Criza din Gaza, conflict cu repetiție

Anul acesta în Orientul Mijlociu, Ramadanul este mult mai fierbinte decât se preconizase, dar nu din cauza căldurii: conflictul dintre Hamas și Israel aruncă în aer, la propriu, orice urmă de sărbătoare.

Posibilitatea reluării violențelor dintre Is­rael și Hamas nu a fost niciodată eliminată de pe harta conflictelor din Orientul Mij­lociu, deși, momentan, atenția părea aca­parată de „năstrușnica“ ini­țiativă a liderului mișcării teroriste Statul Islamic de a înființa un Califat.

Suspiciunea cu care Israelul urmărește în per­ma­nență orice mișcare a Ha­mas este de notorietate, la fel și reacțiile rapide pe ca­re Israelul le are împotriva oricăror elemente care îi pun în pericol securitatea. Prezentul conflict dintre Hamas și Israel nu reprezintă decât punctul culminant al degenerării treptate și vizibile a ar­mis­ti­țiului încheiat în noiembrie 2012. Încă de la sfârșitul anului trecut, localitățile din sudul Israelului au redevenit, periodic, țin­ta rachetelor lansate de Hamas, iar efor­tu­rile forțelor de apărare israeliene de a eli­mina orice posibilă sursă – umană sau de altă natură – de inflamare a atmosferei s-au intensificat. La această situație de tensiune crescândă, s-a adăugat și nemulțumirea Israelului față de cooptarea de către Fatah a Hamasului într-un guvern de unitate na­țională, fapt ce a dus, în aprilie 2014, la blo­carea negocierilor de pace cu Ra­mal­lah.

În acest context, răpirea și uciderea a trei tineri israelieni în Cisiordania, în iunie, și incendierea unui adolescent palestinian, la 2 iulie, în Ierusalimul de Est, au fost su­ficiente pentru a rupe armistițiul încheiat în 2012. Acțiunile de căutare ale celor trei adolescenți israelieni s-au soldat cu uci­derea a zece palestinieni și arestarea câtorva sute, printre care și o serie de li­deri Hamas din Cisiordania. De cealaltă parte, Hamasul – pe care premierul Ne­tanyahu l-a identificat încă din primele zile ca vinovat de răpirea și uciderea celor trei tineri – a declanșat o se­rie de atacuri cu rachete împotriva Israelului.

După aproximativ două săptămâni în care intensitatea atacurilor de ambele părți a crescut constant, iar în Gaza numărul vic­timelor a depășit 250 și peste 1.500 de per­soane și-au părăsit locuințele, Israelul a de­marat, joi, o operațiune terestră îm­po­triva Hamas în Gaza, declanșând a doua eta­pă a operațiunii Protective Edge. Ofen­si­va terestră israeliană are un scop precis: anihilarea capacității Hamas de a mai lansa atacuri cu rachetă la nord de Fâșia Ga­za și distrugerea rețelei de tuneluri sub­terane prin care militanții grupării se in­filtrează în Israel. În primele 24 de ore de la declanșarea operațiunii, forțele isra­e­liene s-au limitat la incursiuni în enclavă, fără să se îndepărteze mai mult de 3 km de graniță, perimetrul cercetat putând fi extins, conform declarațiilor de vineri ale premierului Netanyahu.

Actuala criză din Gaza trebuie privită nu doar ca un conflict între Israel și Hamas, ci și în relație cu restul actorilor din re­gi­une care au capacitatea de a influența evo­luția conflictului. Dacă în noiembrie 2012 Egiptul a reușit să convingă ambele părți să accepte armistițiul propus – relația apro­piată dintre fostul președinte islamist Muhammad Morsi și liderii din Gaza fiind de notorietate –, în 2014, Hamas nu a mai putut fi adus la masa negocierilor. Înlă­tu­rarea de la putere a Frăției Musulmane în urmă cu exact un an l-a transformat pe Al-Sisi nu doar în opresorul confreriei, dar și al apropiaților acesteia, noul regim de la Cairo luând măsuri dure împotriva elementelor radicale din Peninsula Sinai, apropiate de Hamas.

Riadul și Kuweitul au anunțat doar con­tribuții financiare pentru Gaza, fără însă a face public vreun demers menit a solu­țio­na criza actuală. Relațiile tensionate din­tre cele două regate, în special Arabia Sau­dită și Hamas, sunt cunoscute, iar apro­pierea dintre liderii din Gaza și Doha a fost permanent un motiv de disensiuni în­tre statele membre ale Consiliului de Coo­perare al Golfului.

În lipsa sprijinului oferit de Cairo, liderii Hamas se îndreaptă spre singurul aliat pe care îl mai au în lumea arabă, Doha. Aflat în vizită oficială la Ankara, emirul Qa­ta­rului și premierul turc au anunțat că lu­crează la o nouă propunere de armistițiu, o alternativă la cea egipteană. Qatarul poate juca un rol important fiind atât un susținător politic al liderilor Hamas, dar și un finanțator major al enclavei. În oc­tom­brie 2012, fostul emir a uimit comunitatea internațională deplasându-se în Gaza, oca­zie cu care a anunțat acordarea unui aju­tor financiar de 400 de milioane de dolari. Nici relațiile cu cu autoritatile israeliene nu sunt de ne­glijat, conducerea Qatarului cultivând în­că din anii `90 dialogul politic cu liderii is­raelieni, Israelul deschizând la Doha chiar și un birou economic în 1996 (închis ul­te­rior).

La mai bine de două săptămâni de la in­tensificarea atacurilor, noul conflict nu sur­prinde cu nimic, repetându-se sce­na­riile anterioare. Ce ar putea să difere însă este modul în care Hamasul va ieși din această confruntare, existând tot mai multe voci, chiar și în lumea arabă, care nu mai sunt dispuse să tolereze deciziile liderilor din Gaza care au efecte directe asupra fiecărei țări din regiune.