De același autor
Nu mai sunt director al serviciului romanesc, deoarece managementul Europei Libere a considerat ca, dupa atatia ani si atata experienta, as fi mai util în alta functie. Deci, m-a numit consilier pentru politici editoriale al directorului general (în engleza, Director of Broadcasting). Aceasta este o functie noua, care are în vedere faptul ca emisiunile Europei Libere/Libertatea s-au extins în ultimii ani si continua sa se extinda spre zone, sa le zicem netraditionale sau "exotice" ale globului, cum ar fi Irak, Iran, Afganistan, Caucazul de Nord. Noi servicii au luat fiinta, un numar mare de jurnalisti noi si-au facut aparitia în cladirea noastra din Praga, ca sa nu mai vorbesc de corespondentii din cele 30 de birouri care functioneaza în diverse tari. Politicile editoriale, practicile jurnalistice si chestiunile referitoare la etica profesionala se cereau urgent revazute, actualizate si codificate. Si mi s-a incredintat mie aceasta treaba, ca o prima indatorire. Am insa si alte obligatii. Tocmai am terminat redactarea unui ghid editorial pentru situatii de razboi. Fac analizele anuale de continut la programele fiecaruia din cele 27 de servicii sau subservicii ale Europei Libere/Libertatea, pe baza unor emisiuni transcrise si traduse în engleza. Iarta-ma, dar nu cred ca vrei chiar un raport de activitate complet.
Deocamdata, 65 de dosare "periate"
Sunt convinsa ca urmaresti cu interes disputele privitoare la prezenta fostilor securisti în structurile de putere din Romania. Inteleg ca ai intrat chiar în posesia dosarelor Securitatii privitoare la Europa Libera. Cum arata aceste dosare?
De fapt, am ramas în legatura în nenumarate feluri, inclusiv printr-un interes continuu fata de ce se intampla în tara si printr-un firesc atasament afectiv. Prezenta fostilor securisti în diverse segmente ale puterii ramane o problema serioasa si, daca vrei, putem discuta despre ea. Cat priveste dosarele pe care le-ai mentionat, ele prezinta un interes foarte mare, în special pentru sansa pe care speram sa o avem de a limpezi episoadele violente din istoria Europei Libere. Regretabil, a trebuit sa fac o pauza de sapte luni în cercetarea dosarelor, ca urmare a noilor mele indatoriri. Am revenit la ele spre sfarsitul lui decembrie, dar numai pentru cateva zile. De fapt, nu sunt chiar în posesia dosarelor, ci am doar acces la ele, mai exact la acele dosare pe care CNSAS a reusit sa le obtina în copie sau în original de la SRI si SIE. Dosarele raman la CNSAS, desi mi se permite sa fac copii dupa documente. Numarul volumelor privind Europa Libera obtinute de CNSAS depaseste 65, dintre care 11 sunt ale Securitatii externe si restul ale celei interne. Accesul spre dosare l-am obtinut prin cererea oficiala adresata de conducerea Europei Libere, recte de presedintele Tom Dine, la inceputul acestui an, de a ni se permite cercetarea lor, iar eu am fost delegat sa le studiez.
E un material de proportii. Ce ai cercetat pana acum?
Am reusit, pana acum, sa cercetez atent vreo 10 dosare, cu prioritate cele de la Securitatea externa (DIE, CIE, SIE). Ma refer mai ales la cele cinci volume (aproape 1.400 de pagini) ale dosarului Vlad Georgescu si dosarul Noël Bernard (un singur volum de cateva sute de file). Am trecut în goana si prin cateva din cele 55 de volume ale dosarului "Eterul" al Securitatii interne. Materialul Securitatii externe din arhiva SIE se compune din copii ale unor documente microfisate, iar cel obtinut din arhiva SRI pare a fi chiar originalul. Toate se refera la perioada dinainte de ‘89 (primele documente datand, în cazul lui Noël Bernard, din 1967), desi se mai rataceste cate un document si din perioada imediat urmatoare. Aproape din fiecare dosar pe care l-am examinat lipsesc file. Cea mai frapanta - ar trebui sa spun mai curand suspecta - este absenta a nu mai putin de 278 de file din dosarul Vlad Georgescu. Multe file existente sunt greu de descifrat, calitatea copiilor fiind proasta.
Cum poti determina absenta unor documente?
Relativ simplu, în cazul dosarelor SIE: pe baza opisurilor. Nu exista asemenea sumare de continut în dosarele SRI, dar în cele primite de la SIE ele sunt disponibile si adesea usor de descifrat. Verificand ce este în opis cu ce gasesc în dosare, pot stabili exact ce lipseste - paginile absente si chiar titlurile date de Securitate documentelor respective.
"In legatura cu compromiterea si lichidarea lui Noël Bernard".
