De același autor
Totul a început cu modificarea codurilor penale. Decodificate ele transmit același mesaj: liber la furat, fraților! Poftiți la infracțiuni, tovarăși! Aceasta este țara voastră și a urmașilor urmașilor voștri. Ce-i harnici plece unde vor. Liderii coaliției au dovedit astfel că îi respectă pe corupți căci din ei se trag și nu au uitat de unde au plecat. De-acum, un proces se va face într-un an sau nu se va mai face deloc. Iar la câte piedici sunt în calea unei condamnări, probabil că la pușcărie se va intra numai pe liste: cine a denigrat PSD, cine se ascunde de recuperatori sau vrea să iasă din anonimat. Modificările penale au avut succes de public: mii de oameni au protestat în stradă, la București și în țară – și chiar și în Parlament unde Dragnea, Tăriceanu și Dăncilă au fost huiduiți la scenă deschisă. Vexat, Tăriceanu a considerat că “asemenea manifestări sunt de tip fascist”. Ilici le zicea “de tip legionar” în ‘90. Acum vede și Tăriceanu steaguri verzi: “așa a început fascismul și comunismul în Europa”. Da, exact așa: cu lideri care ajunși la putere și-au făcut de cap precum Dragnea și Tăriceanu. Niște scârbe. Și totuși PSD a primit o lovitura în cap chiar din zona asediată: justiția (ÎCCJ) l-a condamnat pe Dragnea la 3,6 ani cu executare în procesul angajărilor fictive la CJ Teleorman. Ghinion! Se așteptau la un Happy-end și au încasat un Daddy-end. Sigur este o condamnare în primă instanță așă că Dragnea beneficiază (din partea coaliției) de prezumția de nevinovăție care la noi se aplică numai inculpaților nu și cetățenilor cinstiți care sunt tratați ca vinovați în orice instituție la care apelează. Și dacă protestează. Conform tradiției, PSD a sărit în susținerea marelui condamnat iar Dragnea a ieșit la rampă amenințând că va lupta până la capăt cu statul paralel care “va fi zdrobit” fiindcă “vom fi mult mai fermi și mai radicali”. Păzea! Daddy devenit Dracula! Dragnea pare mai pus pe rele ca niciodată. Practic a declarat război (hibrid) României și democrației anunțând că renunță la Parlament și recurge la ordonanțe. Aici intră în scenă Dăncilă. Angajată și ea fictiv ca premier deși e cu mintea la fund, Dăncilă va semna ordonanțele dictate de Dragnea ca să supună justiția și să-și scape pielea. Asta daca Dăncilă nu încurcă textele. În consecință, Dragnea rămâne în fruntea Camerei (unde și el este angajat fictiv pentru că n-o prea frecventează) și în fruntea PSD căruia dupa cum se vede ce i-e scris, în frunte i-e pus: condamnat la 3,6 ani cu executarea țării. În acest context agitat, Iohannis a declarat că va candida pentru un nou mandat prezidențial și că nu se teme de suspendare. Dragnea a declarat și el ca nu se teme “nici de Iohannis, nici de Hellvig, nici de Kovesi, nici de Ponta”. Nici de Tăriceanu? Nici de Firea? Căci amândoi au câte-un stat paralel la dispoziție. Problema lui Dragnea e însă că nu se teme nici de Dumnezeu.
