Șansele păcii în Ucraina

Reacția separatișilor care resping armistițiul și atitudinea acră a Kremlinului condamnă la eșec planul de pace propus de președintele Poroșenko.

Vineri seară, la încheierea ședinței de coor­donare a operațiunii antiteroriste, pre­șe­dintele Petro Poroșenko a anunțat înce­ta­rea unilaterală a focului în estul Ucrainei, începând cu 20 iunie, ora 22.00, până la 27 iunie. Ar­mistițiul pe o săptămână se va încheia în ziua în care Ucraina, Republica Mol­do­va și Georgia vor semna la Bruxelles acordurile de aso­ciere cu UE. Câteva minute mai târziu, site-ul pre­șe­din­ției de la Kiev publica pl­a­nul de pace pentru regle­mentarea situației din re­giu­nile de est, prezentat de președintele Po­roșenko la Donbass. Planul conține 15 puncte și prevede garantarea securității tu­turor participanților la negocieri (pct. 1), scutirea de răspundere penală a celor care depun armele și nu au săvârșit fapte grave (pct. 2), eliberarea prizonierilor (3), for­ma­rea unei zone tampon de 10 km la fron­tiera ruso-ucraineană și evacuarea for­ma­țiunilor înarmate ilegale (4), garantarea unui coridor pentru evacuarea mer­c­e­na­rilor ruși și ucraineni (5), dezarmarea (6), constituirea în structura Ministerului de Interne a unor unități comune de pa­tru­lare (7), evacuarea clădirilor admi­nis­tra­ti­ve ocupate ilegal în regiunile Donețk și Lu­gansk (8), reluarea activității organelor ad­ministrației locale (9), reluarea trans­mi­siu­nilor radio și TV ale posturilor ucrainene în Donbass (10), descentralizarea, prin ale­gerea comitetelor executive, apărarea lim­bii ruse, modificarea Constituției (11), pâ­nă la alegeri numirea de comun acord cu reprezentanții Donbassului a guver­na­to­ri­lor (12), alegeri locale și parlamentare an­ticipate (13), program de crearea locurilor de muncă în regiune (14) și refacerea obi­ec­tivelor industriale și a infrastructurii so­ciale (15).

Președintele a revenit a doua zi cu detalii într-un discurs te­le­vizat de 12 minute. Poroșenko a explicat că prin planul de pace încearcă să evite jertfele umane din rândul militarilor și al populației civile și să deschidă drumul către dialogul po­litic. Nu se negociază integritatea teri­to­rială a țării și orientarea geopolitică spre Oc­cident. Cheia rezolvării conflictului es­te, potrivit președintelui, promovarea unei largi descentralizări care atinge și pro­blema memoriei istorice, a tradițiilor culturale, politica lingvistică. Poroșenko spe­ră că aceste chestiuni să nu mai di­vi­zeze Ucraina în viitor. Autoritățile locale vor avea dreptul de a folosi limba rusă, iar comunitățile vor stabili ele însele sub ce monument vor depune flori, ce vor săr­bă­tori, ce vor cânta și la ce biserică se vor în­china. În discursul televizat de sâmbătă sea­ra, Poroșenko a promis ajutor din par­tea UE pentru refacerea infrastructurii dis­truse, a locuințelor și a fabricilor. Pro­gra­mul înființării de noi locuri de muncă va fi sprijinit de UE. După ce amintește că și-a petrecut în Transnistria o parte din co­pilărie și adolescență, președintele afir­mă că nu va permite ca Donbassul să se transforme în ceva similar. Acesta este „pla­nul A“, scenariul pașnic, dar există și un „plan B“ pe care Poroșenko nu l-a de­ta­liat, dar e de presupus că este scenariul mi­litar. Planul de pace ar fi sprijinit de toa­te cancelariile occidentale importante, de secretarul general al ONU, de pre­șe­din­tele în exercițiu al OSCE, de secretarul ge­neral al Consiliului Europei. Până și pre­ședintele Rusiei, Vladimir Putin, a apre­ciat decizia de încetare unilaterală a fo­cu­lui, a încheiat Poroșenko.