Nestor, spune-ne ce ai gasit în acele dosare. Sa incepem, daca esti de acord, cu Noël Bernard, primul dintre cei trei directori ai Europei Libere care au murit de cancer în anii ‘80. S-au implinit luna trecuta 21 de ani de la decesul lui Noël Bernard.
In decembrie 2001 marcam la Europa Libera 20 de ani de la moartea lui Noël Bernard cu un program special dedicat memoriei sale. Dosarul "Noël Bernard" din arhiva Serviciului de Informatii Externe nu e foarte mare, desi Bernard a fost director al Europei Libere timp de 15 ani. Se mentioneaza undeva si un alt dosar, dar nu mi-a fost furnizat. Ca si în cazul lui Vlad Georgescu, si din acest dosar lipsesc file aparent importante, dar ceva mai putine. Din ce a ramas în dosar, as mentiona cu deosebire doua documente. Intai, o comunicare codata trimisa de la "Videle" (numele de cod pentru Bonn, evident de la Ambasada Romana de acolo), datata 20 octombrie 1980 si intitulata In legatura cu compromiterea si lichidarea lui Noël Bernard, în care se poate citi: "Prin posibilitatile de care dispunem s-au intreprins note pentru a pune în aplicare actiunea documentata de arhitectul sef". In limbajul de cod folosit pentru comunicari spre si din strainatate, "note" inseamna "masuri", "documentata" se traduce prin "aprobata", iar "arhitectul sef" poate fi chiar Ceausescu sau cineva din imediata lui apropiere. Ceausescu este numit, în cateva randuri, "indrumatorul principal" si am putut verifica precis acest apelativ. "Arhitectul sef" este mai rar folosit si nu pot determina cu exactitate daca e vorba de seful statului, de Elena Ceausescu sau altcineva. Al doilea document de special interes, în evidenta legatura cu primul, este o "Nota extras" din 15 martie 1981, o luna si jumatate dupa ce Noël fusese operat la plamani. Nota reproduce un scurt articol aparut cu doua saptamani mai devreme în BIRE, o publicatie în limba romana din Paris, care informa despre interventia chirurgicala suferita de Noël Bernard si masurile administrative ce ar fi fost luate la Europa Libera pentru a-l inlocui, el aflandu-se în ceea ce publicatia numea "o convalescenta pe timp indelungat". In josul paginii documentului respectiv, gasim un comentariu scris de mana, cu urmatorul continut: "Tov. Col. Bogdan. Datele publicate de BIRE confirma ca masurile intreprinse de noi incep sa aiba efect". Semnat: Col. I. Tiseanu. Noël Bernard deceda la 23 decembrie acelasi an, noua luni dupa ce ofiterul amintit raporta ca "masurile" aveau efect.
Iti taie respiratia... Ai gasit ceva similar si despre Mihai Cismarescu (Radu Gorun, cum l-au cunoscut ascultatorii), succesorul lui Noël Bernard, decedat si el de cancer, dupa mai putin de un an în functia de director?
Nu am primit dosarul privitor la Mihai Cismarescu. Mi s-a spus ca nu s-ar gasi un asemenea dosar.
E posibil asa ceva?
Este extrem de improbabil, dar nu am cum sa verific daca este sau nu adevarat. Am facut unele demersuri, dar fara efect. Vom mai vedea.
À propos, cine iti da sau nu iti da dosarele, CNSAS sau SRI?
In acest caz este vorba de dosare SIE, deci ale fostei Securitati externe. CNSAS nu imi poate da spre cercetare decat ce primeste de la SRI si SIE, urmare a situatiei anormale atat de dezbatute în arena publica romaneasca. In acest context, as vrea sa precizez ca la CNSAS mi s-au creat conditii exceptionale de cercetare. La Directia de Investigatii am gasit un personal foarte competent, condus de doamna directoare Germina Nagat, caruia ii sunt nespus de indatorat pentru asistenta oferita, indispensabila pentru a te descurca în hatisul acelor dosare.
1981 la Europa Libera: colete-capcana, tentative de omor, bomba la sediul din München
Sa ne intoarcem pentru o clipa la Noël Bernard. El deceda la 23 decembrie 1981. Acest an 1981 a fost, daca nu ma insel, anul în care s-au petrecut mai multe evenimente violente la Europa Libera.
