Pe aceeași temă
sau surpriza -, d-l Nastase a scapat practic de cei pe care partidul ii putea propulsa in postul de premier, daca, asa cum presupunea partidul de guvernamant, PDSR va fi castigat in toamna alegerile. Acum, cei doi, desi din motive diferite, devin ineligibili pentru o eventuala desemnare la conducerea guvernului si d-l Nastase se poate angaja in cursa pentru Cotroceni, caci, daca va fi sa castige in toamna si va castiga si PDSR, va putea pune, asa cum si-a dorit, o marioneta a domniei sale in functia de premier, pe care o va manevra dupa propriile vreri. Mai ales ca un alt potential pretendent, d-l Dan Ioan Popescu, ca sef al PDSR Bucuresti, iese rau de tot sifonat dupa esecul partidului in alegerile pentru Capitala, cel mai mare si neasteptat prin dimensiuni din tara.Atata doar ca s-ar putea ca d-l Nastase sa vanda pielea ursului din padure, caci nu este deloc exclus ca, avand in vedere contextul nou al alegerilor din toamna dupa rezultatele de la locale, sa pateasca si domnia sa cu d-l Stolojan la prezidentiale precum a patit d-l Geoana cu d-l Basescu la Bucuresti.
Ramane de vazut cum va reactiona insa partidul si indeosebi garda veche, dar si anumiti lupi tineri, la dezastrele din Bucuresti, Bacau si din alte mari orase ale tarii. Mai ales ca demisia din guvern a d-lui Rus pentru a putea participa vertical la alegerile locale de la Cluj - demisie perfect conforma cu regulile jocului politic, cu comportamentul necesar unui om politic care se respecta si tine la viitorul sau - va turna gaz peste foc pentru d-l Nastase. Demersul d-lui Rus, care a ridiculizat revenirea, dupa infrangere, a d-lui Geoana la minister, este de fapt o palma serioasa data d-lui Nastase. Dupa ce d-l Nastase l-a impins fara ezitare spre a scapa de el, d-l Rus ii da o lectie de politica, aratand ca este gata sa renunte la demnitati pentru a-si apara demnitatea. Primar sau nu la Cluj, d-l Rus va reveni tare in PDSR, poate chiar in dauna d-lui Nastase, care a devenit deja vulnerabil pentru ca nimeni altcineva decat partidul sa-i puna in carca esecurile electorale. Tabara Nastase se va apara cu cifrele care demonstreaza ca, in tara, PDSR nu numai ca se afla pe primul loc in ce priveste numarul de primari, dar a luat chiar mai multe voturi decat la localele din 2000. Ceea ce este adevarat. Numai ca esecul PDSR la locale apare in mod relativ, indeosebi in raport cu proiectele pe care aceasta formatiune politica si le facuse, de confiscare pur si simplu la dispozitia sa, ca partid-stat, a viitorului. Poporul roman, singurul in stare sa faca ceva intr-o asemenea situatie in conditiile democratiei, a taiat insa, prin votul sau, din ghearele celor care ii harazisera nimic altceva decat resemnare in fata umilintelor, jignirilor si furturilor din partea baronilor coruptiei si obrazniciei.
Poporul roman s-a dovedit, din nou, etern si fascinant. Sa mai vina acum vreun analist politic sa-l desfida ca este nepregatit pentru democratie, ca este imatur politic si alte asemenea ineptii! Cum se puteau solda alegerile in diferitele faze ale tranzitiei altfel decat s-au soldat?! Exista vreo alternativa reala la d-l Iliescu si ai lui in 1990 si 1992? Sa fim seriosi! Cine l-a scos insa din joc, pentru obladuirea imobilismului si coruptiei, pe d-l Iliescu? Poporul roman prin vot! Ca a facut-o degeaba si ca s-a vazut nevoit sa-l aduca inapoi, tot prin vot, dupa patru ani, nu a fost vina sa! Vina are un nume precis: Emil Constantinescu! Cine a trimis in opozitie, pentru imaginea asociata cu coruptie si iar coruptie, si nu pentru altceva, prima guvernare PDSR-ista? Poporul roman! Si nu a fost vina acestuia ca guvernarea alternativa s-a dovedit atat de incoerenta si incompetenta pe cat a fost! Guvernare pe care, in mod logic, tot poporul roman, prin votul sau, a trimis-o la plimbare! Cine a reusit sa se desprinda din aceasta guvernare in mod viclean si din timp, s-a salvat. Cine a fost nevoit insa sa preia responsabilitatea, cum a fost cazul PNTCD, a fost marginalizat pana la scoaterea practic din viata politica. Acum, la locale, poporul roman si-a facut si de aceasta data datoria! Le-a pus piedica celor ce se pregateau fara merite sa-l calareasca, in viziunea lor, probabil pe vecie.
Ar fi mare pacat daca, in locul pedeseristilor de la PDSR, ar veni la carma pedeseristi de prin PNL si PD. Pedeserismul e o stare de spirit si un mod de actiune. Sfidare, aroganta, baroneala, coruptie. Toate, din ce in ce mai nepotrivite cu vremurile si cu prezumtiva primire a Romaniei in Europa. Perpetuarea pedeserismului ar constitui un mare pacat, caci eternul si fascinantul popor roman merita mai mult!
Desi pentru PDSR problemele sunt dificile in perioada ce urmeaza pana la alegerile generale, partidul mai mult ca sigur nu va trage invatamintele ce se impun in urma alegerilor locale. Si aceasta din simplul motiv ca respectivul partid nu este capabil sa se primeneasca, dandu-i la o parte pe cei ce-l trag in jos, agatati ca pietrele de moara de picioarele celor care merg, de bine de rau, inainte. Se va intampla foarte probabil la fel ca in 1996. Localele de atunci au fost un serios avertisment pentru primenire. Aceasta n-a avut insa loc si esecul la generale a fost nota de plata. Merita subliniat ca nici in opozitie PDSR nu s-a renovat. A urcat pe valul nemultumirii cvasigenerale fata de administrarea dezastruoasa a CDR si a crezut apoi ca la el insusi nu mai exista alternativa in Romania. PDSR are un atu care este insa, in acelasi timp, o slabiciune. Are un electorat stabil, dar nu mai mare de 33-35%. Cam atat a avut la infiintare, atat a obtinut in 1996, culmea fiind ca nici in 2000 nu a obtinut cu mult mai mult. Si la localele din acest an, tot cu 33% a fost creditat. Este un mare atu ca poti conta constant pe un asemenea segment electoral. Slabiciunea este insa ca, la o astfel de cota, devii dependent de ceea ce se intampla in "tabara adversa". Pe scurt, problema este ca, daca "partea adversa" se afla in incertitudini, PDSR trece usor la guvernare si papa tot (vezi inainte de 1996, vezi dupa anul 2000), pentru ca stie sa exploateze dificultatile adversarului si sa suplineasca absenta unei audiente majoritare cu diferite stratageme si tertipuri (indeosebi racolari sau pur si simplu "cumparari" de sprijin politic). Daca insa "partea adversa" se coaguleaza, PDSR este scos din joc (vezi perioada dupa 1996) si s-ar putea si acum, dupa localele din 2004, cand Alianta PNL-PD pare a intelege ca trebuie sa actioneze concertat. Neputandu-se reforma si primeni, PDSR, in perioada ce urmeaza, va avea o soarta dependenta de ceea ce vor realiza PNL si PD. Evident, aceasta insa este problema respectivelor partide, si nu a PDSR.
