Şoc de extremă dreapta în Uniunea Europeană

Şoc în Franţa, umilirea lui Cameron în Marea Britanie de către eurofobi, succes peste aşteptări al extremiştilor în Danemarca şi Austria. Rezultatele alegerilor europene anunță un cutremur politic în UE.

La prima vedere, rezultatele votului po­li­tic al Europei arată o victorie a dreptei mo­derate, cu Partidul Popular European (PPE) și valorile sale tradiționale câștigând alegerile europarlamentare. Astfel, potrivit rezultatelor parțiale anunțate luni di­mi­neața, PPE câștigă cele mai multe mandate în viitorul Par­lament European (213) și obține 28%, în scădere cu 7 procente față de pon­de­rea în actualul Legislativ. So­cial-democrații pierd și ei 6 mandate, dar reușesc să ob­­țină 25%. Dintre formațiunile tra­di­ți­o­nale, liberalii înregistrează cea mai ma­re scă­­dere, cu 64 de mandate (față de 83 în ac­tua­lul Parlament European), dar se men­țin pe locul al treilea cu aproape 9% din voturi.

Marea provocare a configurației politice a viitorului Parlament European este însă pu­terea de influență a euroscepticilor, deo­camdată divizați în grupuri politice în in­teriorul parlamentului, dar cu susținere din așa-numitul grup al neafiliaților (in­de­pendenți), care este în creștere.

Grupul Europa Libertății și Democrației (euroscepticii) ar putea ajunge la 5%, în creș­tere ușoară față de 2009, însă nea­fi­li­ații ajung la 41 de mandate (5%). Un alt grup, de aproape 9 procente, e re­pre­zen­tat de mandatele celor neîncadrați ni­ciu­nui grup politic. Există calcule potrivit că­rora grupul euroscepticilor ar putea în­su­ma peste 100 de mandate, devansându-i pe liberali, ceea ce va face mult mai di­fi­ci­lă coagularea unei majorități în vii­torul par­lament. Verzii se mențin la 7 pro­cente, stânga nordică unită crește ușor la 5,6%, iar Conservatorii reformiști (ECR) pierd aproa­­pe 2% și ajung la 6%.

Franța: Dragă Europa, ne pare rău!

Ascensiunea populiștilor și a extremiștilor era anticipată de sondajele preelectorale (ca­re au indicat foarte precis rezultatele vo­­tului), însă cifrele oficiale arată re­zul­ta­te ne­așteptate în mai multe state membre: Franța este cel mai mare șoc al alegerilor eu­ropene, cu socialiștii și conservatorii umi­­liți de extrema dreaptă, în Marea Bri­ta­nie UKIP-ul antieuropeanului Nigel Fa­ra­ge câș­tigă cu 27,5%, stânga radicală iese vic­torioasă în Grecia, în timp ce for­ma­ţiu­nea germană antieuro AfD va avea 7 man­date.

Ce s–a ales din „Liberté, Egalité, Fra­ter­ni­té“? Sau „Dragă Europa, ne pare rău. Cu drag, Franţa“ au fost mesajele multor fran­­cezi pe Twitter, noaptea trecută, după ce presa internaţională, analişti şi lideri po­litici au calificat drept un „cutremur politic“ rezultatul ale­ge­ri­lor euro^­par­la­men­­tare din Franţa şi Marea Britanie.

Frontul Naţional, partid de extremă dreap­ta condus de Marine Le Pen, fiica cea mai mică a liderului ex­tremist Jean Marie Le Pen, condamnat pentru de­cla­ra­ţii rasiste la adresa romilor, câştigă ale­gerile euro­par­­la­men­tare în Franţa. Potrivit esti­mă­ri­lor de noaptea trecută, FN fusese creditat cu 25% din voturile francezilor, în timp ce socialiştii abia ajungeau la 15 procente.

Primul care a recunoscut înfrângerea par­ti­delor tradiţionaliste din Franţa, pre­mie­rul Manuel Valls, a de­cla­rat: „Acest re­zul­tat este un şoc. Este un cutremur po­li­tic“, în timp ce Jean-Marc Ayrault, fost şef al Exe­cutivului, a aver­ti­zat pe contul său de Twit­ter: „După un astfel de şoc, Eu­ropa trebuie să se schim­­be“. Aver­ti­zând că Fron­tul Naţional este „o ame­­nin­ţa­re pentru ideea eu­ro­peană“, cotidianul fran­cez Libération (de stânga) scrie că „Victoria Fron­tu­lui Naţional este un şoc ca­re va zgudui Franţa şi toată Europa“.

