Pe aceeași temă
Pentru ca, in paralel, se desfasoara de multa vreme o alta campanie. Invizibila, dura, incrancenata, murdara. O campanie lipsita de orice bruma de disputa ideologica. Ce sa mai vorbim de politici publice sau de programe! E vorba de infruntarile care se consuma in interiorul partidelor. Batalia subterana pentru locurile eligibile consuma cateodata mai multi bani si mai multa energie decat cea vizibila. Se platesc articole in ziare pentru atacarea adversarilor din partid. Se fac si se desfac aliante cu liderii de la "centru". In joc nu sunt doar locurile de pe liste, ci intreaga configuratie de putere din organizatiile locale.
Sustinatorii contracandidatilor din forurile de decizie sunt urmariti indeaproape pentru a fi cumparati, cu bani sau cu contraoferte electorale, santajati, discreditati sau indepartati. Ultimul lucru luat in calcul e interesul de ansamblu al partidului. Ce sa mai vorbim de cel al alegatorilor! E important doar ca, in final, scopul personal sau al "echipei" sa fie atins. Acest gen de macinare interna nu cruta nici una dintre formatiunile politice importante. In PSD, pe langa astfel de lupte interne la nivel local, provocate, intre altele, de ascensiunea unor grupuri de afaceri care intra in coliziune cu activul traditional al partidului, se deruleaza in surdina o batalie aprinsa pentru ocuparea pozitiilor politice de influenta de catre diferitele tabere interne. Foarte probabila revenire a lui Ion Iliescu in PSD la inceputul anului 2005, incertitudinile legate de angajarea sau nu a lui Adrian Nastase in cursa prezidentiala constituie elemente determinante in lupta pentru controlul celui mai mare partid din Romania. Dar succesiunea la varf e destul de neclara si in cazul celor doua principale formatiuni din opozitie, PNL si PD.
In cazul acestora, rezultatul alegerilor parlamentare si prezidentiale de la sfarsitul anului va avea o influenta semnificativa pentru viitorul lor politic. Or, soarta bataliei pentru controlul partidelor se va decide in functie de configuratia interna de putere care se va aseza in mare parte acum, la stabilirea listelor electorale. Ceea ce e in joc pana la urma nu e doar ordinea de insiruire a unor nume pe listele electorale, ci influenta in partid a unor grupuri de la nivel central sau local, o influenta care sa poata fi negociata ulterior in folosul personal sau de grup. In cazul partidului de guvernamant, care spera sa ramana la putere, miza e cat se poate de apetisanta. Numai ca simpla apartenenta la PSD si nici chiar prezenta in structurile sale de conducere nu e deloc un pasaport pentru prosperitate.
Doar daca te afli in siajul unor lideri influenti pe plan local sau central poti spera sa exploatezi cu adevarat pozitia politica in beneficiu personal. Nu rareori aranjamentele locale exced limitele de partid. Din moment ce motorul principal al implicarii in politica nu este, de cele mai multe ori, promovarea unor convingeri si principii, si nici macar a unui proiect de cariera politica, ci a intereselor de afaceri, acest gen de targuri si aranjamente de culise se fac fara dificultate. E motivul pentru care asistam la aparitia peste noapte a unor nume surprinzatoare pe listele partidelor de opozitie. Un factor favorizant in cazul acestora e lipsa cronica de resurse. Chiar si organizatii din orasele mari au probleme serioase sa-si achite facturile de la intretinere sau de la telefon. In acest fel, in preajma si in timpul perioadelor electorale, organizatiile locale devin vulnerabile la ofertele financiare inaintate de personaje controversate, care de multe ori se indreapta catre partidele din opozitie doar pentru ca nu au mai incaput in structurile PSD. Cei in cauza, in schimbul unor sume, de multe ori deloc spectaculoase, capata pozitii eligibile pe una sau alta dintre liste. Nu e vorba de fel de cazuri izolate, ci aproape de reguli incetatenite. Confiscate de acest gen de persoane, filialele pierd oameni de valoare, pierd increderea simpatizantilor, pierd voturi. Rezultatul: agravarea crizelor institutionale si compromiterea perspectivelor de reforma interna.
