Pe aceeași temă
Intr-adevar, titlul romanului lui García-Márquez poate fi parafrazat cu aceasta ocazie, caci noul presedinte francez este cel ce ocupa primul loc in sondaje inca dinaintea inceperii campaniei oficiale: Nicolas Sarkozy. El a fost votat in cel de-al doilea tur de scrutin, desfasurat duminica 6 mai, de circa 53% (conform primelor estimari) dintre francezi, in timp ce Ségolène Royal a obtinut 47% din voturi. Rezultatul obtinut de Nicolas Sarkozy este cu atat mai important, cu cat participarea la acest al doilea tur de scrutin a fost masiva, atingand 86%.
Alegerea prezidentiala cu 4 tururi de scrutin
Asa cum afirma un cunoscut politolog francez, alegerea presedintelui francez este, de fapt, o alegere cu 4 tururi de scrutin: cele 2 tururi ale alegerii prezidentiale, dar si cele doua tururi ale alegerilor legislative ce urmeaza a se desfasura in iunie. Caci un presedinte ce nu beneficiaza de sustinerea parlamentara duce inevitabil la coabitare, coabitare ce ne aduce aminte de perioada agitata a guvernului Jospin. Acest fapt a fost vizibil inca din seara turului doi, cand Nicolas Sarkozy, in primul sau discurs ca presedinte ales, declara ca o respecta pe d-na Royal, pentru ca astfel ii respecta pe alegatorii sai (in jur de 17 milioane). D-na Royal, intr-un discurs tinut la doar cateva minute de la anuntarea primelor estimari, la orele 20, a facut apel la propriul electorat pentru urmatoarea intalnire, cea pentru alegerile legislative de peste o luna de zile. Mai mult decat atat, toti reprezentantii Partidului Socialist ce s-au perindat pe platourile de televiziune duminica seara au inceput deja campania electorala pentru legislative, facand un apel clar pentru reunificarea stangii si contra aliantei la centru (acuzand in mod voalat alegerea facuta de candidata socialista intre cele doua tururi de scrutin).
Ultimele saptamani de campanie si ultimele sondaje
Ultimele sondaje dinaintea turului doi de scrutin il anuntau, cum spuneam, pe Nicolas Sarkozy drept castigator cu 54,5% din intentiile de vot, Ségolène Royal reunind 45,5% (Sondaj TNS-Sofres Unilog pentru Le Figaro, RTL si LCI, 4 mai 2007). Mai mult, in urma dezbaterii dintre cei doi candidati, din 2 mai, balanta pare sa se fi inclinat in mod decisiv in favoarea candidatului de dreapta.
In ciuda acestor "fotografii ale intentiilor de vot", Ségolène Royal a facut campanie pana in ultimul moment, nerenuntand sa creada in victoria sa in ciuda sondajelor "facute de media prietene cu puterea" - conform ultimelor sale declaratii -, ea si-a chemat alegatorii sa le dezminta si "sa indrazneasca" sa aleaga o femeie presedinte.
Elementul cheie al turului doi pare sa fi fost reprezentat de "factorul Bayrou", electoratul acestuia (18,5% sau 6,8 milioane de alegatori) fiind cel ce a decis castigatorul. Astfel, daca, intr-o prima faza, 50% dintre alegatorii candidatului centrist declarau ca intentioneaza sa voteze pentru Royal, la trei zile de turul doi, raportul s-a schimbat, existand trei diviziuni: o treime in favoarea lui Sarkozy, o treime pentru Royal, iar o treime declarandu-se indecisi sau intentionand sa se abtina. Strategia adoptata de Ségolène Royal intre cele doua tururi, si anume aceea de a multumi atat electoratul de extrema stanga ce i-a adus sustinerea, cat si pe cel de centru, reprezentat de François Bayrou, este considerata de comentatori drept riscanta. Marturie stau declaratiile LCR si PCF, care au deplans presiunile facute de Bayrou asupra candidatei socialiste pentru a-si adapta programul unor criterii de dreapta. In plus, in urma dezbaterii televizate din 2 mai, prin atitudinea ei considerata prea ofensiva, ea si-a indepartat electoratul de centru.
Deschiderea spre centru a candidatei socialiste a fost vizibila imediat dupa anuntarea rezultatelor primului tur, ea afirmand ca este disponibila pentru o dezbatere cu François Bayrou. Dupa mai multe peripetii, dezbaterea atipica intre candidata la turul doi, Ségolène Royal, si cel de-al treilea plasat, François Bayrou (18,57% la primul tur), a avut loc sambata, 28 aprilie, pe BFMT si RMC Info. Royal declara la inceputul acestui schimb de idei menit sa ii ajute pe francezi sa aleaga in turul doi ca sensul intalnirii este acela de a observa temele comune si maniera in care pot fi ele acordate pentru a "face o bucata de drum impreuna". Cei doi au acuzat cu aceasta ocazie presiunile facute pentru a impiedica tinerea acestei dezbateri, presiuni ale grupurilor media apropiate de candidatul UMP, Nicolas Sarkozy. Punctele in care se acorda proiectele imaginate pentru Franta de cei doi privesc reforma celei de-a V-a Republici si chestiunea europeana, ambii sustinand ideea unui nou referendum pe un nou text constitutional. Bayrou s-a declarat insa in dezacord cu orientarea economica a Pactului prezidential al d-nei Royal si, de asemenea, considera irealizabila o renuntare la programul nuclear (sustinuta de Royal). Totusi, amandoi sunt de acord asupra privilegierii energiilor de tip nou in spatiul francez.