Armata poporului UKIP și efectele votului englezilor

Cu un procent de 27,5%, UK In­de­pen­den­ce Party (UKIP), condus de liderul eu­ro­fob Nigel Farage, obține cel mai mare pro­cent în Marea Britanie la alegerile euro­par­lamentare și devine a treia forță po­li­tică din Regat. Proclamând victoria „ar­ma­tei po­po­­rului UKIP“, Farage aver­ti­zează că dis­cur­sul său antimigrație va con­tinua. UKIP ia cele mai multe mandate din partea Marii Britanii în viitorul par­la­ment (23) față de 18, cât reușesc să obțină conservatorii, res­pec­tiv laburiștii englezi. Presat de propriul partid, premierul David Cameron, care de­ja a adoptat un ton euro­sceptic, ar putea merge și el mai departe cu această reto­ri­că. O astfel de tendință, an­ticipată de mulți analiști politici, ar complica și mai mult ne­gocierile pentru viitoarele poziții în insti­tuțiile europene și, mai grav, chiar decizii europene stra­te­gice în viitoarea perioadă.

Victorie a PPE în Germania și Polonia

Danemarca și Austria au înregistrat și ele procente neașteptate pentru formațiunile de extremă dreapta. La Viena, exit-poll-uri­le au confirmat revenirea Partidului Li­ber­tății (FPO) în poziția a treia, cu aproa­pe 20 de procente (în creștere cu 5%), însă du­pă PPE (27,9%) și socialiști (24%). În Ger­mania, o victorie liniștită a creștin-de­mo­craților lui Merkel, Alianţa cu CDU/CSU obține peste 36%, iar social-de­mo­craţii (SPD) - 27,5%, în scădere cu 7 pro­cente.

Platforma Obywatelska, de centru dreap­ta, a premierului polonez Donald Tusk, ob­ține o victorie la limită în fața Partidului Dreptăţii şi Justiţiei (PiS), cu 19 mandate, însă celor aproape 33 de procente ale for­mațiunii lui Tusk i se adaugă alți patru eu­roaleși ai Polskie Stronnictwo Ludowe, afi­liat PPE. Voturile francezilor ar putea du­ce la reconfigurarea alianțelor politice stra­te­gice pentru Europa 2020, cu Polonia în tandem cu Berlinul și cu Parisul izolat și lăsat în concurență cu euroscepticii en­glezi.

* Bianca Toma este cercetător al Centrului Român de Politici Europene și fost corespondent al ziarului Adevărul la Bruxelles.

Ce urmează și cine contează în negocierile pentru Bruxelles

Votul europenilor la alegerile din ultimele zile trebuie să in­tre în calculele Consiliului Eu­ropean pentru desemnarea vii­torului şef al Executivului de la Bruxelles, Comisia Eu­ro­pea­nă. Schimbarea Tratatului de la Lisabona nu mai dă po­si­bi­litatea statelor membre de a lua decizii în spatele uşilor în­chise, ci şefii de stat sau de gu­vern sunt nevoiți să țină cont de rezultatul politic al votului.

În timp ce Jean-Claude Junc­ker, candidatul desemnat prin vot în cadrul congresului PPE, a revendicat victoria în ale­geri, lideri din statele membre au început să conteste sus­ți­nerea acestuia. Din Ungaria, Vik­tor Orbán, al cărui Fidesz es­te într-o ușoară scădere fa­ță de mandatele obținute pen­tru europarlamentare în 2009, a declarat că nu-l susține pe Juncker și că nu va susține un candidat al Luxemburgului pentru această poziție. Vi­ce­președintele actualei Comisii Europene, Viviane Reding, po­litician luxemburgez, a fost un critic extrem de dur la adre­sa derapajelor de­mo­cra­ti­ce ale Budapestei. Comisia a sancționat dur Ungaria din cau­za unor legi necons­ti­tu­țio­nale și a avertizat, într-o ac­țiu­ne fără precedent, imi­nen­ta suspendare a fondurilor eu­ropene destinate acestui stat. În același timp, David Ca­me­ron nu este un susținător al lui Juncker, însă înfrângerea sa în alegeri de către euro­fo­bii de la UKIP îi vor da puține argumente în negocieri.

Consiliu European la Bruxelles

Rezultatul alegerilor europene va fi discutat de către șefii de stat sau de guvern luni și marți, când are loc, la Bru­xel­les, reuniunea Consiliului Eu­ro­pean de vară, cu o agendă ca­re cuprinde dezbateri despre „procesul ce duce la pro­pu­nerea, de către Consiliu către Parlamentul European, a vii­to­rului șef al Comisiei Euro­pe­ne“, scrie Herman Van Rom­puy în invitația oficială adre­sa­tă șefilor de stat sau de gu­vern din UE. „Va fi însă prea devreme să putem vorbi de nume“, a mai spus Van Rom­puy lăsând loc speculațiilor privind posibilitatea unor ne­go­cieri suplimentare.

Vara negocierilor

Calendarul oficial stabilește ca rezultatul final al alegerilor eu­roparlamentare să fie validat de Parlamentul European la începutul lunii iulie, când este programată prima ședință a Legislativului la Strasbourg. Două săptămâni mai târziu (14-19 iulie), va fi ales pre­șe­dintele Parlamentului Euro­pean. Până în septembrie, sta­tele membre trebuie să-i no­minalizeze pe cei 28 de co­mi­sari, iar la începutul lui oc­tom­brie se votează noua com­po­nență a Comisiei Europene.