Ghiseul de presa- Studiu de caz -

Gheorghe Schwartz 23.06.2006

De același autor

 Asemenea artistului de pe scena, care nu simte în nimic o rasplata mai mare decat în aplauzele pe care reuseste sa le provoace, autorul unui material de presa îsi gaseste satisfactia în mesajele de adeziune primite. In legatura cu articolul  Ghiseul de presa, publicat în numarul 847, din saptamana 30 mai-5 iunie 2006, al revistei 22, m-am simtit pe deplin confirmat de Dreptul la replica aparut în editia urmatoare, numarul 848, si semnat de doamna Cristina Constantinescu, director Comunicare si Relatii Internationale, TVR, o aplicatie extrem de fidela a concluziilor articolului meu, motiv pentru care îi multumesc din suflet respectivei doamne.

 Scriam în articolul mentionat, ca o concluzie, ca  "peretele despartitor se dovedeste tot mai opac", lucru dovedit cu prisosinta de acel drept la replica, adevarat studiu de caz pentru ghiseul romanesc, în general, si pentru ghiseul de presa romanesc, în special.

 

I. Fundamentarea teoretica

Din întreaga bibliografie consultata, precum si din studiile personale, putem constata ca reactiile din spatele peretelui de sticla sunt de cinci feluri:

I.1. Variantele

1. lipsa oricarui raspuns

2. un raspuns autoritar si suficient

3. un raspuns stas

 4. un oftat prelung al maruntei functionare nimerite pe post de  Recycle Bin

5. promisiunea ca "problema va fi analizata si veti primi rezolutia în scris".

 Doamna Cristina Constantinescu, semnand director Comunicare si Relatii Internationale,  TVR, se exclude de la posibilitatile atat de generoase oferite de punctele 3, 4 si 5, ramanandu-i doar variantele 1 si 2 - nici ele mai putin superbe în provocari.

 Adevarul este ca varianta 1  ("lipsa oricarui raspuns") este, îndeobste, apanajul sefilor mari - chiar mai mari decat un director Comunicare si Relatii Internationale, TVR. De exemplu, un membru CNA va fi un utilizator hotarat al variantei 1, la dansul rumoarea din partea cealalta a peretelui de sticla nu penetreaza si, bineînteles, fotoliul sau nici nu se afla la nivelul curelei contribuabilului, spre a putea vedea în afara prin gaura strategica a ghiseului. Harmalaia trebuie sa fie enorma pentru ca si membrul CNA sa apeleze la varianta 2. (Desigur, în cazul sefilor mari, varianta 4 nu se pune.) Nu ne vom ocupa în acest studiu de "raspunsul" CNA - poate în urmatorul -, întrucat, cel putin deocamdata, distinsul organism mizeaza în continuare pe varianta lipsei oricarui raspuns.

 In schimb, profund recunoscatori doamnei director de Comunicare si Relatii Internationale,  TVR, care ne-a oferit cu atata generozitate si dezinteres prilejul acestui studiu de caz, vom analiza putin mai detailat varianta 2, "un raspuns autoritar si suficient".

I.2. Metodele (variantei 2)

Varianta 2 se caracterizeaza prin:

a) "De ce ciocanesti în ghiseu? Nu vezi ca suntem ocupati!"

b) "Cu mine degeaba te certi, eu nu fac decat sa aplic niste legi!"

c) "Ai grija: pentru asta poti fi tras la raspundere! Pe langa faptul ca te îndoiesti de autoritatea de stat, aduci, prin vorbele matale, si grave prejudicii institutiei noastre!"

d) "Minti cu nerusinare!" I (La acest punct nu se dau nici un fel de explicatii.)

 e) "Minti cu nerusinare!" II (Aici se raspunde la o afirmatie a petentului cu ceva ce nu are voie sa contina decat, cel mult, o vaga legatura cu cele sesizate. Cu cat legatura asta este mai vaga, cu atat mai bine. Metoda e.II se mai numeste, conform (si) lui Nusici,  Metoda Berlitz de învatare a limbilor straine, unde, la întrebarea "Va place salata?", raspunsul logic este "Nu, dar sora mea canta la flaut".)

