Pe aceeași temă
„Dacă războiul este o luptă de voinţe, atunci contrainsurgenţa, care este cel mai întunecat loc din Infern, cere o rezistenţă echivalentă cu mama voinţei.“ (generalul Graeme Lamb)
La 26 iulie a.c., trei ziare occidentale – New York Times, The Guardian, Der Spiegel – publicau, via Wikileaks.org, extrase dintr-o imensă cantitate de documente secrete acoperind operaţiuni ale armatei americane desfăşurate în Afganistan, între ianuarie 2004 şi decembrie 2009. Aproape 92.000 de documente clasificate ajungeau astfel, la începutul săptămânii trecute, în piaţa publică globală - practic cea mai mare scurgere din istorie. Cine parcurge aceste adevărate „jurnale de război“ găseşte „un peisaj foarte diferit faţă de cel cu care deveniserăm familiarizaţi. (...) un conflict brutal, dezordonat şi confuz, în contrast cu imaginea ordonată şi sterilizată, conturată prin comunicatele oficiale pentru public“, titra The Guardian în editorialul care prefaţa „bomba mediatică“ – o imagine neretuşată, dezbrăcată de orice sensibilitate şi lipsită de fard a conflictului din Afganistan.
Sentimentul, atunci când citeşti reacţiile care au invadat blogosfera, presa online şi cea vizuală, şi care aparţine preponderent adversarilor declaraţi ai campaniei din Afganistan, este acela al unei certitudini, al unei siguranţe suverane – „acum ştim“. Nu e loc de îndoială. Verdictul este clar: direcţia este greşită. Înainte existau doar bănuieli. Astăzi ne aflăm în faţa unor adevăruri revelate. O campanie considerată, în 2001, ca fiind în legitimă apărare şi necesară s-a transformat, 9 ani mai târziu, într-un război opţional. Atitudinea se explică prin faptul că atunci erau în joc interese considerate vitale (înlăturarea unui statu-quo devenit imposibil de tolerat, datorită celor două branduri notorii - talibanii şi Al Qaeda), însă, acum costurile economice imense nu se mai justifică. Interesant este că întreg episodul, consumat la începutul săptămânii trecute, reactivează, în imaginarul colectiv, memoria celebrelor Pentagon Papers, care, la începutul anilor 70, aveau să facă knock-out orice susţinere publică pentru războiul din Vietnam. Sigur, diferenţele sunt uriaşe. Atunci, guvernul ascunsese detalii esenţiale privind derularea operaţiunilor şi mersul ca atare al războiului.
Astăzi, nimic nu poate fi catalogat drept „breaking news“: colaborarea dintre pakistanezi şi talibani, victimele colaterale. Însă impactul mesajului poate fi acelaşi: topirea oricărei legitimităţi publice a campaniei din Afganistan. Este de fapt ceea ce îşi propune arhitectul întregii mişcări – fondatorul Wikileaks, Julian Assange. Într–un interviu acordat publicaţiei Der Spiegel, acesta declară: „materialul scoate la lumină brutalitatea şi mizeria din fiecare zi a războiului. Arhiva va schimba opinia publică şi va modifica convingerile celor aflaţi în poziţii de influenţă politică şi diplomatică. Există o tendinţă de a pune capăt războiului din Afganistan. Informaţiile publicate vor deplasa semnificativ voinţa politică“. Problema este că Julian Assange încearcă să vândă o agendă politică ambalată în intenţii etice pretins onorabile. Este un dar otrăvit. El nu este jurnalist, ci activist. Intenţia lui nu este să informeze, ci să angajeze, să recruteze. Şi totuşi, cei care îşi fundamentează pledoaria pe datele oferite de Wikileaks.org ignoră un aspect decisiv.
Ei nu oferă nicio perspectivă asupra operaţiunilor coordonate astăzi de generalul David Petraeus, dar utilizează datele Wikileaks.org la timpul prezent, ca pe nişte dovezi care indică o direcţie greşită. Şi totuşi, se uită un amănunt deloc lipsit de importanţă: deşi suplimentarea cu 30.000 de militari, adică avangarda campaniei de contrainsurgenţă a NATO, a fost anunţată de Obama în octombrie 2009, totuşi, aceştia nu se vor afla în teren decât abia la sfârşitul lui august 2010. Aşadar, nu există un temei pentru a diagnostica strategia administraţiei ca fiind un eşec. Pur şi simplu, „este prea devreme. Contrainsurgenţa nu este precum invazia din Normandia. Nu poţi să ştii la finalul zilei dacă ţi-ai desfăşurat sau nu cu succes trupele pe câmpul de luptă. Nu cred că ne vom afla în poziţia de a judeca succesul sau eşecul acestei politici până în primăvară sau chiar vara viitoare“, a declarat Bruce Riedel, expertul independent care a redactat, în martie 2009, strategia administraţiei pentru regiunea Afganistan-Pakistan. Între timp, Petraeus îşi asamblează dispozitivul tactic pentru asaltul final. Ţinta sa este centrul nervos al insurgenţei, nucleul său teritorial – oraşul Kandahar.
