Bomba cu ceas din Downing Street

David Cameron a tras deja primele salve de tun în direcţia Bruxellesului, sugerând că s-ar putea opune prin veto la adoptarea următorului buget al Uniunii şi cerând ca statele din afara zonei euro să contribuie mai puţin la acest nou buget.

Ministrul britanic de Externe William Hague descria nu demult relaţiile cu Uniunea Eu­ro­peană drept o bombă cu ceas pentru Partidul Conservator, o bombă care ar fi prea pe­ri­culoasă de dezamorsat şi ca­re ar trebui mai degrabă lă­sată în pace, în speranţa că nu va exploda.

Judecând după ultimele evo­luţii politice şi economice de o parte şi de cealaltă a Ca­nalului Mânecii, se poate spu­ne că bomba a ajuns acum pe biroul de lucru al lui David Cameron, care acum nu mai are luxul de a o ignora. Ti­că­i­tul este tot mai asurzitor şi mai des, iar Par­tidul Conservator, tot mai agitat din cauza ei. Criza economică şi vântul federalizării care ba­te dinspre Bruxelles, uniunea bancară şi tot ce poate însemna ea pentru finanţiştii din Ci­ty, dar şi căderea conservatorilor în sondaje încep să-i forţeze mâna premierului Cameron, să-l determine să facă pasul cel mare: să anun­­ţe organizarea unui referendum privind rene­gocierea relaţiilor Regatului Unit cu Uniunea Eu­ropeană.

Sigur, discuţia despre referendum nu e nouă, David Cameron promiţând încă dinaintea ul­timelor alegeri generale organizarea unei ast­fel de consultări pe marginea Tratatului de la Lisabona, promisiune diluată după alegeri în una pentru un referendum în cazul mo­dificării tratatelor UE. Acum însă, când la Bruxelles se vor­beşte tot mai deschis de fe­deralizare, un nou tratat pare inevitabil şi, odată cu el, un referendum în Regatul Unit. Puţini analişti de la Londra se mai îndoiesc că un astfel de referendum va avea loc, în­trebarea fiind mai degrabă sub ce formă şi când – înainte sau după următoarele alegeri generale din 2015, înainte sau după o even­tuală renegociere a relaţiilor Regatului Unit cu Uniunea Europeană? De aici, o altă mare ne­cunoscută - care ar fi întrebarea la refe­ren­dum: într-o formă sau alta, ea ar trebui să se refere la renegocierea relaţiilor Regatului Unit cu Uniunea, însă, inevitabil, ar putea ajunge să fie interpretată de electorat drept o con­sultare pro sau contra apartenenţei la Uni­une.

Zilele trecute, Downing Street a lăsat să se înţeleagă că premierul pregăteşte un discurs major privind viitorul relaţiilor Regatului Unit cu Uniunea Europeană, discurs care ar urma să fie ţinut în orice caz înaintea summit-ului liderilor UE, din luna decembrie. David Ca­me­ron a tras deja primele salve de tun în di­recţia Bruxellesului, sugerând că s-ar putea opune prin veto la adoptarea următorului buget al Uniunii şi cerând ca statele din afara zonei euro să contribuie mai puţin la acest nou buget. Evitând să tranşeze subiectul re­fe­rendumului, Cameron şi-a încurajat în schimb ministrul de Interne, pe Theresa May, să arti­culeze problema cheie care ar putea ajunge să facă referendumul inevitabil. Într-un in­ter­viu de presă în preajma conferinţei anuale a conservatorilor, doamna May a insistat pe nevoia de a renegocia directiva privind libera circulaţie a persoanelor, unul dintre pilonii fun­damentali ai construcţiei europene, pe motiv că ea este abuzată de unii cetăţeni eu­ropeni în căutarea unui loc de muncă. Re­ferinţa la România şi Bulgaria a fost cât se poate de voalată, deşi nu directă.

Aici, interpretarea dată la Bucureşti – de a citi afirmaţiile doamnei May „în cheie elec­torală“ – este corectă până la un punct. Fără doar şi poate, doamna May a răspuns în interviul respectiv îngrijorărilor conser­va­to­rilor, care aşteaptă de la conducerea par­tidului fermitate şi decizii tranşante în privinţa imigraţiei, mai ales pe fondul căderii con­ser­vatorilor în sondaje şi al ascensiunii paralele a formaţiunii profund eurosceptice UKIP. Nu­mai că, să nu uităm, restricţiile impuse ro­mânilor şi bulgarilor pe piaţa muncii din Regatul Unit ar trebui să fie ridicate la 1 ia­nuarie 2014, adică tocmai pe ultima sută de metri a alegerilor generale de la Londra din 2015. Ce partid ar deschide porţile unui po­tenţial val de mână de lucru ieftină străină, ştiind că, astfel, riscă să-şi taie craca de sub picioare la alegeri? Departe de a se atenua cu timpul, este de crezut că astfel de iniţiative se vor înmulţi şi radicaliza, pe măsură ce ziua alegerilor se apropie, cât timp guvernul lui David Cameron nu va avea alte succese – de pildă, relansarea economiei - cu care să se prezinte în faţa electoratului. Cel puţin până în 2015, bomba cu ceas de pe biroul lui David Cameron va dicta tonul bătăilor orologiului Big Ben. //

CORESPONDENŢĂ DIN MAREA BRITANIE