Pe aceeași temă
Aprobarea recentă a unei investiţii de 17 miliarde de dolari pentru calea ferată Transiberiană a deschis drumul pentru prima expansiune majoră din ultimele decenii, a unei linii de 9300 de km (aproximativ 5800 de mile). Proiectul este destinat să ajute la creșterea exporturilor de mărfuri din Rusia și la consolidarea rolului țării prin facilitarea comerțului pe uscat dintre Europa și Asia.
Transportul feroviar dintre cele două continente este considerabil mai ieftin decât tranzitul maritim, iar investiţiile în infrastructura Rusiei ar putea reduce presiunea economică asupra ţărilor din Europa şi Asia care se luptă pentru a menţine nivelurile comerciale actuale. Cu toate acestea, aspirațiile Rusiei de a-şi crește valoarea ca pod terestru între Europa și Asia, s-ar putea complica prin apariţia unor probleme tehnice, posibile căi ferate concurente şi de scepticismul din rândul țărilor atente la istoria Rusiei de mobilizare a investițiilor în infrastructură pentru obţinerea de influență politică.
Analiză
În prezent, calea ferată Transiberiană are capacitatea de a transporta aproximativ 120 de milioane de tone de marfă în fiecare an, iar aproximativ 13% din comerțul cu containere între Europa și Asia utilizează această linie ferată. Extinderea căii ferate ar adăuga alte 55 de milioane de tone de capacitate până în 2018 - o creştere de 46%. Proiectul va fi finanţat cu 10 miliarde de dolari de la Căile Ferate Ruse, 4 miliarde de dolari de la Fondul Național de Protecție al guvernului rus (susținut din fondul de petrol pentru zile ploioase) și 3 miliarde de dolari din alte surse de finanțare directă de la guvern.
Din moment ce calea ferată a fost construită cu mai mult de un secol în urmă diferite guverne din Moscova au discutat despre îmbunătățirea liniei, dar nu au fost întreprinse decât mici extinderi. O modernizare mai importantă a fost descurajată de factori precum: costurile ridicate, condiţii severe de muncă și complicațiile politice legate de extinderea conexiunii cu vecinii Rusiei. În ultimul deceniu, guvernul rus a luat mai serios în considerare propunerile privind consolidarea capacităţii liniei cu aproximativ 12 milioane de tone, însă o astfel de actualizare relativ minoră nu justifica costurile. În anul 2010, prim-ministrul de atunci, Vladimir Putin, a anulat din nou planurile de extindere, deoarece Rusia se lupta să iasă din criza financiară 2008-2009.
Cu preţurile ridicate la petrol ce au sporit veniturile guvernului rus în ultimii 3 ani şi cu prognoza de menţinere a preţurilor ridicate la energie în viitorul apropiat – Kremlinul a fost mult mai dispus să-şi asume proiecte mari de infrastructură. Într-adevăr, Căile Ferate Ruse au decis că cel mai bun mod pentru ca modernizarea liniei Transiberiene să merite costul ar fi amplificarea, faţă de propunerile anterioare, a dimensiunii de extindere în sine - prin creşterea capacităţii cu 55 de milioane de tone.
Obiective şi avantaje
Extinderea căii ferate va fi însoţită de alte proiecte de infrastructură. Potrivit operatorului feroviar şi portuar rus, N-Trans, Rusia îşi va tripla capacitatea de transport feroviar-la-port din terminalele sale de pe coasta Pacificului până în anul 2020. Mai mult, portul din Sankt Petersburg se va extinde cu 44%, gigantul german din inginerie Siemens semnând un contract 3.2 miliarde dolari în 2012, pentru a furniza 675 de locomotive electrice de marfă în Rusia.
Moscova are două obiective în expansiunea căilor ferate. În primul rând, speră să stimuleze exporturile de materie primă. Rusia se situează în rândul producătorilor de petrol de top și a celor mai importanţi exportatori din lume, în jur de 250.000 de barili de petrol rusesc fiind transportaţi în Asia pe calea ferată în fiecare zi - cantitate care ar putea crește odată cu extinderea Transiberianului. Mai mult decât atât, cele mai mari companii miniere ale Rusiei - Evraz, Severstal, Russian Copper Co. - au investit recent aproximativ 8 miliarde de dolari în sectorul de cărbune al țării, în special, în mine și transportul de cărbune, în speranța că va extinde producția până în anul 2020. Industria cărbunelui s-ar baza, de asemenea, pe extinderea liniei ferate Transiberiene pentru exporturile către Asia.
