Pe aceeași temă
Deschisa spectaculos cu imaginile alegatorilor care se calcau in picioare pentru pomana electorala de Pasti, campania electorala pentru alegerile locale din 1 si 15 iunie s-a profilat de la bun inceput ca un exercitiu combinat de imagine si de mituire a electoratului. Datorita sarbatorilor pascale, painea a fost inlocuita cu cozonacul; circul insa a ramas acelasi.
Prima coordonata a campaniei electorale, botezata de presa "pomana electorala", ne-a amintit de viata politica din India, unde candidatii impart boluri cu orez si bani. Pachetele au fost impartite insa fara o evidenta riguroasa a persoanelor nevoiase, ajungand si in mainile unor persoane care nu traiesc sub pragul de saracie, dar sunt in stare sa faca moarte de om pentru un chilipir. Este deja un reflex periculos instalat la un numar mare de alegatori, gratie consecventei cu care FDSN/PSD a incetatenit pomana electorala imediat dupa decembrie 1989 si a avut grija de-a lungul anilor sa mentina o portiune considerabila a electoratului intr-o stare de dependenta materiala fata de politicienii aflati la putere. In consecinta, procesul democratic este viciat din start in insasi inima lui, adica la alegeri. Intrebarea cruciala este insa daca impartirea pomenilor "renteaza", de vreme ce aproape toate partidele recurg la aceasta practica si multi cetateni sunt tot mai putin dispusi sa se prezinte la vot. Din pacate, reflexul e creat si nu mai poate fi ignorat. Pomana electorala a devenit astfel un "must". Succesul ei nu este garantat insa decat acolo unde este dublata de notorietatea primarului si de absenta unor concurenti seriosi sau cunoscuti. Cu aceasta observatie ajungem la aspectul deloc neglijabil al accesului candidatilor la mass-media. In judete abunda tot felul de ziare si televiziuni minuscule, infiintate de candidatii cu dare de mana pentru a-si face propaganda. Sunt prezente insa, intr-o masura de neinchipuit in Capitala, presiunile economice si politice asupra ziaristilor, adica inca un factor de distorsionare a procesului democratic - uitat din pacate de politicieni si de analisti deopotriva.
Dominatia politicienilor aflati la putere pe plan local asupra mass-media ar putea explica recursul unor candidati la mijloace insolite pentru a se face remarcati. Candidatul PNL la Primaria Municipiului Constanta, Victor Manea, va ramane probabil in istoria acestei campanii prin faptul ca si-a adus tocmai din Ungaria un elefant cu care a defilat prin oras pentru a-si "transforma porecla in renume". Tot pentru a capata ceva notorietate probabil, au recurs si tinerii liberali din Sectorul 5 la ideea dintr-un cunoscut film, fotografiindu-se dezbracati si mascandu-si goliciunea cu poze din Sectorul 5 menite sa scoata in evidenta deficientele actualului primar. Sloganul "Arata-ne ca nu ne-am dezbracat degeaba si du-te la vot pe 1 iunie!" are conotatii vulgare, dar la acest capitol sunt intrecuti de colegul lor de partid Andrei Mladin, candidat la Primaria Jilava, care a organizat un show Miss Jilava la care trupa Sexxy canta "sexy si rea, nu comenta, doar pentru tine pot fi asa". In acelasi "trend" se situeaza si Codruta Arvinte, candidata PRM la Consiliul Judetean Bacau, care si-a ales sloganul "incearca si cu o femeie", amintind de vechiul banc din seria Radio Erevan, in care se punea intrebarea "credeti ca se poate face dragoste cu fereastra deschisa?". Raspunsul era taman sloganul doamnei Arvinte. Din nou, intrebarea logica este daca astfel de procedee aduc voturi. Din experienta si literatura de specialitate reiese ca nu prea au, pentru ca alegatorii nu voteaza in functie de aluzii sexuale explicite sau de animalele exotice plimbate prin urbe. Ei au mai mult discernamant decat politicienii, doar ca nu prea au asupra cui sa-l aplice, avand in vedere oferta slaba a partidelor.
Ceea ce nu stiu politicienii iubitori de operatiuni de imagine lipsite de substanta politica este ca notorietatea nu inseamna autoritate. Nici macar blitzkrieg-ul mediatic mult mai sofisticat al lui Sorin Oprescu, care s-a chinuit mult sa se pozitioneze ca victima a sistemului, nu are succesul garantat. Si de la el bucurestenii vor astepta solutii practice si garantia ca le poate pune in practica, nu conferinte de presa pe treptele tribunalelor. De altfel, pana acum, la capitolul solutii practice, toti candidatii sunt deficitari, iar modul in care a debutat campania tradeaza o imensa criza de idei, dar si de resurse umane in partidele politice. In cele mai multe locuri au fost lansati in cursa detinatori ai functiilor actuale. Aceasta a fost preponderent strategia PSD, partid care nu a fost capabil sa atraga forte proaspete si prefera sa-i relanseze, la nivel de comune cel putin, pe vechii primari PSD, unii mosteniti din perioada comunista. PSD nu are prea multe noutati insa nici la nivelul candidatilor pentru presedintia CJ, unde se agata tot de vechea garda. Culmea absurdului la capitolul reciclarii politice l-a atins insa PNG, care-l promoveaza pentru presedintia CJ Gorj pe Nicolae Mischie. Curat noua generatie, coane Gigi! PD-L isi mentine si el primarii in functie, dar a lansat in lupta si personalitatile consacrate ale partidului. La fel a facut si PNL, dar i-a lipsit decenta sa-i suspende din functie pe ministrii-candidati, astfel incat Ludovic Orban isi poate permite, de pilda, sa organizeze, ca ministru al Transporturilor, curse intre trenuri si masini pentru a-si promova imaginea.
Pornita greoi sub semnul unui populism primitiv, campania pentru locale se anunta deficitara la capitolul substanta. In lipsa unor "locomotive politice", votul ar trebui sa se dea pentru proiecte si personalitatea candidatului. Se constata insa o mare penurie de proiecte viabile si de imaginatie, ca si de personalitati carismatice. In compensatie, e superoferta la circ, mici si cozonac.
