Pe aceeași temă
Pana in noiembrie, cand vor avea loc alegerile prezidentiale din SUA, este drum lung. Un drum care trece in mod necesar prin procesul de nominalizare de catre cele doua mari partide americane a candidatilor pentru Presedintie. Alegerile au demarat luna aceasta, daca nu luam in calcul campaniile de definire si testare a mesajelor politice si de colectare de fonduri din 2007. La capatul a 10 luni americanii si lumea intreaga vor afla totul despre directia in care candidatii vor sa duca America in urmatorii 4 ani.
Raspunsul la intrebarea cine va fi urmatorul presedinte al Statelor Unite nu este indiferent aproape nimanui in lume. La o noua expozitie recent inaugurata la New York, Dan Perjovschi, intotdeauna preocupat de impactul deciziilor politice asupra vietuirii indivizilor, a inclus un desen cu titlul Your vote, my life. Intr-adevar, in nicio instanta votul din alta tara nu pare sa aiba capacitatea de a-i afecta pe cetatenii lumii precum alegerile prezidentiale din cea mai mare putere mondiala.
Alegerile primare: un sistem in evolutie organica
Procesul de alegeri primare este o competitie interna in partidele republican si democrat pentru desemnarea candidatilor pentru Presedintie. Se ofera astfel posibilitatea de selectare a celui mai puternic candidat, de cele mai multe ori acesta integrand in programul sau ideile populare ale adversarilor. Incalzirea din alegerile primare are un rol de sita, de cernere a candidatilor cu asperitati si fragilitati. Un singur "bob" trece mai departe: cel care reuseste sa convinga electorii unui partid ca intruchipeaza cel mai bine mesajele si interesele lor, fiind, totodata, susceptibil sa isi invinga oponentul in runda finala a confruntarii din noiembrie. Ultimele alegeri primare vor avea loc in Dakota de Sud (3 iunie). Conventiile democrata (25-28 august) si republicana (1-4 septembrie) vor reuni delegatii statelor federate, in functie de voturile obtinute de candidati in primare. E nevoie de 2.025 de delegati democrati si de 1.191 republicani pentru a deveni candidatul prezidential.
Alegerile primare nu existau la inceputurile democratiei americane. Primele alegeri primare au avut loc in 1912 in Dakota de Nord. Cand F.D. Roosevelt candida pentru al patrulea mandat in 1944, doar 15 state organizau alegeri primare, numarul lor crescand in special dupa 1976. Aceasta atesta o democratie vie, care evolueza si se innoieste. Sisteme similare mai sunt practicate recent de unele partide din Italia, Armenia si Coreea de Sud.
"So far, no front-runner"
Aceste alegeri primare sunt cele mai deschise alegeri din 1928 incoace in sensul in care presedintele sau vicepresedintele in functie nu candideaza de pe pozitia de avantaj conferita de postura oficiala (incumbent).
Niciun candidat nu s-a distantat decisiv, nu exista un front-runner in niciunul dintre partide. In jumatatea "magarusilor" (democratilor), Obama a castigat Iowa si Carolina de Sud, Hillary Clinton, New Hampshire si Michigan, iar Edwards se mentine inca in esalonul fruntas. In tabara "elefantilor" (republicanilor), Huckabee (fost pastor evanghelic) a luat Iowa, Romney a castigat Wyoming, Michigan si Nevada, iar McCain (veteran in Vietnam si apropiat de cercurile militare) a iesit invingator in Hampshire si Carolina de Sud.
In ecuatia republicana nu a intrat inca Rudy Giuliani. Fostul primar al New Yorkului, divortat de trei ori si cu o reputatie de toleranta fata de avorturi si homosexuali, nu este considerat campionul republicanilor conservatori. De aceea are o strategie riscanta, dar interesanta: si-a concentrat campania de pana acum pe marile state: California (173 de delegati), New York (101) si Florida (57). Nu a facut campanie in primele state mai mici unde electorii sunt mai traditionalisti. Daca va castiga alegerile din Florida (29 ianuarie), atunci va lua mai multe voturi si delegati decat toate celelalte alegeri primare de pana acum si ar putea crea valul care sa il faca sa castige celelalte state, in Super Tuesday (5 februarie), cand 24 de state au alegeri primare. Desi castigarea primelor state poate da elan candidatilor invingatori, istoria alegerilor primare este plina de exemple de starturi bune, dar finish-uri timpurii (Bob Dole in 1988, John McCain in 2000 sau Gary Hart in 1984 si Paul Tsongas in 1992).
Nivelul de informatii la care poate avea acces orice alegator e uimitor. Pe website-ul New York Times se poate afla cat si de unde a obtinut fonduri fiecare candidat. Se poate chiar afla cine a contribuit si cu ce suma in orice stat si zona din SUA. In aria albastra democrata, Hillary Clinton a adunat 90 de milioane, iar Obama 80. Pentru tabara rosie republicana, Romney are 63 de milioane (17 milioane fonduri proprii), urmat de Giuliani cu 50 de milioane si McCain cu 32 de milioane. Totusi banii nu sunt totul: Romney a cheltuit de 15 ori mai multi bani in Iowa decat Huckabee, dar ultimul l-a devansat pe fostul guvernator de Massachusetts cu 9 procente. In 1996, republicanul Steve Forbes a cheltuit in New Hampshire 3 milioane in campanie, nereusind sa se claseze decat al patrulea, desi a investit mai mult decat toti ceilalti candidati la un loc. Edwards a refuzat sa ia bani de la marile corporatii pentru a-si pastra independenta, dar nu a avansat pana acum prea mult. McCain era sa isi incheie campania acum cateva saptamani din lipsa de fonduri, dar e in fruntea sondajelor nationale acum.