Intr-adevar, a fost anul cu cele mai multe acte violente: cartile-bomba trimise unor romani din exil la inceputul lunii februarie, bomba care a explodat la sediul Europei Libere din München în seara zilei de 21 februarie si atentatul comis contra lui Emil Georgescu la 28 iulie acelasi an. Cartile bomba (era vorba de un exemplar al memoriilor lui Hrusciov, în care se pusese explozibil ce trebuia sa explodeze la deschiderea pachetului, cum s-a si intamplat) au fost trimise fostului ministru Penescu, scriitorului Paul Goma si lui Serban Orascu, pe atunci colaborator la Europa Libera. Ele au sosit la destinatie pe 3 si pe 4 februarie. Nici victimele si nici organele de politie ale tarilor în care traiau nu au avut vreo indoiala ca era vorba de mana Securitatii romane. Stim de cativa ani cu certitudine ca Securitatea a facut-o si l-a angajat pe cunoscutul terorist international Carlos sa trimita cartile. Avem în aceasta privinta chiar confirmarea fostului director al SRI, Virgil Magureanu, care, intr-o scrisoare adresata sefului serviciului de siguranta al postului nostru de radio, Richard Cummings, declara ca "pentru a-i intimida pe unii colaboratori ai Europei Libere sau pe alti adversari ai trecutului regim, au fost folosite prin posta unele dispozitive explozive, care prin detonare au produs efectele cunoscute". Bomba pusa la zidul cladirii din München în care se afla sediul Europei Libere a explodat în seara zilei de 21 februarie, la ora 21 si 47 de minute. Era o incarcatura exploziva estimata a fi avut 20 de kg. Explozia a produs o gaura destul de mare in zidul exterior al cladirii. Doua persoane din vecini si patru salariati ai Europei Libere au fost raniti, unul grav. Geamurile din cartier pe o raza de peste un kilometru au fost sparte, bubuitura fiind auzita în tot orasul. Stim de mult, din documentele aflate în arhivele Securitatii est-germane Stasi si din cele ale Securitatii maghiare, ca acest act terorist a fost comandat din Bucuresti si executat de grupul Carlos. In noiembrie 2001, presedintele Ion Iliescu a confirmat public acest lucru, în cuvantarea rostita cu prilejul decorarii unor conducatori si redactori ai Europei Libere la aniversarea a 50 de ani de existenta a postului. In fine, al treilea episod violent al acelui an 1981 se producea cinci luni mai tarziu, în dimineata zilei de 28 iulie, în garajul cladirii unde locuia Emil Georgescu, prezentatorul de atunci al Actualitatii Romanesti. El era atacat de doi necunoscuti si injunghiat de peste 20 de ori. Cei doi criminali, tineri recrutati din lumea interlopa franceza, erau prinsi de politia müncheneza, judecati mai apoi si condamnati la mai multi ani de inchisoare. Emil Georgescu a mai trait 3 ani si jumatate, decedand în urma unui cancer la plamani în ianuarie 1985.
Tot de cancer...
Da, de cancer, una din cele patru persoane care au avut aceasta boala fatala în anii ‘80 la Europa Libera, o incidenta a cancerului cu totul neobisnuita si suspecta.
Ce ai gasit despre cele trei incidente teroriste din anul 1981 în dosarele Securitatii pe care le-ai cercetat?
Dosarul Emil Georgescu, în trei volume si circa 1.000 de file, nu am apucat inca sa-l cercetez în detaliu, asa ca nu as vrea sa vorbesc despre el în stadiul actual. In dosarele pe care le-am studiat nu apare practic nimic, chiar si despre episoadele deja asumate de autoritatile romane. S-ar putea sa fie în alte dosare care nu mi-au fost date. Undeva, cred ca în dosarul Vlad Georgescu, un informator face referire la un zvon despre o alarma ce ar fi fost declansata la Europa Libera in 1980 in legatura cu presupusa plasare a unei bombe la sediul postului. Pe margine, un ofiter superior scria: "Sa invatam si noi cum sa activam". Au invatat repede, de vreme ce bomba chiar exploda vreo trei luni mai tarziu.
Dosarul Vlad Georgescu: amenintari, agenti si informatori, cancerul
Iti propun sa ne oprim asupra dosarului Vlad Georgescu, pe care l-ai descris mai devreme a fi foarte voluminos. Ce ai gasit acolo?
Dosarul este "periat" la extrem. Intr-atat, incat lipsesc aproape toate documentele din ultimul an de viata al lui Vlad, aproape 180 de file din volumul 5 si ultimul al dosarului. (Nu este lipsit de interes sa notam spre comparatie ca din celelalte patru dosare absentele sunt mult mai reduse, de pilda, volumul 3 este integral, iar din volumul 2 lipsesc numai 6 file). Este perioada în care s-au petrecut evenimentele ce au dus probabil la moartea lui Vlad, aparitia cartii generalului Ion Mihai Pacepa Orizonturi Rosii, transmiterea la Europa Libera a unor extrase din aceasta carte, amenintarile cu moartea primite de Vlad Georgescu, imbolnavirea lui, tratamentul si decesul lui. Despre toate acestea, care trebuie sa fi fost abundent oglindite in documentele Securitatii, nu gasesti practic nimic în cele aproape 1.400 de file ce ne-au fost oferite spre cercetare. Ca si dosarul Noël Bernard, si acesta are opis, iar unele din documentele mentionate în sumar, dar absente din dosar sugereaza multe. In orice caz, ce este în dosar documenteaza o evolutie destul de sugestiva spre deznodamantul final.