Prima reacție oficială a Mos­covei a fost postată pe site-ul Kremlinului și afirmă că anunțul Kievului seamănă mai degrabă cu un ul­ti­ma­tum adresat separatiștilor proruși. Peste câteva ore s-a difuzat o declarație a pre­șe­dintelui Putin, care re­pe­tă cuvântul ultimatum: „Pla­nul de pace anunțat de Pe­tro Poroșenko nu trebuie să aibă ca­rac­ter ultimativ pentru insurgenți. Pers­pec­tiva care se deschide odată cu încetarea acțiunilor militare trebuie să fie utilizată pentru începerea negocierilor cons­truc­ti­ve și atingerea de compromisuri politice între părțile aflate în conflict în estul Ucrainei“. Kremlinul evită să se opună categoric planului. La 6 iunie, președintele Barack Obama a anunțat că SUA și UE vor discuta despre sancțiuni economice îm­po­triva Rusiei. Președintele Consiliului Eu­ropean, van Rompuy, declară că la sum­mitul din 27 iunie se va lua o decizie.

Ceea ce Putin nu-și permite să spună di­rect o fac liderii separatiști, care afirmă că „Republica Populară Donețk“ nu acceptă armistițiul. Pavel Gubariov, „guvernatorul poporului“ din regiunea Donețk, a postat pe rețelele de socializare planul său de re­glementare a conflictului: evacuarea tru­pelor guvernamentale ucrainene din Don­bass, referendum pentru autodeterminarea și altor regiuni din Novorossia; ministrul de Interne Avakov și guvernatorul Dnepro­petrovsk, miliardarul Kolomoiski, să se pre­dea insurgenților, iar oligarhul Rinat Ah­metov „să restituie poporului ce a fu­rat, să-și adune lucrurile într-o geantă de mână și să se care din țară“. In­for­mațiile culese din presa ucraineană și de pe rețelele de socializare, unde separatiștii sunt foarte activi, confirmă faptul că lup­tele n-au încetat, însă sunt mai puțin in­tense. Acest armistițiu este utilizat de că­tre insurgenți, potrivit unor informații de pe teren, pentru a-și crea noi baze de di­s­locare și puncte de sprijin, a aduce în zo­na de conflict tancuri, transportoare blin­date, camioane militare, iar alți 140 de mer­cenari sosiți din Rusia se pregătesc să ocu­pe poziții de luptă.

Anunțul președintelui Poroșenko era așteptat. Chiar în discursul de inaugurare, la 7 iunie, a pre­zentat liniile generale ale unui plan care prevede dialog cu se­paratiștii, aministie, descentralizare, ale­geri anticipate.

Care-i menirea acestei inițiative? Planul trebuie să răspundă impasului în care a intrat operațiunea antiteroristă declanșată la 13 aprilie, care n-a dat rezultatele aș­tep­tate. Prima fază a operațiunii inițiate de Kiev a durat până la mijlocul lunii mai, iar luptele principale s-au desfășurat în ju­rul localităților Slaviansk și Kramatorsk, for­țele ucrainene reușind să blocheze co­ri­dorul de transport care leagă Crimeea de es­tul Ucrainei. În aceste săptămâni, mai multe localități importante situate la in­ter­secția principalelor căi de comunicare au intrat sub controlul insurgenților. Esca­la­darea conflictului a provocat intervenția lui Ahmetov, la 19 mai. După o lungă tă­cere, oligarhul Ahmetov, apropiat de fos­tul pre­ședinte Viktor Ianukovici, refugiat în Ru­sia, a trecut de partea Kievului și a or­ga­nizat rezistența împotriva sepa­ra­tiș­ilor. Du­pă alegerile din 25 mai, până la în­ce­pu­tul lunii iunie, atacurile separatiștilor au vizat posturile de grăniceri de la fron­tie­ra ruso-ucraineană, aceștia reușind să preia controlul asupra unei porțiuni de gra­niță. Ca urmare, insurgenții își con­so­li­dează for­țele cu tehnică de luptă și apro­ximativ 3.000 de mercenari ruși bine an­trenați.

