Ascensiuni care absorb

Eugen Ciurtin 19.05.2006

De același autor

Doi prieteni: psihanodia contrapunctica

 

La zece ani de la disparitia lui Culianu, Sorin Antohi a publicat, cum bine se stie, un Gedenkschrift in doua volume in care reunea omagiul fostilor sai prieteni. In 2003, an in care aparea si o editie romana, a initiat o serie de Culianu Lectures la Central European University din Budapesta. Acest proiect international asuma un standard curent in universitatile anglo-americane si isi propune sa reia, din vecinatatea scrierilor lui Culianu, teme de un interes mai general. Prima optiune a fost Moshe Idel. Cartea care face accesibile conferintele a aparut tot la CEU anul trecut*. Reunite intre coperte, prelegerile ofera un model. Rigoarea cu care Moshe Idel se achita de invitatie si prospetimea amintirilor despre prietenul sau sunt exemplare. Ce rezulta din noua sa carte?

O enciclopedie a ascensiunii sufletului in mistica ebraica, profilata din fragmente disparate si infinitezimalii magnetizate cu o mana de maestru. Cum povesteste in prefata, a citit in urma cu douazeci de ani Psychanodia, cartea lui Culianu din 1983, care prezenta "dovezi despre ascensiunea sufletului si importanta acesteia". Profesorul de la Universitatea Ebraica din Ierusalim lucra pe atunci la un studiu pe care Culianu il va aminti in primele Calatorii in lumea de dincolo. Daca aici e originea tematica a prelegerilor si cartii, invitatia lui Sorin Antohi - o va spune in prefata - era deja acceptata, iar topica necesara conferintelor, unul din fundamentele viitoarei prietenii. Culianu i-a propus sa contribuie la Incognita, revista pe care o initiase (tot la Brill, in 1990), iar Idel continua in 2001 studiul publicat de Culianu. Culianu scria despre el ca "a parcurs zeci de mii de manuscrise (adunate la Ierusalim si in Statele Unite). Astazi este singurul om din lume inzestrat cu aceasta cunoastere, pe care nimeni inaintea sa n-a avut-o". Cu exceptia, poate, a lui Moses Gaster. Ce e fabulos in cartile lui Idel e, tocmai, gratia cu care o asemenea cunoastere nu e niciodata suficienta sau lest.

Simbolismele de tip axis mundi pe care le redescopera autorul in istoria iudaismului fusesera insuficient studiate. Carenta se regasea nu numai in diferite lucrari particulare, ci mai ales in acele studii care garanteaza unitatea campului tematic al istoriei religiilor. Am putea chiar vorbi de o concurenta tacita intre sursele altaice si iudaice, in epoca in care - cu o eruditie etnologica exemplara - Uno Harva (Holmberg) scrie monografia despre Der Baum des Lebens (1923). Sau de o alta: intre "religiile fondate" si antropologia religioasa a fostelor "societati primitive". La Harva, la Eliade, la Idel, axis mundi e un simbol definit printr-o functie precisa: aceea de a reuni toate etajele si etapele realului, decodificand o structura care, de pe un palier sau altul, nu ar fi accesibila in amploarea ei. Idel ataca astfel, in cinci capitole, o suita omogena de subiecte: diferitele forme de ascensiune la cer in sursele iudaice (cu comparatii grecesti ale angelizarii ascensiunii astrale); sursele ebraice despre "stalpul cosmic"; stalpul eshatologic al sufletelor, asa cum apare in Zohar; psihanodia reinterpretata de hasidismul de secol XVIII, nu fara ecourile acelor incantatores descrisi de Bandinus si Culianu; in fine, drumul neoplatonic al sufletului celui mort, la intersectia renascentista dintre iudaism, crestinism si islam. Pentru a incheia cu observatii iluminante despre timp, ritual si tehnica in studiul misticismului, si cu un capitol aparte despre simbolistica coloanei si viziunea iudaismului la Eliade (reluat recent de Apostrof).

Culianu a dedicat inca doua carti - Experientele extazului & Calatorii in lumea de dincolo - subiectului "calatoriei la cer". In Psychanodia, care ar fi trebuit sa cuprinda trei volume, Culianu afirma, de pilda, ca daca Styxul curge la Plutarh oarecum in sus - din Hades in Luna! - el are traseul ascendent al raurilor de foc iudaice (vezi editia a II-a de la Polirom, 2006, pp. 13, 116-117). Ori ca "legendele arabe ale ascensiunii depind direct de traditia iudaica, dar imaginatia autorilor arabi a contribuit in asemenea masura la alterarea lor, incat ele ar putea fi considerate un produs autentic al Islamului" (p. 144). De fapt, intregul capitol VIII, De la apocalipsele iudaice la miraj, a fost rescris de Moshe Idel, iar noua sa carte aici intervine. O face ca si cand s-ar putea continua acelasi travaliu, intr-un spirit inrudit.