Care a fost aceasta evolutie?
As plasa momentul de inceput al acestei evolutii în 1981, cand Vlad Georgescu se muta la München. Bineinteles ca el era o veche cunostinta a Securitatii si, de fapt, un numar foarte mare de documente din dosar se refera la vremea cand el se gasea în tara.
A fost un proeminent disident.
Exact. In primavara anului 1977, fusese arestat si anchetat timp de mai bine de doua luni sub acuzatia de "tradare si punere în slujba unei puteri straine" pentru ca redactase mai multe materiale critice la adresa regimului, pe care a incercat sa le trimita în strainatate. Era totusi eliberat si, dupa vreo doi ani, sub presiune americana, era lasat sa plece cu o bursa la Centrul Wilson din Washington. Sosea în America în februarie 1979, iar curand colabora la Europa Libera. Dupa alti doi ani, era angajat efectiv la Europa Libera în München in calitate de director asociat al departamentului romanesc. Devenea nu dupa mult timp director plin. Venirea lui Vlad în birourile din München ale Europei Libere a starnit agitatie deosebita la Bucuresti, dar la inceput se conta pe o sedere scurta, pentru ca Vlad spunea ca dorea sa se intoarca in America pentru a-si continua cariera de profesor. Vestile erau totusi contradictorii in aceasta privinta. Asa ca spre sfarsitul lui iunie 1982, o nota de 4 pagini a colonelului Dorin Bogdan se incheia cu urmatoarele cuvinte: "Concomitent, vor fi completate datele actuale de cunoastere (domiciliul sau din München, programul zilnic, preocupari extraprofesionale, deplasari etc.) si se vor pregati conditiile pentru a se putea trece la neutralizarea sa completa". Pentru ca Vlad insusi sa stie ca a fost luat serios în colimator i se trimite o scrisoare semnata cu un nume de cod ce-i era cunoscut, în care i se atragea atentia ca "v-ati apucat de o treaba pe care nici nu stiti cum o veti termina". Pentru a intari aceasta afirmatie, soacra lui, care se afla la Bucuresti, dar urma sa plece la München, era convocata la Securitate si, potrivit unui raport al ofiterului care a intalnit-o, "i s-a indicat ca cel mai bun lucru ar fi (ca Vlad) sa renunte la acest post, atata timp cat nu este prea tarziu". Ofiterul consemneaza cu grija raspunsul soacrei ca "intelege sensul discutiei noastre". Suntem deci în noiembrie 1983. Mai multi informatori fusesera trimisi în misiune (cel putin 15 informatori au fost implicati în spionarea lui Vlad Georgescu pe parcursul urmatorilor ani), aducand tot felul de stiri, unele adevarate, altele supte din deget. Ei erau mai intotdeauna instruiti inainte de a pleca, cativa primeau si sume de bani. Securitatea parea interesata în orice detaliu, dar pe masura ce se inainta în timp, "sursele", adica informatorii, erau insistent instruite sa fie atente "la starea fizica si psihica a lui Vlad Georgescu", "daca manifesta teama vadita si ce a intreprins concret pe aceasta linie". Numele lui de cod se schimba în "Iuda" (se mai folosea si "Bastardul"). Se fac niste referiri, denotand un mare interes, la mutarea familiei Georgescu intr-un apartament la parter, "desi ar prezenta probleme de securitate", mai apoi se inmultesc descrierile amanuntite ale apartamentului si schitele facute, cu mai mult sau mai putin talent, de "surse", uneori prelucrate de profesionisti. Un informator povesteste pe larg si cu aparenta mandrie prin ce subterfugii a reusit sa afle de la Vlad detaliile despre locuinta pe care fusese instruit sa le obtina.
Pregatiri pentru "neutralizarea completa"?
Foarte posibil. Caci te intrebi de ce aveau nevoie de astfel de schite si descrieri, doar nu din simpla curiozitate. Paralel, o vasta operatiune de compromitere era pusa in miscare pe mai multe planuri, cu rezultate mediocre. Vlad ramanea in functie. Si a venit momentul Pacepa. Singura mentiune a cartii fostului general de Securitate si consilier prezidential, refugiat cu noua ani mai devreme in Statele Unite, se gaseste intr-un raport al unui informator, din noiembrie 1987, care preciza ca Vlad "nu avea si nu citise volumul". Documentul este important nu atat pentru aceasta precizare (cand informarea intra in circuitul Securitatii, Vlad Georgescu citise deja cartea), ci mai ales pentru o "Nota", adaugata de ofiterul care consemna relatarea informatorului, in care se mentioneaza o misterioasa "actiune T-T". Scria ofiterul respectiv: "Raportam ca, desi nu s-a prevazut, desfasurarea celei de-a doua parti a actiunii, la 22.10.1987, a coincis cu prezenta sursei la domiciliul obiectivului. Faptul ca Vlad Georgescu nu a facut nici o remarca (in caz afirmativ sursa ne-ar fi semnalat, desi din motive de conspirativitate nu a fost prevenita) conduce la concluzia ca el nu are nici o suspiciune cu privire la actiune".
