Bătălia împotriva corupției - varianta ucraineană

Ucraina ocupă locul 142 în topul corupției în Indexul Percepției Corupției întocmit de Transparency International pe 2014. O țară mare și relativ avansată tehnologic, aflată geografic în centrul Europei, Ucraina se plasează între Uganda și Bangladesh în ceea ce privește percepția corupției.

Corupția a caracterizat toate regimurile po­litice din Ucraina de până acum. A stat la baza sistemului de îmbogățire rapidă a eli­tei politice și de afaceri. Dar maniera par­ticulară în care s-a acționat a fost dif­e­rită de la un regim la altul. Sub Leonid Ku­cima, pozițiile potențial atractive din aceas­tă perspectivă au fost distribuite ast­fel încât să se asigure un anumit echilibru între diferitele grupuri de influență po­li­ti­ce. Astfel, întregi sectoare din economie au fost atribuite diferitelor clanuri.

Sub Viktor Iușcenko, am asistat la o adevărată competiție pentru privilegii și acces la resurse. S-a ajuns astfel la un fel de „piață a corupției“, în care se ofereau, în competiție, diferite sume de bani unor func­ționari în schimbul unor beneficii co­merciale. Sistemul a rămas în mare același și în prima parte a regimului Ianukovici. Doar persoanele responsabile s-au schim­bat. Însă, în a doua parte a mandatului său, Viktor Ianukovici a reușit să or­ga­ni­zeze o verticală rigidă a corupției, im­pu­nând un adevărat mercurial pentru „ser­vicii“, cu delimitarea clară a obligațiilor de plată atât pentru funcționarul corupt, cât și pentru „patronul“ acestuia. Acest sistem a fost extins până la nivelul dis­trictelor și a fost inspirat, în mare parte, du­pă sistemul de corupție care func­țio­nează în Rusia.

Amploarea corupției a devenit astfel atât de mare, încât a devenit sufocantă și pen­tru mediul de afaceri, și pentru cetățeni. În ultima parte a regimului Ianukovici, ne­mulțumirile au început să devină extinse chiar în rândul funcționarilor corupți de la nivelele de jos, care erau nevoiți să ce­de­ze grosul sumelor obținute prin co­rup­ție în favoarea nivelurilor de vârf ale pu­te­rii.

Corupția generalizată, utilizarea pe scară largă a mașinăriei statului în folosul unor ofi­ciali corupți au fost motivele care au stat la baza „Revoluției portocalii“ din 2004-2005, a revoluției eșuate din 2010 (tradesmen revolution) și a „Revoluției demnității“ din 2014-2015. Însă niciuna dintre aceste revoluții nu a determinat și o scădere semnificativă a corupției.

În 2015, s-a declanșat un scandal major în care au fost implicați Nikolai Gordienko, fostul președinte al Inspecției Financiare de Stat din Ucraina, și premierul Arsenii Iațeniuk. La baza acestuia stă conflictul dintre principalele două grupuri de oli­garhi din țară, agregate în jurul lui Dmitri Firtaș și al lui Igor Komolovski. O com­plicație este aceea că tema corupției este manipulată în mass-media de către gru­purile de afaceri influente, ceea ce afec­tează serios eforturile de luptă împotriva corupției inițiate de autorități. În această logică se încriu și recentele acuzații lan­sate la adresa primului ministru de către Gordienko. Iar cum, de-a lungul anilor, ideea că toți politicienii, toți funcționarii sunt corupți s-a încetățenit la nivelul opi­niei publice, multe dintre inițiativele au­to­rităților, inclusiv schimbările în plan le­gislativ, sunt privite cu circumspecție.

Pe de altă parte, rețelele de corupție con­so­lidate de-a lungul atâtor ani sunt în mod inerent extrem de rezistente. Sunt greu de dizlocat, utilizând mecanisme și ins­tituții democratice. În plus, sistemul ju­diciar, complicat și stufos, face ca an­che­tele și procesele judiciare să poată fi în­târziate pe termen lung, ceea ce afectează bătălia anticorupție.

În ciuda acestor lucruri, trebuie totuși spus că actualele elite politice au fă­cut pași fără precedent în lupta îm­potriva corupției. Din acest punct de vedere, este importantă și bătălia de imagine. Arestările făcute în direct la te­le­vi­zor în timpul unor ședinte de guvern, dez­văluiri privind corupția unor înalți func­ționari din aparatul de securitate și din structurile guvernamentale, po­pu­la­ri­zarea anchetelor penale au devenit un punct central de discuție în spațiul public. În ace­lași timp, sunt și tot atâtea aver­tis­men­te adresate oficialilor din aparatul de stat.

A doua chestiune pe care noua putere de la Kiev s-a focalizat a fost epurarea per­soanelor compromise din aparatul de stat. În baza unei legi aprobate de parlament toamna trecută, oficialii de rang înalt aso­ciați regimului Ianukovici nu mai pot ocu­pa poziții în administrația publică. În plus, legea introduce proceduri privind de­clarațiile de avere și de interese pentru dem­nitari și funcționari din aparatul de stat (n.r.: pe modelul ANI din România) și prevede pedepse atunci când acestea nu co­respund realității.

Artiom Sit­nik a fost numit şef al Bi­rou­lui Național Anticorupție din Ucraina.

Al treilea set de măsuri are în vedere de­regularizarea mediului de afaceri. Prin eliminarea barierelor administrative ar­ti­fi­ciale, se încearcă diminuarea corupției ine­rente unor astfel de situații. Și în trecut au fost demersuri de a reduce segmentele de piață suprareglementate, dar actuala putere a mărit sensibil ritmul de in­tro­ducere a unor astfel de măsuri.

În fine, ultima inițiativă majoră a fost crearea unui organism special de luptă îm­potriva corupției, care dispune de puteri speciale (n.r.: modelul DNA). Legea res­pectivă a fost aprobată în noiembrie, anul trecut și a fost între timp amendată de Rada de la Kiev (Parlamentul Ucrainei) de două ori. Cu toate acestea, noua instituție încă nu a început să lucreze, concursul pen­tru ocuparea postului de șef al Bi­rou­lui Național Anticorupție tranformându-se într-un adevărat show cu numeroși par­ticipanți. Pe 16 aprilie, procesul s-a fi­na­li­zat, postul fiind ocupat de Artiom Sit­nik, care ocupase poziția de procuror șef al regiunii Kiev până în 2011.

Legea conferă noii structuri puteri sem­nificative în investigarea actelor de co­rup­ție, inclusiv în ceea ce privește con­fiscarea fondurilor și proprietăților vizate în astfel de cazuri. Însă provocările cărora noul or­ganism trebuie să le facă față, încă din start, sunt la fel de importante: lipsa per­sonalului calificat, încercările de in­fluen­țare a activității de către diferitele centre de influență politică, precum și pre­vi­zi­bilele tentative de utilizare a acestuia de că­tre grupările de oligarhi în bătălia din­tre ele.

Bătălia anticorupție este vitală pen­tru Ucraina, a cărei eco­no­mie se află într-o criză pro­fundă. Dacă demersul se îm­potmolește, șansele atragerii de capital extern se diminuează considerabil, iar afacerile locale vor fi în continuare sufocate de structurile clientelare din apa­ratul de stat. În plus, așteptările populației din acest punct de vedere sunt ridicate, așa că un eșec ar putea fi punctul de ple­care pentru noi mișcări de protest de ma­să. Ceea ce ar risca, în cel mai bun caz, să plaseze țara undeva într-o zonă gri, între Rusia și Uniunea Europeană.

* Grupul de Analiză Da Vinci, Kiev