 

Gaster: Eliade: Culianu: Idel

 

Analizele lui Idel ar putea fi orice - dar nu Sermons of a Man on a Ladder. Era titlul unei recenzii globale a operei lui Eliade, aparuta in 1966 in New York Review of Books1. Edmund Leach, un admirator al antropologiei structurale, critica acolo multe din premisele metodei lui Eliade. Idel comenteaza in introducere opt teorii ale religiilor si insista asupra unui perspectivism care, ideal, le-ar combina printr-un "eclectism metodologic" asumat prin "perspectivism". In acelasi mod ni se prezinta si ce e structural un contrast intre Eliade si Culianu, avand la dispozitie opozitia simpla rural-urban, pusa la lucru intr-o arie tematica pe care toti trei o controleaza la fel de bine. Oricine va accepta ca, daca la Culianu, de la primele studii pana la morfodinamica, modelul urban primeaza - la maestrul sau combinatiile in care a intrat intelegerea ruralitatii se explica, demonstreaza Idel, si prin arhaizarea ascensiunii. Exemplele lui Idel sunt romanesti: articole si studii din perioada dintre Yoga si Zalmoxis. Cum o spune cu umor autorul, profetii iudaismului au patit foarte multe lucruri in mintea lui Eliade de la un an la altul. Anul chiar (1937-1938) era altul. Dintr-un context tulbure, Idel descifreaza raportul - prelungit mult dupa aceea - in care negotul lui Eliade cu istoria iudaismului a ramas carent exact acolo unde valorile ruralitatii si arhaicitatii primau, fara a mai socoti faptul ca operasera, deja, o selectie ambigua.

 

Preistoriile aviatiei & entuziasmului

 

Citite cu atentie, observatiile lui Moshe Idel trimit mult mai departe, ca orice carte temeinica de istorie a religiilor. Multe ar putea fi mai bine pricepute: elevatoarele, franghiile (cu sau fara simbolismul nodurilor), scarile lui Iacob, Fahrenheit sau Richter, dreptii si stalpnicii, vechile game planetare, Aristeas, Abulafia si Angela da Foligno, rampele de lansare si propulsiile, Rayuela si, in cele din urma, ascendentul oricarui Icar. Simbolismul Coloanei fusese transferat de Eliade intr-un text dramatic in care doi agenti ai secularizarii, un comisar si un invatator, il intreaba pe Brancusi daca nu pot apleca putin Coloana, caci copiii se suie pe ea si dispar... In sinteza despre Samanism, el imagina si recuperarea "preistoriilor spectacolului" catartic, stabilind solidaritatea structurala dintre scenariile de tip rope trick, calatoriile samanice si mizanscena - adesea onirica - a unor ascendente celeste. Rope e totodata un hope trick - cum a titrat de altfel The Economist pasajul in India al lui Bush. Dar e bine stiut ca "suflet", ca aici, se (mai) poate spune doar cu greutate. Ca entuziasmul e, azi, suspect, iar "a insufla", chiar, o naivitate lipsita de relevanta. Dar intreaga dezbatere din jurul temei ascensiunii ne arata, cand e condusa magistral, ca, de pilda, sufletul nu a fost imaginat izbucnind si circuland de-a lungul traseelor verticale decat ca urmare a unei parcugeri complete simbolic si ritual. Regasim tot ce a fost ardenta tehnica in mistica si tot ce e, in fervoare, austeritate. Entuziasmul funest al unui dictator, de pilda, clacheaza cand contravine acestei rigori, care are si ea specialistii sai. Ascensiune nu e nici solutia volitiv capilara a baronului Münchausen (sau a altora, mai locali), ci un fel de fizica a expansiunii controlate. La mistici, dar si in orice acumulare care tasneste, exista in fapt rigoarea acestei interdictii a saltului care ar masca o deficienta. Ascensiunile sunt indeobste privite condescendent. Dar un entuziast care bate campii e amendabil pentru ca bate campii, nu pentru entuziasm. Nu orice mundus e, in ce priveste axis, acoperit. O probeaza declaratiile unor Axe - de la Hitler la Polihroniade - si scufundarile de lumi care le-au urmat. Sustinand adoratia, stalpul va sustine si penalizarea generala a infamiei. Traim in culturi care si-au precizat tot mai acut, mai mereu indirect, locul rezervat entuziasmului. El e un mult prea periculos conducator de eroare. Si atunci e un castig imens sa vedem ca tema ascensiunii are reguli ale ei, sistematizate coerent in oricare spatiu religios. Si ca exista o limita controlabila de la care, in exces sau fara sa mai stim unde duce, entuziasmul poate compromite - cum nimic nu poate compromite din exterior.