Ce va fi fost acea actiune?
Ofiterul respectiv precizeaza in "Nota" ca ar fi avut drept scop "oferirea de indicii serviciilor de contrainformatii ca elementul ar avea legaturi cu organele noastre" ("elementul" fiind Vlad Georgescu). Putea fi o incercare tarzie de compromitere, inca una dupa atatea altele, dar caracterul ei ultrasecret (nici principalul informator pe "obiectivul" respectiv nu putea fi macar prevenit) pare sa indice mai curand altceva, de pilda, o diversiune ticluita pentru a canaliza suspiciunile intr-o directie falsa, in eventualitatea ca i s-ar intampla ceva lui Vlad.
Si lui Vlad chiar i s-a intamplat ceva.
Foarte curand dupa aceea. Numai ca dosarele Securitatii au fost "sterilizate". Cele 178 de file care lipsesc din volumul 5 al dosarului lui Vlad Georgescu ne-ar ajuta sa reconstituim mai clar si mai complet ce s-a intamplat in continuare. Ne-ar permite poate sa stabilim si responsabilitatile. Iata pe scurt ce stim si fara dosare. Cateva zile dupa ce ofiterul citat isi scria "Nota", Vlad Georgescu oferea ascultatorilor Europei Libere prima sa evaluare a cartii lui Pacepa, anuntand ca extrase semnificative din ea urmau sa fie traduse si citite la radio. Perspectiva transmiterii pe undele Europei Libere a unor ample pasaje din aceasta carte devastatoare, pentru regim in ansamblu si pentru clanul Ceausescu in particular, trebuie sa fi infuriat pe dictator si anturajul sau. Nu mult dupa aceea, venea in vizita la familia Georgescu o ruda din Romania care aducea un mesaj de la Securitate: "Daca-l dai pe Pacepa la radio, vei muri".
Vlad Georgescu a fost convins ca Securitatea l-a suprimat
Chiar asa, "vei muri"?
Stiu asta chiar de la Vlad. Fragmentele din carte au inceput, bineinteles, sa se transmita cu regularitate. Sfarsitul anului 1987 il gasea pe Vlad Georgescu la Washington unde venise cu sotia sa, Mary, in concediu. Imi amintesc revelionul pe care l-am petrecut impreuna. Avea sa fie ultimul sau revelion. Cateva simptome ciudate - mai ales tulburari digestive - s-au inregistrat inca de la inceputul anului 1988, fara a fi inca alarmante. In iulie, primeam un telefon de la Vlad, anuntandu-ma ca i se descoperise cu o seara inainte o tumoare la creier. Dupa doua saptamani era operat. Biopsia determina ca era o forma agresiva de cancer, de obicei terminal. Dupa cercetari infrigurate, aflam ca Institutul de Oncologie din cadrul institutelor nationale de sanatate - faimosul centru mamut de cercetari medicale finantat de guvernul american - situat intr-o suburbie a Washington-ului, experimenteaza un tratament pentru aceste forme de malignitate a creierului, cu succes limitat (in 5% din cazuri). Prietenul nostru Niky Popescu lucreaza la Institut. Inimosul dr. Popescu, unul din cercetatorii americani de frunte in domeniul biologiei cancerului, face tot posibilul pentru includerea lui Vlad in acest program. Apar unele intarzieri, dar indata ce se pune putin pe picioare dupa operatie, Vlad vine la Washington, insotit de sotia sa, si intra imediat in extenuantul program de tratament care imbina chemoterapia cu doze mari de radiatii. Era la sfarsitul lui august. Vlad suporta greu tratamentul, dar il continua cu stoicism. Slabeste, se misca din ce in ce mai greu, e epuizat. Testele demonstreaza ca tratamentul nu are efect. Auzim de diverse alte posibile tratamente experimentale, unul oarecum promitator in California, discutam cu doctorii care conchid, insa, ca e prea tarziu, ca Vlad nu poate suporta nici calatoria si cu atat mai putin operatia. Un consiliu de medici la patul pacientului conchide ca nu mai e nimic de facut. E deja noiembrie. Vlad vrea sa-si mai vada fiul, pe Tudor, care se apropia atunci de 10 ani (este astazi un barbat de aproape 25 de ani, istoric ca si tatal sau). Deci, facem aranjamentele de intoarcere in Germania, nu tocmai simple, in starea in care se afla. Internat in Spitalul Bogenhausen din München, Vlad trecea in vesnicie cateva zile mai tarziu, intr-o duminica posomorata de toamna, la varsta de 51 de ani.