f) "Prin afirmatiile facute, ne-ai adus grave prejudicii morale si materiale!"

 g) Concluzia obligatorie: "Deci, este evident si fara putinta de tagada ca Noi avem  intotdeauna dreptate!"

h) "Te vom da în judecata pentru calomnie!" (Sau pentru "defaimare". Pentru utilizatorii variantei I.2., cei doi termeni se afla într-o sinonimie perfecta.) Cu substratul: "Acum sa vedem cine mai are curajul sa se exprime liber despre noi!".

Inainte sa revenim la studiul nostru de caz, mai trebuie precizat ca ordinea acestor puncte se adapteaza situatiei concrete, originalitatea tinand de maiestria profesiei înaltului functionar.

 

Studiul de caz

Numele: Constantinescu

Prenumele: Cristina

 Functia: director Comunicare si Relatii Internationale,  TVR

Varianta aplicata: Varianta I.2. (un raspuns autoritar si suficient)

Metodele folosite: c, f si g

Sa pornim, deci, strict de la cele patru probleme ridicate de petitionar:

 -  TVR Cultural a refuzat macar sa consemneze evenimentul prilejuit de initiativa presedintiei austriece a UE de a organiza în capitala fiecarui stat membru, precum si în capitalele celor doua state candidate (Romania si Bulgaria) cate o lectura cu tema Europa sedusa, de Ziua Europei, 9 mai 2006, într-o cafenea reprezentativa si în prezenta ministrilor de Externe autohtoni si a ambasadorului Austriei.

 -  TVR nu a prezentat Gala de decernare a premiilor Uniunii Scriitorilor în direct si în extenso, asa cum o face frecvent cu prilejul unor alte evenimente infinit mai putin reprezentative, dar mai decoltate.

 - Concluziile trase de bietul petitionar aflat în fata condicii de reclamatii si sugestii expuse elegant pe pupitrul ghiseului de presa:  TVR reprezinta "un post obisnuit sa popularizeze doar un grup restrans de autori, precum si pe cei ce aduc argumente în favoarea acestui grup".

 -  CNA a oferit dreptul de difuzare a meciurilor de divizia secunda a campionatului national de fotbal unui canal care nu poate fi receptionat în casele din provincie, adica acolo unde se gaseste majoritatea celor interesati de acea emisiune traditionala.

 Intrucat ultimul aspect nu intra în sfera de competenta a doamnei Cristina Constantinescu, ne vom multumi cu raspunsul varianta I.1. ("lipsa oricarui raspuns") oferit cu generozitate de catre  CNA vuietului revoltat al microbistilor înraiti din toata tara, care, în loc sa asculte transmisiunile de fotbal la radioul lor portativ, n-au decat sa caute programe mai instructive decat cele despre un sport devenit mai mult decat violent.

 Ne vom ocupa, asadar, în prezentul  studiu de caz, de primele trei puncte.

 La punctul 1, doamna director Comunicare si Relatii Internationale,  TVR, raspunde folosind amintita metoda Berlitz. Legatura între spusele domniei sale si situatia descrisa de petitionar consta în sintagma "Ziua Europei". Care a "avut parte de o larga reflectare în emisiunile postului TVR Cultural". In continuare, se dau exemple punctuale despre diferitele emisiuni, inclusiv o corespondenta telefonica de la întalnirea de la Café d’Europe... din Stockholm! (Pentru nespecialisti, precizam ca, în Romania, evenimentul a avut loc la Cafeneaua Galeron si ca Bucurestiul, si nu Stockholm, este capitala Romaniei. Cei ce cunosc aceste amanunte sunt rugati sa nu se supere pentru precizare.)

 La punctul 2, doamna director Comunicare si Relatii Internationale,  TVR, raspunde ca TVR Cultural a transmis integral Gala de decernare a premiilor Uniunii Scriitorilor la data de 28 mai. (Tot pentru nespecialisti, desigur, vom preciza ca evenimentul a avut loc cu doua saptamani mai devreme si ca este o inovatie extraordinara sa transmiti în direct la 28 mai un eveniment care a avut loc la 15 mai. E drept ca în acelasi an.)