 

15 sau 150 de ani mai tarziu

 

Un colocviu Culianu a avut loc la Paris in 1993, dar actele n-au aparut pana azi. Sotii Sismanian au fondat o Association des amis de I.P. Culianu la Neuilly-sur-Marne si anunta un prim volum, prevazut mai nou pentru aceasta luna si intitulat tocmai Ascension et hypostases initiatiques de lame, coperta repetand Coloana lui Brancusi. Nu exista nicaieri niste Eliade Lectures, desi exista Encyclopedia of Religion. E limpede ca Eliade nu s-a bucurat nicaieri si niciodata de un Sorin Antohi - precum Culianu, de care Eliade s-a bucurat. Si de care s-a bucurat Idel. E o ascensiune a prieteniei care traverseaza inimitabil plafonul perfect, inamovibil, nepermeat, care e acum intre ei. Strapuns, macar, si aici, in ceea ce e fatala abolire a amintirii precise. De la prea marea departare de la care mai putem observa noi prietenia si inrudirea, de aici ar trebui sa avem la indemana macar o istorie fiabila a continuitatii tematice. E suficient sa deschizi Journal of the Royal Asiatic Society, volumul pe 1893, ca sa-l regasesti pe Gaster, cu marele studiu despre Hebrew Visions of Hell and Paradise. N-ar trebui ignorat nici cursul de Cosmografie de la 1876 al lui Neculai Culianu. In septembrie 2006 se vor implini si 150 de ani de la nasterea lui Moses Gaster, dar toti cei care cunosc istoria si proiectele acelui Warburg Institute, mutat candva la Londra ca si Gaster, nu vad in biblioteca fostului bucurestean proiectul unui Institut Gaster similar. Miile sale de manuscrise sunt raspandite in toate marile biblioteci britanice. Continuitatile de acest tip vor ramane prea fragile daca - cu un exemplu evocat de Idel - un ebraist si un istoric al crestinismului ortodox nu ne vor oferi la un moment dat o carte la fel de patrunzatoare despre conjunctia dintre mistica hasidica si cea isihasta, in Moldova sfarsitului de secol XVIII. Iar raza Targului Frumos e tocmai geografia din care a inceput si ascensiunea (prietenului) lui Culianu.

 

 1. Despre cum receptase Eliade atacul, vezi scrisoarea lui catre Stig Wikander din 15 octombrie 1966, in Mihaela Timus (ed.), Intotdeauna Orientul. Corespondenta Eliade-Wikander (1948-1977), Polirom, 2005. Am discutat simbolismul de tipul rope trick, care apare si in yoga sau in samanism, in postfata la J. M. Honigberger, Treizeci si cinci de ani in Orient, Polirom, 2004, pp. 366 si urm., 438 si urm.

 

Scrisori italiene inedite

 

Giovanni Casadio a editat in 2002 un volum in amintirea lui Ugo Bianchi (1921-1995): Una vita per la storia delle religioni (Roma, Il Calamo). In 2004 aparea la Polirom corespondenta dintre Culianu si Eliade, ingrijita de Tereza Culianu-Petrescu si Dan Petrescu. Din prima perioada italiana a lui Culianu nu avea cum lipsi marturia legaturilor dintre Culianu si Bianchi. Publicam aici trei scrisori ale lui Culianu catre maestrul sau italian, recomandarea pe care acesta i-a oferit-o, pentru a-l intalni pe Eliade - precum si, cu concursul profesorului Casadio (Salerno), ultima scrisoare primita de el de la Culianu. Toate textele sunt inedite, iar traducerea ne apartine. Vom prezenta ansamblul acestei corespondente intr-o comunicare din cadrul sectiunii "Eliade and His Legacy", la Congresul european de istorie a religiilor (Bucuresti, 20-23 septembrie 2006). (Daniela Dumbrava, Istituto Studi Umanistici, Florenta).