Imi inchipui ca ai petrecut mult timp cu Vlad Georgescu cat a fost in tratament la Washington. Ce gandea el despre boala, avea suspiciuni?
Categoric. Era convins ca Securitatea si-a dus la indeplinire amenintarea. Nu vorbea prea mult despre asta, il preocupau alte lucruri, se apropiase de religie, simtea nevoia de a discuta despre cele vesnice. Se gandea la ce lasa in urma lui, la sotie si la copil.
Si Noël Bernard banuia ca era victima Securitatii?
Nu eram in apropierea lui, am avut ultima convorbire telefonica cu Noël Bernard, daca nu gresesc, cam la doua sau trei saptamani inainte de a deceda. Subiectul nu a venit in discutie. Stiu insa de la Ioana Magura Bernard, sotia lui, ca el nu avusese aceasta banuiala, dar Vlad avea mult mai multe motive sa creada ca boala i-a fost indusa: fusese amenintat in termenii cei mai clari cu putinta, doi predecesori ai sai in functia de director si principalul redactor al Actualitatii Romanesti murisera de cancer, si inca ceva, deloc lipsit de importanta. Reactia lui la tratamentul ce i-a fost administrat la Washington si care, cum cred ca am mai spus, implica doze mari de radiatii, i-a uluit pe doctori. Tin bine minte intrebarea doctoritei Strauss, care conducea echipa de medici, daca Vlad mai fusese iradiat inainte, si surpriza ei cand i s-a raspuns negativ. Am avut prilejul sa rememorez recent la Washington impreuna cu Nicky Popescu, pe care l-am mentionat mai inainte, acele momente din vara si toamna lui 1988. El mi-a repetat ca evolutia bolii lui Vlad era absolut necaracteristica si indica o origine suspecta. (À propos, dr. Nicky Popescu a fost ales recent membru de onoare al Academiei de Stiinte Medicale din Romania).
Cancerul - o boala suspect de curenta a directorilor si redactorilor Europei Libere. Ce spune Pacepa.
Si dosarele Securitatii pe care le-ai cercetat nu fac nici macar aluzie la toate acestea?
In cazul lui Noël Bernard mi se pare ca ce am gasit in dosarul SIE 33 este destul de revelator. Si ar fi putut fi pe deplin clar, daca nu lipseau si de acolo zeci de file in care se gasesc documente cu astfel de titluri (pe care le stim din opis), ca "Plan de masuri" (doua la numar), "Nota de stadiu" (2), "Nota Raport" (2), "Raport de inchidere actiune" etc. Cum am mai mentionat, din dosarul Vlad Georgescu lipsesc documentele din perioada cat a fost bolnav. Doar spre sfarsit apar copii ale unor scrisori (trei, daca imi amintesc bine) trimise unor rude din tara de persoane din strainatate mai mult sau mai putin la curent cu evolutia bolii, scrisori interceptate de Securitate. Nimic altceva.
A fost vreo investigatie oficiala in aceste cazuri? S-a sesizat politia germana sau cea americana?
Nu am cunostinta daca politia germana a intreprins ceva in problema deceselor. Stiu ca politia federala americana, faimosul FBI, a procedat la o ancheta imediat dupa moartea lui Vlad Georgescu. Am fost si eu vizitat in biroul meu din Washington, in decembrie 1988, de doi agenti FBI care s-au interesat despre o multime de lucruri in privinta lui Vlad. Nu stiu la ce concluzie au ajuns, pentru ca m-am mutat curand dupa aceea la München.
Intr-adevar, Nestor, i-ai succedat lui Vlad Georgescu ca director al Europei Libere. Nu ti-a fost frica sa preiei un post atat de periculos?
Cuvantul "frica" are diverse conotatii. Eram ingrijorat, iar familia si prietenii erau chiar bine speriati. In timp ce ma pregateam de mutare, generalul Pacepa m-a invitat la o intalnire. Vorbisem cu el la telefon, dar nu-l intalnisem niciodata. El nu avea absolut nici o indoiala ca Securitatea il ucisese pe Vlad si era convins ca aceeasi soarta ma astepta si pe mine. Am fost foarte tulburat dupa aceasta intalnire, dar acceptasem deja postul si mi se parea ca ar fi fost o lasitate, chiar o tradare a memoriei lui Vlad, sa ma razgandesc. M-am dus, am avut parte de amenintari de tot felul, primite de altfel si de unii dintre ceilalti colegi, dar am supravietuit, precum se vede. E destul de ciudat, dar in anul 1989 nu au fost atentate contra cladirii sau personalului Europei Libere. Poate ca din motive operationale sau pentru ca eram mult mai bine paziti si mult mai precauti decat inainte in comportamentul nostru.
