Pe aceeași temă
Aseara am pus punct final anului electoral 2004. In acest moment s-au decantat in buna masura temerile, sperantele si nenumaratele semne de intrebare adunate in ultimele sase luni. Un singur lucru mai ramane de facut. Sa-i multumim lui Traian Basescu. Victoria sa de duminica marcheaza cel de-al treilea moment major al istoriei postcomuniste a Romaniei, dupa cele din decembrie 1989 si noiembrie 1996, si reasaza intreaga ecuatie de putere din tara, care parea inghetata pentru multa vreme de acum incolo.
Cu doua saptamani in urma, scriam ca meciul electoral intra in prelungiri. Asa s-a si intamplat, si inca de o maniera dramatica. Rezultatele comunicate de BEC indica succesul strans, dar fara dubiu, al lui Traian Basescu. Ceea ce pune din start intre paranteze toate aranjamentele perfectate anterior de PSD, aranjamente care prefigurau o formula de guvernare ce astepta doar succesul lui Adrian Nastase la prezidentiale pentru a fi consfintita.
Dar toate aceste lucruri, inclusiv variantele de guvernare postelectorale, se vor discuta pe indelete in zilele urmatoare. Acum se cuvine sa consemnam memorabila batalie a lui Traian Basescu cu uriasa masinarie de putere construita de Ion Iliescu, Adrian Nastase, Octav Cozmanca si ceilalti lideri FSN/PDSR/ PSD pe scheletul structurilor fostului regim comunist. Mai ales ca pe ultima suta de metri a ramas aproape singur. Multi dintre liderii Aliantei D.A., dupa ce s-au vazut "rezolvati" la parlamentare si au considerat ca sperantele de a prinde pozitii in aparatul guvernamental la nivel central sau local sunt extrem de palide, s-au decuplat brusc de la campania prezidentiala, preocupandu-se mai mult de aranjamente care sa-i plaseze cat mai avantajos in comisiile ce urmau sa se constituie la Senat si Camera Deputatilor. Din acelasi motiv, nu s-au mai prea gasit nici bani de campanie pentru turul al doilea al prezidentialelor. Dupa cum, orbiti de orgolii si frustrari, prea multi politicieni din opozitia extraparlamentara si prea multi lideri de opinie au evitat sa se ralieze ferm in jurul lui Traian Basescu, multumindu-se sa transmita doar un fel de mesaje cifrate, incapabili sa inteleaga in ce masura aparatul de stat a fost acaparat de grupuri politico-financiare restranse si cat de important este sa echilibrezi cat de cat sistemul institutional al Romaniei, adica marea miza a confruntarii electorale din 12 decembrie.
Liderul democrat a avut de infruntat o redutabila si extinsa echipa de campanie alcatuita din sociologi de elita, experti americani - foarte probabil artizanii marilor intoxicari cu fluturasi otraviti si scrisori falsificate -, papusari mass-media si activisti pilotati de la centru de Octav Cozmanca si Miron Mitrea. Palatul Victoria a tinut ferm sub control principalele televiziuni, in frunte cu cea publica, a orchestrat din culise atacurile "analistilor independenti" la adresa lui Basescu si a obturat la maximum prezenta acestuia pe toate canalele cu audienta de masa. In plus, PSD a aratat ca stapaneste in continuare covarsitor votul rural. Proverbiala intelepciune a taranului roman s-a dovedit din nou o gogoasa. Oamenii satului au votat si de aceasta data mecanic, inertial, asa cum le-au recomandat activistii lui Octav Cozmanca.
Charisma personala a lui Basescu a trebuit sa contrabalanzeze nu doar aceasta adevarata "armada electorala" ce i se opunea, ci sa si compenseze deficitul de organizare, deficitul de resurse financiare si chiar deficitul de caracter al unora dintre colegii sai din tabara opozitiei. Pana la urma, a fost indeajuns. Pe muchie. Daca el ar fi pierdut alegerile prezidentiale, criza politica din Romania risca sa se cronicizeze periculos. Chiar si cu o marja de joc mult mai restransa, PSD ar fi manevrat fara probleme in continuare si ar fi incercat cu siguranta sa sparga Alianta pentru a guverna cat mai confortabil, exploatand abil emblematicul oportunism autohton. Dar chiar si daca s-ar fi intamplat asa, nu-i puteam reprosa nimic lui Traian Basescu. In ceea ce il priveste, el a facut tot ceea ce a fost omeneste posibil pentru a aduce Romania cu un pas mai aproape de normalitate. Esecul sau ar fi fost unul colectiv, al societatii romanesti in ansamblu.
Din contra, succesul sau aproape miraculos ilustreaza o reconfortanta mobilizare a Romaniei urbane, dinamica, activa si responsabila. Remarcabila daruire, inteligenta si determinare a celor catorva milioane de romani care au respins uriasa mistificare mediatica orchestrata de actuala putere, adesea murdara dincolo de limitele acceptabilului, votand cu naduf si tenacitate pentru o alternativa la PSD, e un semn de sanatate civica de bun augur pentru viitor.
