Castigatorul nu ia totul

Cum va convietui Traian Basescu, ca presedinte al Romaniei, cu o majoritate parlamentara formata din PSD-PUR-UDMR? Si cum va reusi sa transfere macar o parte din roadele victoriei sale asupra formatiunilor politice care l-au sustinut in alegeri, membrele Aliantei PNL-PD? Victoria lui Traian Basescu asupra lui Adrian Nastase in alegerile prezidentiale este o surpriza pentru analisti, pentru institutele de sondare a opiniei, pentru cei mai multi dintre sustinatorii PSD si chiar si pentru sustinatorii Aliantei D.A. O aritmetica simpla ne arata ca motivele de surpriza sunt intemeiate. Conform rezultatelor sondajelor de opinie facute la iesirea de la vot, voturile candidatilor din primul tur de scrutin care nu au mai participat la cel de al doilea - Vadim Tudor si Markó Béla - s-au echilibrat intre Adrian Nastase si Traian Basescu. Asa incat, ceea ce a anulat avantajul luat de Adrian Nastase in primul tur de scrutin a fost modificarea comportamentului electoral al propriilor simpatizanti. Un numar semnificativ dintre acestia nu au mai venit la vot. Exemplar este cazul Bucurestiului, unde Adrian Nastase a pierdut in fata lui Traian Basescu la un scor net mai categoric decat cel obtinut in primul tur. Asemenea lucruri se intampla. In 2000, in alegerile locale, tot in Bucuresti, PDSR a castigat majoritatea in consiliul local si toate primariile de sector, dar candidatul sau nu a reusit sa castige primaria capitalei. In 2004, PSD a castigat, la o diferenta minima, este adevarat, dar suficienta pentru a forma o majoritate parlamentara, iar candidatul sau nu a reusit sa castige fotoliul de la Cotroceni.

Dar, asa cum a spus Adrian Nastase, alegatorii au intotdeauna dreptate, iar acest principiu al democratiei este deja respectat. Ca urmare, Traian Basescu este presedintele ales al Romaniei si, cu aceasta ocazie, doua mari noutati apar in politica romaneasca. Pentru prima data, presedintele tarii si majoritatea parlamentara nu mai apartin aceleiasi forte politice. Nu mai suntem in situatia in care "castigatorul ia totul", adica in situatia in care partidul sau alianta care castiga castiga confortabil si fara dubii intreaga putere in stat. De data aceasta, cele doua mari tabere politice trebuie sa imparta puterea si, in conditiile in care ea este impartita, trebuie sa o faca sa functioneze. In al doilea rand, taberele politice romanesti au ajuns sa fie extrem de echilibrate, atat de echilibrate, incat atitudinea exclusivista, intoleranta si de continua confruntare care a caracterizat relatia dintre ele de pana acum, acea impartire radicala intre "albi" si "negri", "buni" si "rai", "ai nostri" si "ai lor" nu mai este posibila. Dimpotriva, ei vor trebui sa coopereze, pentru ca o serie de obiective strategice ale Romaniei, precum integrarea europeana, nu pot fi atinse pe fundalul unui razboi politic, purtat cu toate armele legitime si nelegitime, de doua tabere aproape egale ca putere. In acest moment, surpriza produsa de victoria lui Traian Basescu asupra lui Adrian Nastase, in conditiile unei victorii parlamentare a PSD+PUR asupra PNL-PD, risca, prin consecintele ei, sa modifice radical intreaga structura politica romaneasca. Situatia de remiza creata ridica probleme dificile pentru fiecare dintre cele doua tabere.

Pentru Alianta D.A. problema este cum deplaseaza o parte din castigul obtinut la prezidentiale asupra viitoarei guvernari, pentru ca victoria lui Traian Basescu sa devina un castig politic, si nu doar unul personal al acestuia. Alianta D.A. nu poate forma o majoritate guvernamentala, iar Traian Basescu, ca presedinte, nu o poate ajuta prea mult in aceasta privinta. Obligat sa functioneze cu un guvern PSD-PUR-UDMR, Traian Basescu poate ajunge in situatia de a fi primul presedinte cu rol exclusiv decorativ din istoria postcomunista a Romaniei. Daca incearca sa forteze un guvern minoritar PNL-PD-UDMR, eventual cu sprijinul unor parlamentari care ar putea "dezerta" din tabara Uniunii PSD+PUR, Traian Basescu pune in pericol tocmai partidele care l-au facut presedinte al tarii. Un asemenea guvern ar putea functiona, timorat, o vreme, dar se poate prabusi oricand, caci PSD si PRM aflate impreuna in opozitie pot reuni o majoritate confortabila, ori de cate ori vor dori sa rastoarne guvernul. Vom ajunge in situatia originala, dar neproductiva, in care opozitia va conduce in realitate treburile tarii, amenintand continuu guvernul cu caderea si obligandu-l sa ia masuri in functie de interesele si obiectivele opozitiei si, in plus, sa mai si plateasca costurile politice ale acestora. Pentru PSD, marea problema este nu guvernarea, ci ce face cu Adrian Nastase. In mare masura, istoria evolutiei politice a Aliantei D.A. este rezultatul istoriei competitiei interne din PSD. Alianta a ajuns ceea ce este, iar Traian Basescu a ajuns presedintele Romaniei pentru ca, atunci cand mai multi se bat pentru putere, un outsider are o sansa speciala. Outsider-ul si-a valorificat sansa speciala, dar confruntarea din interiorul PSD inca nu s-a incheiat si, in acest moment, este greu de prevazut cum anume se va incheia. Electoratul nu a avut o sansa reala sa participe la aceasta confruntare.

Dar, stricand probabil multe socoteli si rasturnand scenarii, electoratul a adus cele doua tabere in situatia de a-si depasi propriile limite. Nici Traian Basescu si nici PSD nu isi pot permite sa compromita aderarea la Uniunea Europeana. Aceasta restrictie externa a jocului politic romanesc - altfel destul de balcanic - este fundamentala. Ca urmare, presedintele si majoritatea parlamentara vor trebui sa coopereze. Daca se infrunta, castiga PSD si pierde Romania. Daca coopereaza, ramane de vazut cine castiga. Deocamdata, toate cartile par a se amesteca din nou. Clasa politica romaneasca si electoratul sau par a fi actionat ca si cum, pe de o parte, un nou principiu politic a fost instituit - nimeni nu pierde totul, nimeni nu castiga totul. Un asemenea principiu arunca in aer toate granitele ideologice - multe mimate doar de partide - si toate granitele de grup. Politicienii romani par a se redefini ca elita, unificandu-se sub semnul Uniunii Europene, in vreme ce electoratul, mai intarziat, ramane agatat de dusmaniile si adversitatile competitiei. Cel mai probabil viitor care se contureaza este o coalitie a clasei politice la guvernare - o "larga" majoritate politica dedicata integrarii - care asigura fiecarei tabere atat securitatea, cat si participarea la profit. Singurii care pierd sunt PRM-istii. Dupa care, evident, va urma o noua polarizare, care nu va avea nici o legatura cu cea veche. Iar politica romaneasca ar putea sa reinceapa odata cu 2008.