De același autor
De mult n-am mai vorbit atâta despre aur (de la Roșia Montană) și nici acum n-am fi vorbit, dacă Dragnea și Șerban Nicolae nu inițiau o lege pentru repatrierea rezervei de aur a țării (103 tone) din Anglia, unde-i mare umezeală. „Dacă ruginește aurul?“, s-a îngrijorat ȘNicolae.
A avut el un lănțișor care i-a ruginit la gât. L-o fi primit de la Cătălin Voicu. Imediat, Isărescu i-a întrebat: „Unde vreți, nene, să țineți aurul?“. Ei, mare brânză! Împărțim 103 tone la 100 de persoane și se rezolvă. Uite, nenea Dragnea are nevoie de vreo 2 tone pentru verighete. O tonă poate ajunge la nea Vâlcov, căruia îi plac lingourile. Potrivit DNA, Vâlcov a reușit - alchimist priceput - să-și transforme mita în lingouri.
Acum Vâlcov așteaptă procesul la ÎCCJ, unde „îmi voi dovedi vinovăția sau nevinovăția“. Prima va fi ușor de dovedit. Între timp, Dăncilă, guvernul și coaliția PSD-ALDE și-au dovedit vinovăția sabotând într-un mod atât de grosolan candidatura lui Kövesi la șefia Parchetului European, încât i-au dezgustat pe cei din PE. Și încă n-au văzut tot!
Au pus Secția Specială (S.S.) pe urmele ei. În ciuda piedicilor, Kövesi a câștigat audierile în comisiile PE - după ce anterior câștigase examenul de specialitate. Mersi, Kövesi. Victoria ei în comisii l-a întristat pe Liviu Pop: „E trist dacă câștigă Kövesi“. În general, pentru PSD e trist - aproape insuportabil - când cineva competent reușește să se impună în străinătate. Programul lor stipulează clar: decât competent, mai bine delincvent. Și indecent: „Prezența lui Kövesi la audieri este o ofensă adusă țării“, a zis Vosganian dând în mintea lui Grapini. Zău? Ofensă țării a adus Tăriceanu la congresul UDMR, unde al doilea om în stat n-a reacționat când UDMR și-a proclamat dreptul de a folosi steagul și imnul Ungariei, încălcând astfel Constituția. Dimpotrivă, Tăriceanu făcea sluj la Kelemen Hunor: Szeretem, ce bine colaborăm. Colaboraționist. Doctor Hunoris Causa.
Ofensă țării a adus și Dăncilă, care l-a pus pe ambasadorul României la UE să voteze împotriva unui cetățean român (Kövesi) ca să câștige candidatul francez votul în Consiliul European. Merde! Dăncilă se laudă, în schimb (de una singură), cu succesele ei la președinția Consiliului UE, unde „în numai două luni am închis 62 de dosare“ - toate cu achitare! - și cu relațiile ei bune cu Timmermans, care a ignorat-o la Madrid: „O să vă arăt poze care vor demonstra că nu mă ignoră, dimpotrivă“. Urmează poze care ne pot afecta emoțional. Tot în numai două luni Dăncilă și guvernul ei au blocat justiția cu OUG 7, băgând magistrații și Strada în proteste, și au băgat economia în fibrilație cu OUG 114. Despre OUG 7 Dăncilă „a discutat punctele care a creat discuții“ după care au început s-o modifice, în loc s-o abroge.
Cam așa se întâmplă și cu OUG 114, despre care Orlando susține că „e cel mai curajos act normativ de după revoluție“- făcându-l pe Kelemen să observe că „Linia dintre curaj și nebunie e subțire“. Orlando e ușor sărit de pe linie, iar despre Dragnea (sărit și el de pe „linia roșie“) Timmermans nu știe ce să creadă: „Nu știu dacă Dragnea chiar crede ce spune“. Normal că nu crede. Nu-i chiar atât de fraier. Daddy îi consideră fraieri pe cei care îl cred.
Constatând și el că „s-a metamorfozat“ (vorba lui Oprișan), Dragnea s-a plâns că adversarii l-au demonizat. Și l-au întâmpinat cu huiduieli, cătușe și rahat - în drumul său către partidul-stat. Ce chestie! Și când te gândești că fiecare demon politic a fost cândva om.