 La punctul 3, doamna director Comunicare si Relatii Internationale,  TVR, raspunde doar indirect, precizand ca la aceeasi Gala au beneficiat de microinterviuri doar anumiti laureati. In privinta acestui punct raspunde mult mai explicit d-l Tudor Giurgiu, în ziarul Cotidianul de joi 8 iunie 2006, p. 24. La întrebarea "Culturalul cu Patapievicii toti?", presedintele-director general al SRTV raspunde: "Arata ca un copil nedorit. Am încercat sa-l dorim mai mult, dar problema e în interior, copilul acesta are o coloana vertebrala ce trebuie altfel articulata si vom merge pe ideea unui canal mult mai stylish. Sunt acolo oameni pentru care avem toata stima, dar oameni care stau si vorbesc în biblioteci si în fotolii... Problema mare în TVR, în general, stiti care era la venirea mea? Nu era strategia, ci cine se vede mai mult. E un reflex maladiv de a te vedea pe post cu orice pret". (Apreciind sinceritatea domnului Giurgiu, as adauga ca nu este de condamnat cel ce are "reflexul maladiv de a se vedea pe post cu orice pret", ci strategia de a face, dintr-un canal public, un post de gasca. Dar nu mai putin grav este ca putinele personalitati prezente încontinuu în emisiunile posturilor comerciale nu sunt altele decat cele ce au confiscat si canalele postului public. Daca un post comercial are latitudinea sa faca publicitate cui doreste, postul public este platit de toti cetatenii. Sigur, este foarte bine "Culturalul cu Patapievicii toti", dar excluderea ostentativa a celorlalti nu este deloc sanatoasa.)

 Dreptul la replica  al doamnei Cristina Constantinescu, director Comunicare si Relatii Internationale, TVR, continua conform cu regulile si metodele invocate în introducerea teoretica de mai sus. Dupa ce argumentatia a fost atat de logic prezentata, nu mai exista cale decat pentru metodele f si g apartinand variantei I.1. f: "Prin afirmatiile facute, ne-ai adus grave prejudicii morale si materiale!" si g. Concluzia obligatorie: "Deci, este evident si fara putinta de tagada ca Noi avem intotdeauna dreptate!"). Metoda f este ilustrata în mod original prin concluziile:

 a)  "Afirmatiile domnului Gheorghe Schwartz sunt, prin urmare, cu totul nefondate si aduc un grav prejudiciu Televiziunii Romane si postului TVR Cultural."

 b)  "Prejudiciu pe care speram sa îl înlaturati publicand si aceste precizari."

(Insusindu-mi critica aspra, dar binemeritata, si eu, Gheorghe Schwartz, sper exact acelasi lucru, motiv pentru care am si întocmit aceasta fisa studiu de caz.)

 Dar, cum nimic nu este perfect fara un final apoteotic, din întregul  Drept la replica al doamnei Cristina Constantinescu se degaja metoda g ("Deci, este evident si fara putinta de tagada ca Noi avem intotdeauna dreptate!"), o metoda degajand atata siguranta de sine, hotarare si suficienta, indiferent de "calitatea" argumentelor aduse, cum numai un director Comunicare si Relatii Internationale, TVR, îsi poate permite.

 Referindu-se la mass-media din Europa de Est din perioada 1990-2000, Peter Gross (vezi Peter Gross,  Mass-Media si democratia în tarile Europei de Est, Polirom, 2004, p. 177) afirma ca acesteia îi mai lipsesc doua aspecte ale mass-media occidentale: "functia de serviciu public de buna-credinta si profesionalismul jurnalistic, un subiect controversat, dar esential". Prin Dreptul la replica al doamnei Cristina Constantinescu, director Comunicare si Relatii Internationale, TVR, se dovedeste chiar mai mult: ca, în Romania, observatia lui Peter Gross se potriveste ca o manusa si astazi.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22