Ce insemna mai precauti?
Insemna, in primul rand, sa avem grija cu cine, unde si in ce imprejurari ne intalneam. De-a lungul perioadei comuniste, noi, cei de la Europa Libera, eram gata sa ne intalnim cu oricine venea din Romania si era dispus sa vorbeasca cu noi. Reguli mult mai severe au fost introduse in aceasta privinta. Mi s-a pus in vedere sa nu ma intalnesc decat cu persoane pe care le cunosc bine si numai in cladirea radioului, nu pe strazi, acasa sau in restaurante. Am fost inzestrat cu un Geiger, un mic aparat de marimea unui pix, pe care trebuia sa-l port in buzunarul de la piept, urmand sa ma avertizeze daca eram iradiat. Inainte de a-l prelua, fostul birou al lui Vlad a fost minutios controlat, iar mobila rearanjata pentru cazul ca Vlad va fi fost agresat de la o sursa aflata in blocurile de locuinte situate la o anumita distanta, in dreptul geamului dinspre strada. Apartamentul in care locuiam era inzestrat cu un sistem elaborat de securitate. Lucruri de acest fel.
Deci presupunerea a fost ca acele cancere fusesera induse prin iradiere, de vreme ce s-a luat acest gen de masuri.
Aceasta era, si cred ca mai este, ipoteza. Cartea lui Pacepa Orizonturi Rosii insista mult asupra lui "Radu", instalatia de iradiere a unor detinuti in celule de inchisoare. In intalnirea pe care am avut-o spre sfarsitul lui 1988, fostul general mi-a spus ca, inainte de a pleca el, Bucurestiul facuse niste demersuri la Moscova pentru a obtine aparatura portabila de iradiere si presupunea, desi nu stia cu certitudine, ca marfa trebuie sa fi fost livrata. In cartea mentionata, Ceausescu este citat a fi spus in diferite ocazii: "Da-i Radu!" unuia sau altuia dintre indezirabili. Dupa ‘89 s-a spus ca nu s-au gasit astfel de aparate in dotarea Securitatii. Vor fi disparut, poate, ca filele din dosare.
Cine vor fi fost calaii, cei care au indeplinit ordinele de "lichidare"? Ai vreo idee?
Nu stim mare lucru in aceasta privinta. Interesant este ca ancheta FBI-ului asupra mortii lui Vlad Georgescu, pe care am mentionat-o ceva mai inainte, era efectuata de agenti ai departamentului care se ocupa de combaterea terorismului arab, cunoscandu-se legaturile de "afaceri" ale Securitatii romane cu Arafat, teroristii palestinieni si Carlos. Ipoteza de lucru trebuie sa fi fost ca Securitatea va fi angajat teroristi arabi sa-l omoare pe Vlad, dupa cum l-a angajat pe Carlos sa-l ucida pe Pacepa. Despre acest ultim episod vorbeste fostul general Nicolae Plesita, care a condus Centrul de Informatii Externe (CIE, succesoarea lui DIE si predecesoarea lui SIE), deci aripa externa a Securitatii, intre 1980 si 1984. In cartea de convorbiri aparuta in 2001, Plesita dezvaluie existenta la CIE a unei "unitati de lichidari" - "asa se intitula", precizeaza el -, ocupandu-se de "lichidarea celor care tradau". As mai cita si declaratia lui Pacepa, facuta cred in 2001, intr-un interviu acordat cotidianului Ziua, ca la 22 iunie 1978, Ceausescu daduse ordin sa omoare pe cativa de la Europa Libera, inclusiv Noël Bernard, si ca aceasta a fost ultima picatura care a umplut paharul si l-a determinat sa se refugieze in Occident.
Principalii informatori - oameni de cultura proeminenti
Dar pe informatori - de pilda, cei 50 de care spuneai ca-l spionau pe Vlad Georgescu – i-ai identificat?