Demersul Wikileaks.org reflectă însă o mostră aparte de război, un război mediatic, în care muniţia principală nu este glonţul, ci informaţia. Scopul nu este nici pe departe înfrângerea forţelor militare, ci mobilizarea diverselor reţele care modelează şi creează conştiinte pentru a „ataca“ chirurgical minţile celor care deţin decizia, pentru ca, în final, să le distrugă voinţa politică de a continua campania. Nu este, probabil, deloc întâmplător că scurgerile de informaţii s-au derulat prin doi vectori simbolici ai opiniei publice europene, într-un moment în care, în Europa, legitimitatea războiului din Afganistan este tot mai contestată.
Media devin parte a teatrului de operaţiuni. Noi înşine, telespectatorii şi cititorii, ne transformăm în combatanţi, pentru simplul motiv că politicienii sunt atenţi la percepţiile noastre, influenţate şi, în cele din urmă, create tot de media. În final, totul se reduce la capacitatea de a influenţa voinţa oamenilor şi, indirect, a liderilor politici. Iată una dintre lecţiile uitate ale Vietnamului: „O mare putere pierde un război neconvenţional numai atunci când rămâne fără un ingredient esenţial. Nu este vorba de tancuri, nici de avioane, ci de voinţă naţională. În Vietnam, SUA au rămas fără voinţă politică, consecinţele fiind dezastruoase. Menţinerea susţinerii naţionale este incredibil de importantă în special în războaiele din Irak şi Afganistan. Responsabilitatea primară a liderilor politici în aceste războaie este de a construi o masă critică de susţinere naţională şi de a o menţine pe parcursul unei campanii de contrainsurgenţă inerent lungi, greoaie şi predispusă la regrese“, crede colonelul John Nagl. //
Petraeus dixit
Tot săptămâna trecută, în piaţa publică, s-a mai scurs un document. A trecut aproape neobservat. El contrastează evident cu cele publicate de Wikileaks.org, oferind o logică operaţională profund diferită. Redăm mai jos câteva extrase din recomandările tactice ale generalului Petraeus către militarii săi.
- Securizează şi serveşte populaţia. Terenul decisiv este terenul uman. Oamenii reprezintă componenta centrală. Numai oferindu-le securitate şi câştigându-le încrederea vom reuşi.
- Trăieşte alături de oameni.
- Talibanii nu sunt singurii inamici ai civililor. Securitatea este ameninţată de guvernarea inadecvată, de corupţie şi abuzul de putere – cauzele care oferă talibanilor un potenţial bazin de recrutare.
- Vânează inamicul fără încetare. Înfige-ţi dinţii în insurgenţă şi nu îi da drumul. Când extremiştii luptă, fă-i să plătească. Găseşte-i şi elimină-i pe cei care ameninţă populaţia. Nu îi lăsa să-i intimideze pe cei inocenţi. Atacă toată reţeaua, nu doar indivizii. Vânează inamicul cu agresivitate, dar foloseşte puterea de foc cu prudenţă.
- Nu putem câştiga fără luptă, dar reţine: „we cant kill or capture our way to victory“. În plus, dacă în cursul operaţiunilor noastre, omorâm civili sau le distrugem proprietăţile, vom crea mai mulţi inamici decât eliminăm. Este exact ceea ce îşi doresc talibanii. Să nu cădem în capcana lor.
- Gloanţele noastre sunt banii. Dar aminteşte-ţi: eşti deseori asociat cu cei pe care îi finanţezi. Cum cheltuieşti şi pe cine finanţezi este adesea mai important decât cât de mult cheltuieşti.
- Fii un bun oaspete. Tratează-i pe afgani cu respect. Fii atent la cum conduci, cum patrulezi, cum relaţionezi cu oamenii şi cum ajuţi comunitatea. Trebuie să îţi vezi acţiunile prin ochii afganilor. Ostilizarea civililor afgani înseamnă a semăna seminţele propriei noastre înfrângeri.
- Câştigă încrederea oamenilor, discută cu ei, pune-le întrebări, învaţă despre vieţile lor. Sondează dinamicile sociale, nemulţumirile şi istoriile locale. Ascultă şi bea nenumărate ceşti de ceai. Plimbă-te. Patrulează la picior ori de câte ori este posbil şi interacţionează cu populaţia. Dă-ţi jos ochelarii de soare.
- Fii onest. Integritatea este esenţială în această luptă. Nu cosmetiza porcul. Recunoaşte eşecul, inclusiv pierderile în rândul civililor.
- Preia iniţiativa. În absenţa ordinelor, gândeşte-te care ar fi acestea şi execută-le prompt.
