Apropierea Arabiei Saudite de Rusia: mize, așteptări și perspective

Întâlnirea dintre Vladimir Putin și prințul saudit Muhammad bin Salman, prinț moștenitor adjunct și ministru al Apărării, în contextul Forumului Economic Internațional de la St. Petersburg (18-20 iunie), confirmă tendința din ultimii ani a conducerii de la Riad de a nu se mai orienta exclusiv spre Washington.

Apropierea de Rusia pare a deține un rol im­por­­tant pe agenda noului regim de la Riad. În cele câteva luni de când regele Salman a pre­luat puterea (ianuarie 2015), intensificarea dia­logului cu Moscova, începută de succesorul său, regele Ab­dullah, a devenit evidentă. Con­vorbirea telefonică din apri­lie dintre noul suveran și Putin a fost intens pro­mo­va­tă în spațiul public saudit, iar Mihail Bogdanov, trimisul spe­cial al liderului de la Kremlin, s-a bucurat de toată atenția autorităților saudite în timpul vizitei acestuia la Riad din lu­na mai, acțiune precedată de numirea unui nou ambasador saudit la Moscova, în per­soa­na lui Abdulrahman Al-Rassi (până de curând ambasadorul Arabiei Saudite la București).

Discuțiile purtate de fiul regelui Salman, prin­țul Muhammad bin Salman, cu Vladimir Putin privind situația din Siria, Yemen, lupta îm­po­tri­va Statului Islamic, Procesul de Pace și acor­du­rile semnate cu această ocazie (unul dintre ele vizând chiar sectorul nuclear) reflectă pre­ocupările care domină agenda Arabiei Sau­di­te. Modul în care Washingtonul a ales să ges­tio­neze criza din Siria și toleranța de care a dat dovadă în procesul de negociere privind do­sarul nuclear iranian nu au răspuns aș­tep­tă­rilor Riadului, generând ne­mul­țumirea și frus­trarea au­to­rităților saudite ca­re, sub pre­siunea exercitată de efectele di­recte din ce în ce mai vi­zi­bi­le pe care crizele regionale le au asupra re­ga­tului, caută noi so­luții.

Apropierea de Rusia rămâne pentru moment una de con­junctură. Miza acestor de­mer­suri nu se referă la testarea independenței Riadului față de Washington, cu atât mai puțin o „pedepsire“ a Ad­mi­nis­tra­ției ame­ricane, fiind exclusă o ruptură între cele două state. Este vorba mai degrabă de o încercare a regimului saudit de a se poziționa fa­vorabil în raport cu evoluțiile crizelor din re­giune, având în vedere că demersurile Ria­du­lui au rămas fără ecou la Washington.

Așteptările Riadului de la Moscova vizează, în primul rând, dosarul sirian, înlăturarea de la pu­tere a lui Bashar al-Assad fiind un obiectiv major pentru regimul saudit. Principalul su­biect al negocierilor saudito-ruse va continua să fie retragerea suportului pe care Rusia îl acordă lui al-Assad, înclinând astfel balanța în favoarea grupărilor de opoziție. La fel de im­portant pentru Arabia Saudită la ora ac­tua­lă este modul în care evoluează criza din Ye­men, Riadul fiind principalul susținător al pre­ședintelui Hadi în lupta împotriva gru­pă­ri­lor rebele houthi. Noul ambasador saudit la Mos­cova deja a exprimat public aprecierea Ria­dului față de Moscova, care nu s-a opus adop­tării Rezoluției 2216 a Consiliului de Se­cu­ri­tate al ONU privind încetarea conflictului din Ye­men. Poziția Rusiei, chiar dacă a fost de fapt una de abținere, este privită la Riad drept o legitimizare a președintelui Hadi, con­form am­basadorului Al-Rassi.

Semnarea acordului privind folosirea pașnică de tehnică nucleară susține retorica saudită referitoare la cursa înarmării nucleare în re­giune și pune presiune suplimentară asupra ne­gociatorilor occidentali în dosarul nuclear iranian. Recent, ambasadorul saudit la Lon­dra, prințul Mohammed bin Nawaf Al Saud, afirma că Riadul este pregătit să dezvolte ar­me nucleare dacă ambițiile Iranului nu vor pu­tea fi limitate de o negociere diplomatică. „Ira­nul nu merită un acord nuclear“, anunța la începutul anului Saud al-Faisal, fostul mi­nis­tru de Externe saudit, exprimând opinia tran­șantă a regimului de la Riad, care con­si­deră Teheranul drept principalul destabilizator în regiune.

Oferta Arabiei Saudite pentru Rusia pare a fi în principal una financiară. Dacă în 2013 Mos­co­va a refuzat un acord militar în valoare de 15 miliarde de dolari, oferit de Riad în schim­bul încetării susținerii lui Bashar al-Assad, vi­zita prințului Muhammad bin Salman va adu­ce Fondului Direct de Investiții rus o con­tri­buție saudită în valoare de 10 miliarde de dolari. Un alt domeniu care oferă Riadului un atu la masa tratativelor este cel energetic, determinarea Arabiei Saudite de a nu reduce cantitatea de petrol extrasă în condițiile scă­derii prețului barilului a generat pierderi con­sis­tente pentru Moscova.

Generozitatea saudită nu se limitează doar la domeniul investițiilor. Acceptarea de către re­ge­le Salman a invitației de a vizita Rusia, în con­dițiile în care a absentat de la reuniunea or­ganizată la Camp David de președintele Obama pentru liderii din Golf în luna aprilie, in­dică disponibilitatea Riadului de a face un pas înainte spre Kremlin în detrimentul Wa­shing­tonului.

Apropierea Arabiei Saudite de Rusia nu este un drum fără întoarcere, în special în ceea ce privește impactul asupra relației cu SUA, dialog care nu se află pentru prima dată sub presiune. Rămâne însă de văzut dis­po­ni­bi­li­tatea Rusiei de a satisface condițiile Arabiei Sau­dite, mulțumirea Riadului având capa­ci­ta­tea de a atrage și alte state din regiune spre Moscova, mai ales că Emiratele Arabe Unite sau Egiptul deja arată un anumit interes pen­tru dialogul cu Kremlinul.

* Mihai Pătru este resident fellow la Centrul pentru Relații Transatlantice, Universitatea Johns Hopkins/SAIS, și cercetător nerezident în cadrul Institutului Diplomatic Român.