Criza pe care o traverseaza partidele politice din Romania e una profunda. Pe de o parte, PSD a confiscat statul in intregime. In absenta presiunilor externe si a constrangerilor impuse de procesul de aderare la Uniunea Europeana, simbioza dintre grupurile de afaceri centrale si locale si structurile administrative ale statului nu ar fi fost aproape deloc tulburata. Indepartarea unor baroni locali ai PSD ca Nicolae Mischie sau Bebe Ivanovici e, din acest punct de vedere, raspunsul fortat la mesajele primite de la Bruxelles. Se impun insa doua observatii. Una e aceea ca demonstratia de sprijin orchestrata de Mischie ca factor de presiune impotriva centrului arata in ce masura s-a ajuns la tribalizarea administratiei locale din Romania. Structura de "clan administrativ" coagulat in jurul unui fel de "nas" local trimite cu gandul mai degraba la modele de guvernare asiatice decat la cele europene. Pe de alta parte, se pune intrebarea legitima: de ce Mischie si nu Marian Oprisan, Radu Mazare sau Dumitru Sechelariu? Motivele sunt, probabil, diferite de la caz la caz, dar se pare ca, in situatia de la Gorj, a contat si faptul ca Nicolae Mischie se "autonomizase" in prea mare masura. Disponibilitatea sa de a sfida structurile centrale a iritat fara indoiala si a strans in timp multe resentimente. In timp ce, in cazuri precum Vrancea, Bacau sau Constanta, liderii de prim rang ai PSD de la Bucuresti par sa-si impleteasca armonios interesele cu cele ale "baronilor" locali, presedintele Consiliului Judetean Gorj, foarte sigur pe el, a tratat judetul ca pe mosia sa personala. In plus, faptul ca Victor Ponta a fost trimis sa-l infrunte direct pe Nicolae Mischie are atuul de a oferi in exterior imaginea avantajoasa a unui partid in care valul politic al tinerilor - foarte important, sprijinit de Adrian Nastase! - e in plina ofensiva. Un partid in plin efort de reforma, nu-i asa?!
Daca in cazul PSD problema e ca structurile sale s-au intretesut intr-atata cu cele ale statului, incat orice viitoare incercare de decuplare pare, pentru moment, iluzorie, in cazul principalelor partide de opozitie motivele crizei interne sunt cu totul altele. Dincolo de a fi purtatoarele sperantelor unor segmente importante ale populatiei care se simt sufocate de PSD, e neclar pe cine anume reprezinta. E si un reflex si al destructurarii generale din societatea romaneasca. Din acest motiv, partidele in cauza nu functioneaza ca structuri interesate sa promoveze o agenda politica coerenta si consistenta in plan ideologic, ci doar ca o colectie de interese individuale, ceea ce face aproape imposibila reformarea serioasa a sistemului de guvernare autohton in perioada urmatoare. Pentru ca, in lipsa unei reforme profunde interne, e greu de crezut ca formatiunile politice in discutie ar fi in stare sa modifice dinamica schimbarilor accelerand modernizarea tarii. Cat despre speranta in noua generatie, un laitmotiv al discursului public romanesc de astazi, e o teza care cade la orice confruntare serioasa cu realitatea. Prima grija a tinerilor politicieni a fost sa copieze prompt practicile si tehnicile de sabotare a adversarilor interni utilizate de seniori. Dupa cum arata lucrurile in jurul nostru, nu pare sa existe o masa critica in interiorul principalelor structuri politice care sa fie capabila sa initieze reforme de substanta atat in interiorul partidelor, cat si in societatea romaneasca in ansamblu. Raspunsul politic in fata acestor provocari de substanta se amana astfel o data in plus.