 

Assisi, 18 august 1974

Distinse Domnule Profesor,

 

Imi permit sa va scriu din nou pentru a va multumi pentru corecturile pe care ati avut bunavointa sa le efectuati in manuscrisul meu. Va sunt recunoscator si pentru biletul care il insotea. Intre timp, dupa o perioada de completa vacanta, am refacut doua manuscrise pe care vi le prezentasem ulterior. In cel despre Mircea Eliade am modificat un punct esential, introducand o critica asupra conceptului sau despre crestinism. Bunaoara, nu mi se pare ca religia crestina ar fi substituit "timpul ciclic" cu cel "linear", vazand ca liturghia ii propune credinciosului ca model real de viata chiar evenimentul ce a marcat debutul erei crestine, adica nasterea, predicarea, patimirea, moartea pe cruce si invierea lui Iisus Hristos. Acest fapt este semnalat de catre Eliade insusi, dar nu luand in consideratie timpul liturgic ca "unitate minimala" a crestinismului, ca sa spunem asa. Mi se pare ca acest punct al sau ar fi putut sa reduca crestinismul la pura ideologie sau morala. Aceasta este obiectia pe care am formulat-o in textul refacut, impreuna cu alte modificari mai putin relevante. Textul are acum 31 de pagini la 1½.

Sfatuit de cineva, am citit o mare parte din opera lui J. Evola, opera pe care o gasesc prea putin fondata stiintific. Am sesizat diferente in ce priveste punctele de vedere de la care porneste el si cele ale lui Eliade, punand in evidenta faptul ca Eliade nu se dorea un "campion al traditionalismului", cum era bunaoara Evola sau Guénon, cata vreme tinea sub control terenul fertil al imaginii istorice. O alta modificare a fost aceea de a avansa o parere ceva mai consistenta operei lui J.L. Borges, opera asupra careia acum cativa ani am avut mai mult timp sa-i consacru, pentru a putea pune in valoare cateva puncte comune cu Eliade.

Voi ramane la Assisi pana la sfarsitul lunii august, dupa care voi merge la Paris pentru a aduna material asupra temei pe care mi-ati sugerat-o si pentru a intalni diverse persoane.

Cele mai distinse salutari Dvs. cat si familiei Dvs.,

I.P. Culianu.
c/o C.ssa G. Cini
Vicolo Buscatti 1/A
, 06081 Assisi
 

*

Paris, 24 septembrie 1974

Distinse Domnule Profesor,

 

Imi permit sa va scriu pentru a va comunica faptul ca am incheiat ceva mai devreme articolul pe care mi l-ati sugerat, fiind gazduit cu generozitate de catre o persoana care cred ca are cea mai buna biblioteca personala de istorie a religiilor din lume.

Profesorul Eliade, vazand un considerabil numar de articole facute de mine in acest an, s-a gandit ca as putea petrece un timp la Chicago incepand din aceasta toamna. Sigur, ramane de vazut daca Dvs. si parintele Cantalamessa veti fi de acord cu acest lucru si daca regulamentul Departamentului mi-ar permite.

Ma voi intoarce curand la Milano cu material pentru un al doilea articol (despre "pamantul purificat" in gnosticism si in diverse miteme, care sa permita analogia cu cele ale altor religii). Voi incerca sa vorbesc cu parintele Cantalamessa despre acest argument. Profesorul Eliade mi-a propus o bursa de noua luni, pe care eu as dori sa o accept doar cu consensul Dvs., asa incat ulterior sa ma intorc la Milano si sa inchei studiile incepute in Departamentul de Istorie a Religiilor.

In aceste noua luni voi putea participa la cursurile lui (Alex) Wayman, care este un excelent sanscritist si buddholog de la Chicago. Va rog foarte mult sa luati in considerare in raspunsul Dvs. si nespusa mea dorinta de a studia o perioda cu profesorul Eliade si faptul ca acest lucru, in cazul stabilirii mele in Italia, m-ar putea ajuta extrem de mult. Ma gandesc ca noua clauza introdusa din acest an in regulamentul Departamentului de Istorie a Religiilor nu ar fi incompatibila cu absenta mea temporara. Sigur, in acest caz, m-as obliga sa ma intorc inainte de prima scadenta a bursei mele, asa incat sa pot duce la bun sfarsit studiile incepute sub indrumarea Dvs.

Va rog sa primiti cele mai distinse salutari,

I.P. Culianu
c/o Ph. Lavastine
58, rue St.-Andr
é-des-Arts, Paris 6e

 

*

UNIVERSITATEA CATOLICA "SACRO CUORE"

20123 MILANO - Largo A. Gemelli, 1

Milano, 3 Octombrie 1974

DEPARTAMENTUL
DE STIINTE RELIGIOASE

 

 Atest prin prezenta ca d-l I.P. Culianu a fost elevul meu pe parcursul acestui an academic 1973-1974, in cadrul sus-numitei universitati. De asemenea, el a urmat cu o asiduitate exemplara cursurile mele in calitate de membru al Departamentului de Stiinte Religioase. Intre altele, a cooperat foarte activ la cursul meu, curs ce avea ca obiect "Sufletul si mantuirea in anumite miscari religioase in perioada antichitatii tarzii", elaborand un text scris pentru uzul studentilor si dezvoltand anumite parti, oferind propriile sale contributii.

