de suficientă maturitate pentru a înţelege întreaga importanţă a IICCR pentru viitorul ţării şi necesitatea de a păstra în fruntea acestuia, pe omul care îi este sufletul.
Stephane Courtois
Paris, 11.02.10
.jpg)