Modernizarea căii ferate va oferi, totodată, Rusiei un rol mai important în comerțul dintre Asia și Europa. În prezent, mărfurile din Asia pot ajunge în Europa în aproximativ 10 zile, prin intermediul căii ferate Transiberiene. Prin comparație, produselor livrate pe cale maritimă din Coreea de Sud sau Japonia, le ia, spre exemplu, în jur de 28 de zile pentru a ajunge în Germania și 40 de zile pentru a ajunge în Sankt Petersburg. Moscova speră că expansiunea feroviară va face ca tranzitul pe uscat prin Rusia să fie o alternativă mult mai atractivă decât rutele maritime.
Un Transiberian extins se va dovedi, de asemenea, util pentru transportarea rapidă și avantajoasă financiar a mărfurilor din Asia spre Europa. Uniunea Europeană este al doilea cel mai mare partener comercial al Chinei, iar China este pentru Europa al doilea cel mai mare asociat, astfel încât orice reduceri ale costurilor de transport vor fi benefice ambelor părți.
Posibile obstacole
În ciuda avantajelor expansiunii feroviare, eforturile Rusiei de a consolida rolul său în comerţul dintre Asia şi Europa, se pot confrunta cu o oarecare opoziţie. Spre exemplu, China speră să îşi construiască propriile căi ferate în Europa, care să nu fie vulnerabile capriciilor Moscovei. Pe parcursul anului trecut, Beijingul a avut de lucrat la planurile privind construirea propriei linii către Europa prin părțile de sud ale Asiei Centrale și ale Orientului Mijlociu. Traseul este încă într-un stadiu incipient de dezvoltare, astfel încât comparațiile de cost cu linia Transiberiană extinsă sunt încă neclare. Mai mult decât atât, diversele trasee luate în considerare pentru linia chineză trec prin zone sensibile din punct de vedere politic și prin regiuni relativ nesigure, cum ar fi anumite părţi din Uzbekistan și Iran.
O altă provocare pentru extinderea liniei Transiberiene este incompatibilitatea dintre linia ferată cu ecartament larg utilizată în Rusia și fostele state sovietice, şi liniile cu ecartament standard comune pentru restul lumii. Diferența face ca marfa care vine dinspre Rusia către Europa sau China să se oprească și să schimbe materialul rulant. Pentru a îmbunătăți oarecum conectarea cu Europa Centrală, Rusia planifică construirea unei căi ferate cu ecartament larg din Rusia și Ucraina spre Austria și Slovacia până în 2016.
In mod tradițional, statele din Europa Centrală au suspectat încercările rusești de a crește conectivitatea, ele fiind văzute, de obicei, ca având drept scop creșterea influenței Moscovei în regiune. Într-adevăr, Rusia și-a demonstrat disponibilitatea de a utiliza proiecte de infrastructură, cum ar fi conductele de gaze naturale pentru a modela relațiile sale politice în regiune.
În cele din urmă, succesul Rusiei în consolidarea rolului său în comerţul dintre Asia şi Europa va depinde atât de disponibilitatea Europei și a Asiei de a extinde conexiunile logistice cu Rusia - precum și de capacitatea Moscovei de a merge mai departe cu un astfel de proiect mare de investiții într-o perioadă atât de delicată. În Asia, Japonia și Coreea de Sud par dornice să profite de ruta cea mai scurtă spre Europa furnizată de linia Transiberiană. Și cu Europa, în prezent, sub presiuni economice și politice care decurg din criza economică actuală, calculele pe continent despre colaborarea îndeaproape cu Rusia se schimbă. Beneficiile unui transport mai ieftin și mai rapid spre Asia - chiar dacă via Rusia - pot trece peste preocuparile legate de ambițiile geopolitice ale Moscovei.
Traducere și adaptare de Simona Solomon