Activitatea stiintifica a lui Culianu se caracterizeaza atat printr-o vastitate a cunostintelor ce se extinde in diverse culturi europene si asiatice, cat si printr-o diversitate a problemelor ce deriva din acestea.

Ugo Bianchi,

Profesor de istorie a religiilor
 

*

Milano, 5 octombrie 1974

Distinse Domnule Profesor,

 

Va multumesc foarte mult pentru atestatul pe care ati binevoit sa mi-l trimiteti atat de prompt si pentru aprecierile Dvs., pe care le merit destul de putin.

Imediat cum voi sti ce decizie a luat parintele Cantalamessa, il voi trimite la Chicago. Intr-adevar, gratie telefonului Dvs., pentru care va multumesc din nou, parintele Cantalamessa a primit favorabil cererea mea. Exista oricum un impediment important, in sensul ca Rectorul Universitatii din Bucuresti nu a raspuns scrisorii Rectorului Magnific, profesorul Lazzati, in care se solicitau documentele mele de studiu. Asadar, parintele Cantalamessa mi-a atras atentia asupra datoriei mele de a-mi obtine o noua licenta, fapt pe care eu il consider prioritar oricarui altuia. Intre timp, pana nu se stie exact ce va decide in acest sens parintele Zerbi, decanul Facultatii de Litere, plecarea mea ramane in suspans. Daca dansul decide ca pot reface numai teza de licenta (sau sa prezint o alta, iar in acest caz, va rog mult sa acceptati coordonarea acesteia si sa-mi indicati un subiect), cu permisiunea Dvs. as putea chiar sa plec. Daca, insa, trebuie sa sustin si un numar de examene, acest lucru imi pare mult mai putin posibil.

 Oricum, eu voi continua procedura mea de a obtine o invitatie de la profesorul Eliade, viza pentru Statele Unite etc. Intre timp, dat fiind faptul ca nu s-a decis nici ce trebuie sa fac in acest an, nici de care spatiu filologic si istoric va trebui sa ma ocup, eu continui sa lucrez la cel de-al doilea subiect inceput in Franta, adica de mitemul "pamantului pur" in gnosticism si in alte cateva traditii analogice (buddhismul Mahâyâna, iudaism, Parintii Bisericii, Iran etc.). Materialul pe care l-am strans este foarte interesant. Bibliografia esentiala am indicat-o in nota 19 a scurtului articol pe care vi l-am expediat. Acestuia ii alatur si articolul lui A.(ntonio) Orbe,  "Terra flammea" (Gregor(ianum) 1952, p. 299 ss.).

 Am refacut in engleza articolul referitor la ascensiunea sufletului, articol despre care Profesorul Eliade crede ca poate fi publicat anul viitor in History of Religions. A trebuit sa tai partea referitoare la Jonas, din care gandesc ca voi face o nota separata ce ar putea interesa Aevum, vazand ca volumul lui Jonas a fost recent tradus.

Va rog sa transmiteti cele mai calduroase salutari familiei Dvs.

Cu distinse multumiri si salutari,

 I.P. Culianu
Via Necchi 9
, 20123 Milano

*

N.I.A.S.

Dr. G. Casadio, Via M. dAzeglio 8

48018 Faenza (RA)
 

8 februarie 1990

Draga Giovanni,
 

 Am citit cu mare placere cele doua excelente articole ale tale (Sogni, visioni si Antropologia gnostica), pe care le voi mentiona din abundenta intr-o lucrare (in engleza) care va aparea in curand. Profunde multumiri!

Din 27 februarie vom fi la Roma, telefon (06) - 88.11.761, pana la 31 mai. Speram sa te intalnim cat mai curand. Salutari calde lui Noemi, daca o vezi intre timp. De asemenea profesorului Bianchi si tuturor prietenilor din epoca milaneza.

 Se pare, drag prieten, ca in Italia abia de acum sunt cunoscut: ca proba, acest frumos numar din Leggere, in pofida teribilelor fotografii!

Sunt sigur ca, cu inteligenta ta ascutita, vei aprecia piesa scrisa de Hillary si de mine.

Urari calduroase si pe curand
 

Ioan

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22