După mai bine de două luni de la de­clan­șarea operațiunilor militare de anvergură se pot trage câteva concluzii. Nivelul de pregătire al armatei ucrainene și trupelor Ministerului de Interne este ne­cor­es­pun­zător, înregistrând mari pierderi umane. Moralul este scăzut, capacitățile infor­ma­tive modeste, iar coordonarea dintre avia­ție și infanterie, dintre trupele regulate și cele de voluntari din Garda națională lasă mult de dorit. Opinia publică din regiune este influențată de televiziunile rusești, care sunt principala sursă de informare.

În tabăra separatiștilor s-a rupt echilibrul de forțe în urma sporirii numărului și ro­lului mercenarilor veniți din Rusia. Gru­pă­rile separatiste locale, controlate de re­țe­lele lui Ianukovici și Ahmetov, au pierdut din influență în fața mercenarilor bine antrenați, care cer acțiuni decisive, vio­len­te. În cea mai mare parte a Donbassului si­tuația se află sub controlul mercenarilor și, prin intermediul lor, a Rusiei. Inten­si­ta­tea luptelor i-a determinat pe liderii po­li­tici locali, loiali Kievului, să părăsească re­giunea, ceea ce lipsește societatea de re­pre­zentanți legitimi. Starea de spirit a po­pu­­lației pare dominată de teamă și pasivitate. Se poate observa, totuși, că susținerea ac­tivă a insurgenților de către populația lo­cală a scăzut, la mitingurile organizate de separatiști abia dacă se adună câteva sute de oameni.

După două luni de operațiuni mi­litare care n-au putut schimba starea de fapt din estul Ucrai­nei, Poroșenko era în fața unei dileme: să continue o ope­ra­țiu­ne ineficientă, cu riscul amplificării pier­derilor umane și materiale, sau să încerce o ieșire negociată din această situație de blo­caj. Președintele ucrainean a decis să în­trerupă unilateral acțiunile militare, de­monstrând în acest fel, atât populației, cât și cancelariilor occidentale intențiile lui pașnice și disponibilitatea de a negocia un compromis. Această mișcare acoperă evi­denta penurie de resurse pentru ac­ți­uni militare de amploare, în condițiile în ca­re tehnica de care dispune armata ucrai­neană este veche, depășită, moralul mi­li­tarilor scăzut, iar unitățile din vest nu do­resc să fie dislocate în Donbass. Mai mult decât atât, pentru a-i scoate pe insurgenți din orașe trebuie să inițiezi acțiuni mi­li­tare de amploare, ceea ce ar genera mari pierderi de vieți omenești în rândul po­pu­lației civile și ar putea conduce, practic, la declanșarea unui război cu Rusia în Don­bass.

Reacția categorică a insurgenților care res­ping armistițiul și atitudinea acră a Krem­linului nu lasă prea multe șanse planului de pace propus de Poroșenko. În fond, păr­țile rămân pe pozițiile lor bine cu­noscute: Kievul acuză Moscova că-i sus­ți­ne pe separatiștii proruși, iar Moscova nea­gă orice legătură cu ce se întâmplă în es­tul Ucrainei, calificând evenimentele din Donbass răscoală populară, iar ope­ra­țiu­nile militare ucrainene numindu-le ac­ți­uni de pedepsire a populației pașnice. De vreme ce președintele Poroșenko respinge ideea de federalizare, neutralizare, re­nun­țarea la Crimeea, condiții cerute de Rusia, e destul de probabil ca războiul să con­ti­nue, iar influența separatiștilor în Donbass să crească și chiar să se extindă spre alte regiuni din fosta gubernie Novorossia, în sudul și estul Ucrainei. //