Unii sunt identificabili cu un pic de perspicacitate, dar asta nu a fost o prioritate a noastra. Ce pot sa spun fara teama de a gresi este ca unii din principalii informatori erau oameni de cultura proeminenti, pe care Vlad Georgescu, ca si Noël Bernard inaintea lui, ii primea cu reverenta, ii lua cu masina de la gara, ii invita la masa acasa sau ii scotea la restaurant, discuta cu ei pe indelete. Vezi, Rodica, astfel de intalniri erau foarte importante pentru noi, deoarece ne aduceau in contact direct cu tara, cu ce se intampla acolo, ne imbogateau intr-o masura importanta cunostintele, ingaduindu-ne sa completam puzzle-ul realitatii romanesti la care se lucra la noi zi si noapte. Poate ca Noël si Vlad erau constienti ca si cei cu care se intalneau vor raporta despre convorbiri, dar li se parea un risc acceptabil. Cum ar fi putut sa-si imagineze ca acesti intelectuali de vaza se intorc la Bucuresti si se apuca sa deseneze schite detaliate ale locuintei sau sa ofere Securitatii datele necesare pentru aducerea la indeplinire a masurilor de "lichidare" sau de "neutralizare completa"? Unii, putini, primeau si bani de drum de la Securitate. Iar voiajele erau numeroase. Unul dintre cei doi principali informatori in cazul lui Vlad Georgescu, pe nume de cod "Stan Ion", a fost la München intre 1982 si 1987 de cate cel putin doua ori in fiecare an. Celalalt, cu numele de cod "Rafael", pleca si el anual la München inca din 1981 (de fapt, pleca cel mai adesea la Paris, oprindu-se la ducere sau la intoarcere - cateodata si la ducere, si la intoarcere).
Multi se intreaba daca a plasat Securitatea spioni la Europa Libera? Ai putut sa descifrezi aceasta enigma?
Nu rezulta asa ceva din dosarele pe care le-am vazut pana acum. E adevarat, a fost o considerabila disponibilitate pentru sueta din partea catorva colegi, suete din care isi extrageau adesea informatorii substanta rapoartelor lor. De aceea probabil aceste rapoarte abunda de cancanuri marunte, pe care apoi ofiterii le ingrosau, construind tot felul de teorii si chiar "planuri de actiune" pe temeiul lor. Dar nu as vrea sa trivializez chestiunea in nici un caz, dupa cum nu as dori sa fiu excesiv de naiv. E adevarat ca se cere uneori, ca, de pilda, intr-un plan de actiune din 1982, "infiltrarea a inca doi informatori" la Europa Libera, acel "inca" putand sugera ca mai erau si altii, toate informatiile importante insa provin, in dosarele cercetate, de la informatorii din afara postului, posibil unul sau doi dintre ei fosti salariati sau colaboratori ai Europei Libere. Un colaborator permanent al postului este mentionat pentru o eventuala racolare, el avand niste antecendente solide de pe cand era in tara, dar nu apare nicaieri ca racolarea a avut efectiv loc. In fine, la sfarsitul anilor ‘70 au fost disensiuni interne serioase la München care ar fi putut oferi unele oportunitati Securitatii, fara a exista indicii certe ca le-a utilizat cu succes. Sau n-am fost eu destul de perspicace.
Nu au fost livrate toate dosarele privind Europa Libera, iar cele obtinute sunt bine "periate"
Ion Iliescu a decorat Europa Libera, ca parte a campaniei lui de imagine. Nu era mai bine sa va puna la dispozitie toate dosarele?
Ar fi bine sa avem si toate dosarele, da. Si este inacceptabil ca nu le avem. Referitor la decorare, insa, oricare vor fi fost considerentele Cotrocenilor, ea sau mai curand festivitatea de aniversare la care te referi a fost privita de conducerea Europei Libere si de cei care am fost acolo ca o expresie a pretuirii intregii natiuni romane, d-l Iliescu fiind totusi presedintele ales al Romaniei. Ni s-a parut inspirata ideea ca aniversarea a 50 de ani de la aparitia pe unde a Europei Libere sa fie sarbatorita nu numai la Washington si alte capitale, dar si in tara in care postul nostru a avut cea mai mare audienta si cel mai mare impact. Cum am spus mai devreme, la acea festivitate a facut presedintele Iliescu declaratia privitoare la implicarea Securitatii in atacul cu bomba de la sediul nostru din München in februarie 1981. Ar trebui sa adaug ca, tot in cuvantarea de la festivitate, d-l Iliescu s-a referit la "mortile tragice, in conditii inca neelucidate" ale celor trei directori ai departamentului romanesc. Ne-am fi asteptat la un efort real de a le elucida. Or, nu numai ca nu avem cunostinta de un asemenea efort, dar propria noastra stradanie de a le elucida este sabotata atat de vadit si reprobabil. Am comunicat in cateva randuri la Cotroceni dificultatile pe care le intampinam in chestiunea dosarelor, fara rezultat pana acum. Ramane un subiect de ingrijorare ca o guvernare democrata se oboseste atat de tare sa apere secretele cele mai sordide ale lui Ceausescu. Caci oare despre ce altceva ar putea fi vorba? Noi continuam sa speram ca vom reusi sa limpezim toate episoadele violente din istoria Europei Libere.
