Pe aceeași temă
Campania mediatica de criminalizare a romanilor din Italia este o dovada a impactului pe care goana iresponsabila dupa audienta a televiziunilor comerciale o poate avea asupra unei tari unde angoasele crizei economice si problemele cotidiene ale cetateanului, cu adevarat importante in aceste momente de recesiune, au fost sacrificate apetentei pentru senzational a telespectatorului italian cu un nivel de instruire sub medie. Devenit un inamic ideal, sursa tuturor relelor, strainul nu poate avea nicio sansa de a-si pleda onestitatea in fata televiziunilor si presei dezlantuite, infractiunile comise cu violenta constituind nenorociri aducatoare de rating, pe cand modelele de integrare, reusitele profesionale ale imigrantilor sunt considerate lipsite de interes si trecute sistematic cu vederea.
Acesta este cadrul general in care incriminarea unui intreg popor nu mai apare deloc surprinzatoare, desi atat cosiderentele de bun-simt, cat si statisticile infractionalitatii din Italia indica faptul ca infractorii reprezinta o minoritate absoluta in randul celor circa 1,5 milioane de romani rezidenti pe teritoriul italian. Unui observator atent al scenei politice italiene, dar si unui rezident roman din Italia, interesat de situatia interna a tarii in care s-a stabilit, nu-i poate scapa strategia de anesteziere a electoratului prin cultivarea consecventa a stirilor catastrofice si a incriminarii subtile a strainilor, in primul rand a romanilor, pe care televiziunile comerciale o practica fara retinere. Practic, jurnalele de stiri ale celor trei canale principale ale grupului Mediaset, al carui actionar majoritar este familia prim-ministrului Silvio Berlusconi, nu sunt cu mult diferite de stirile sangeroase de trista faima pe care o televiziune romaneasca le prezinta tarii in jurnalul de la ora 17,00. Politica editoriala a acestor posturi de televiziune pare a fi mai curand cea a ratingului cu orice pret, chiar si cu cel al abdicarii de la cele mai elementare norme deontologice, jurnalistii arogandu-si nu o data dreptul de a emite sentinte, de a indica suspectii unor infractiuni cu formula stereotipa si xenofoba: autorii prezumtivi "provin din Europa de Est, probabil fiind romani", de a se transforma in acuzatori port-drapel ai indignarii populare. S-a mentionat pana la banalizare ca orice popor isi are "uscaturile" sale, ca infractionalitatea nu are o etnie distincta, iar cum italienii neindoielnic nu pot fi definiti un popor de mafioti, nici romanii nu pot fi considerati un popor de infractori.
Ce nu prea spun televiziunile si nici presa scrisa din Italia, ceea ce uita si politicienii italieni care clameaza pretinsul pericol pentru siguranta publica reprezentat de romanii rezidenti in Italia este faptul ca economia, altadata prospera, a Nordului Peninsulei Italice traverseaza acum, in plin tavalug al crizei economice, cea mai neagra perioada din istoria recenta. Intreprinderile mici si mijlocii, motorul economiei italiene, sunt in pragul colapsului sau si-au inchis deja portile, lasand fara slujba numeroase familii, iar perspectivele de redresare a situatiei nu sunt deloc optimiste. In acest climat de incertitudine materiala, vinovatul ideal devine invariabil strainul care, chipurile, acapareaza locurile de munca ale autohtonilor, acceptand o retributie diminuata; acelasi strain - romanii fiind mai numerosi, sunt ca urmare si principalii "suspecti de serviciu" - reprezinta, in optica omului comun, un element fundamental de nesiguranta in spatiul public, totul se descarca pe umerii sai, el este sursa primordiala a raului, a sincopelor din societate. Aceasta viziune este, de altfel, esenta politicii promovate de formatiunea politica populista, antieuropeana si xenofoba Liga Nordului, din randul careia provine ministrul de Interne Roberto Maroni, promotorul legislatiei acuzate, pe buna dreptate, de derapaje antidemocratice. Nu o data a suscitat dezbateri aprinse in mass-media italiene tema lipsei de eficienta a justitiei din Italia, carenta ce ar induce infractorilor convingerea ca pot comite delicte fara teama de a suporta pedepse cu privarea de libertate pe perioade medii si lungi. Cert este ca ritmul lent al cauzelor, la toate instantele italiene, hipergarantismul legilor, ce genereaza anomalii de felul cercetarii in regim de arest la domiciliu a acuzatilor de viol sau in regim de libertate supravegheata a invinuitilor de infractiuni comise cu violenta, au contribuit la cresterea infractiunilor comise de straini, inclusiv de romani, in Italia. Cand legile nu sunt adecvate situatiei, in conditiile dinamicii demografice din interiorul granitelor UE, televiziunile comerciale nu pot suplini prin alarmism si agresivitate inadecvarea institutiilor statului la provocarile secolului in care traim. Faptul ca romanii au devenit personajul negativ par excellence in viziunea televiziunilor comerciale italiene, care se bucura de o audienta considerabila, a fost in masura sa propage in intreaga Peninsula Italica ideea falsa a unei societati in stare de asediu, compatriotii nostri fiind - cu, dar mai ales fara vina - proiectati de-a valma in linia intai a infractionalitatii care a "sufocat" orasele italiene. Fara a face distinctie intre rezidentii onesti si infractori, jurnalistii italieni au venit indirect in intampinarea unora dintre politicienii care si-au construit discursul in jurul asa-zisului pericol reprezentat de straini, uitand ca masurile de combatere a efectelor crizei economice nu sunt cele populiste, ci deciziile pragmatice, pentru ca intr-o societate ca cea italiana, cu un numar foarte ridicat de varstnici, tinerii imigranti reprezinta o resursa umana de viitor. Oricum, din nefericire, criza economica nu va trece pe nesimtite, prin directionarea atentiei populatiei catre asa-zisul "pericol romanesc", o inventie cu bataie lunga, dar cusuta cu ata alba.