Teme de campanie
Cu ce se va confrunta presedintele american din prima zi in functie? Cu o China in ascensiune militara si economica, cu lupta impotriva terorismului, o economie in pragul declinului, dependenta de petrol si problema schimbarilor climatice. Va mosteni si doua razboaie, in Irak si Afganistan, precum si crize precum cea din Darfur si Pakistan. De aceea McCain si Hillary Clinton, cei mai experimentati candidati la republicani si democrati bat moneda pe a fi gata "from Day One". Sondajele arata ca asteptarile de la viitorul presedinte sunt sa evite o stare de malaise asemanatoare celei de dupa razboiul din Vietnam si sa confere speranta americanilor, restaurand increderea si suprematia morala a SUA in lume.
Economia este cea care ii ingrijoreaza cel mai mult pe americani (cresterea somajului, picajul monedei nationale, pretul benzinei, criza din domeniul imobiliar, datoria externa de 9 trilioane, toate indica recesiune). Urmeaza apoi Irakul, terorismul, sistemul de asigurari de sanatate (16% dintre americani nu au asigurare) si imigratia ilegala (12 de milioane de "ilegali" in SUA). Consolidarea armatei (care are deja 700 de baze militare si 1,4 milioane de militari in serviciul activ), reducerea dependentei de petrol si asigurarea de surse alternative de energie (pe langa cea eoliana, Congresul SUA a autorizat in 2005 construirea de 29 noi centrale nucleare in America) reprezinta alte teme centrale.
Pleiada de dezbateri publice si discursuri televizate ale principalilor candidati au revelat ca tema majora, mai ales in tabara democrata, este relatia de antiteza dintre experienta si speranta/schimbare. Aceasta se datoreaza in mare succesului sloganului lui Obama, care a pus primul ideea schimbarii in centrul campaniei sale: "Change: yes, we can!". Ca urmare, pana si candidatii republicani au preluat tema schimbarii pentru a nu lasa monopolul unui subiect care rezoneaza asa puternic. Obama este un orator excelent. Se afirma adesea ca are forta oratorica a lui J.F. Kennedy sau a lui Martin Luther King. De altfel, se si revendica de la cele doua mari figuri publice din Panteonul american. Discursul sau reverbereaza optimism, patriotism, incredere in viitor, speranta si credinta in capacitatea americanilor de a trece peste orice obstacole. Desi o face cel mai bine, nu este singurul. Toti candidatii, republicani si democrati deopotriva, vehiculeaza aceleasi teme. Ce ii desparte pe candidatii din acelasi partid sunt nuantele. Ce ii despart pe republicani de democrati sunt in special pozitiile fata de Irak, imigratie, nivelul taxelor, sistemul de sanatate si de educatie.
Pana la urma ce conteaza in aceste inclestari politice stranse este sa reusesti sa lipesti un abtibild persistent in mentalul colectiv, construit pe vulnerabilitatile personalitatii rivalilor politici, reusind totodata, in ceea ce te priveste, in ciuda incercarilor de marketing electoral negativ similare ale adversarilor la adresa ta, sa proiectezi si sa mentii electorilor o imagine simpla, asociata cu ceva pozitiv si important pentru majoritatea alegatorilor. Se spune ca Gore si Kerry au pierdut alegerile in 2000 si respectiv 2004 pentru ca masinaria de campanie a lui Bush a impus imaginea contracandidatilor ca fiind prea rigizi si elitisti. Aceasta este eticheta pe care risca sa o primeasca si Hillary Clinton din partea lui Obama, alaturi de tema dinastiilor in politica (doi Bush si doi Clintoni alternand in 20 de ani de politica americana?). Democratul Edwards si republicanul Huckabee sunt considerati de multi populisti. Bunul simt ii indeparteaza pe electorii din democratii consolidate de extreme. Daca Obama nu va reusi sa convinga ca nu este numai entuziast, dar si un politician de substanta, ar putea sfarsi precum Gary Hart in 1984 care, ca si Obama, predica "idei noi si o politica noua", dar a fost ridiculizat de strategia lui Walter Modale cu sloganul "Where is the beef?" (Unde este substanta?, ce este dincolo de ambalaj? slogan imprumutat de la o reclama de hamburgeri pentru restaurantele Wendy, populara in anii ‘80, in care un burger minuscul prezenta revolutionar competitia intre doua chifle uriase).
Preludiul oferit de alegerile primare din Iowa, New Hampshire, Michigan, Nevada si Carolina de Sud are o natura diferita de ce se va petrece la 5 februarie (Super Tuesday). Daca in statele mici candidatii au o relatie directa cu alegatorii si participa la multe intalniri in teritoriu, campania electorala isi muta apoi centrul de greutate spre reclame platite, capacitatea organizationala de a merge din usa in usa a masinariei de sustinatori activi si spre dezbaterile televizate.
Chiar daca mai este cale lunga pana in noiembrie, un lucru este cert: aceasta este una dintre cele mai disputate alegeri americane, rezultatul sau putand inregistra o premiera istorica - un presedinte negru, femeie, mormon (Romney) sau cel mai varstnic presedinte din istoria SUA (McCain - 71 de ani). Faptul ca Obama a castigat alegerile primare in Iowa, un stat cu 98% albi, raspunde marii intrebari daca americanii sunt pregatiti sa aleaga un afro-american. Scorul national bun al lui Hillary face acelasi lucru pentru sperantele ca o femeie sa devina presedinte al SUA.