La finalul acestei intrevederi mediatizate, François Bayrou declara ca inca nu a decis cu cine va vota duminica 6 mai si ca spera ca dezbaterea a putut clarifica anumite aspecte pentru alegatori. Intre timp, Bayrou a declarat ca nu va vota pentru Nicolas Sarkozy... in timp ce majoritaea celor 29 de deputati UDF si-a anuntat decizia de a vota pentru candidatul UMP. Pozitia adoptata de Bayrou este explicabila, caci a le indica alegatorilor sai cu cine sa voteze ar fi insemnat negarea a insusi proiectului pe baza caruia s-a prezentat la alegerile prezidentiale, proiect bazat pe depasirea clivajului stanga-dreapta. In plus, pregatindu-se deja pentru alegerile legislative din luna iunie, Bayrou a anuntat crearea unui nou partid, Miscarea Democrata, imaginat ca o contraputere in fata celor doua forte ce domina Franta si care sunt, in opinia sa, menite sa conduca la o infruntare perpetua, incapabile de a rezolva problemele grave ale Frantei.
De cealalta parte, candidatul situat pe pozitia a patra, Jean-Marie Le Pen (10,44%, in primul tur, sau, altfel spus, 3,8 milioane de alegatori), a facut apel, pe 1 mai, cu ocazia traditionalului miting FN, la abtinere masiva. Conform primelor estimari la iesirea de la vot, doar 19% dintre alegatorii sai i-au urmat sfatul, marea lor majoritate (71%) acordandu-i votul lui Nicolas Sarkozy.
Cat ii priveste pe "micii candidati", acestia se impart dupa cum urmeaza: Philippe de Villiers (2,23%) si-a chemat alegatorii sa voteze pentru Nicolas Sarkozy, in timp ce Frédéric Nihous (1,15%) a facut apel la electoratul sau sa refuze ecologia Verzilor (ce o sustin pe candidata socialista). Sustinerile lui Ségolène Royal se regasesc printre candidatii de extrema stanga, de maniera implicita la Olivier Besancenot - 4,08 % - (care s-a ferit sa dea un consemn de vot, declarand votul LCR ca un vot de rezistenta) si José Bové (1,32%) si explicita pentru Marie-George Buffet (1,93%), Dominique Voynet (1,57%) si Arlette Laguiler (1,33%).
Tango à la francaise: 2 mai 2007
Un moment istoric, o dezbatere intre candidatii la turul doi ce nu a mai avut loc din 1995 (in 2002 Chirac refuzand sa dezbata cu Jean-Marie Le Pen) si care a fost urmarita, conform estimarilor, de 20 de milioane de telespectatori. Ca intr-un tango, cei doi candidati au facut schimb de propuneri si idei, dar au avut si o serie de replici savuroase. Astfel, dupa "enervarea sanatoasa" a candidatei socialiste provocata de dosarul scolarizarii copiilor handicapati, Nicolas Sarkozy i-a raspuns acesteia ca: nu, nu se simte victimizat, desi din partea ei "s-ar lasa oricand"...
Cert este ca, in urma dezbaterii de doua ore si jumatate din 2 mai, atat presa franceza cat si cea straina au fost de acord ca nu a existat un invingator clar. Dar, cu toate acestea, marile teme ale campaniei la care cei doi au solutii opuse s-au detasat in mod foarte clar, iar dezbaterea nu a dus lipsa nici de polemici bine regizate.
Privind datoria publica a Frantei, care atinge 1,221 miliarde de euro, una dintre temele cele mai importante ale campaniei, ambii candidati au promis reducerea acesteia pana in 2012 la 60% din PIB. Candidatul UMP la Elysée a propus ca modalitate principala o reducere a costurilor statului. Astfel, 1 din 2 functionari publici ce se pensioneaza ar urma sa nu fie inlocuit (adica intre 30.000 si 40.000 de functionari pe an timp de 5 ani, dintr-un total de 2,5 milioane). Pentru Ségolène Royal aceasta solutie este inacceptabila, ea propunand redistribuirea functionarilor, de exemplu, dinspre stat spre spitale (desi acestea din urma nu depind de guvern, candidata promite o incurajare a acestei strategii). In ceea ce priveste contractul fix de "35 de ore", reforma emblematica a guvernului Jospin, candidata de stanga ar vrea generalizarea sa, in urma unor discutii prealabile cu partenerii sociali. Nicolas Sarkozy s-a declarat pentru libertatea salariatilor de "a munci mai mult pentru a castiga mai mult". Astfel, acesta propune majorarea remuneratiei pentru urmatoarele ore (36-39) cu 25%, fara ca intreprinderea sa trebuiasca sa plateasca taxe suplimentare si fara ca salariatul sa plateasca alte impozite.
Declaratia lui Nicolas Sarkozy ca va sustine crearea unui drept opozabil al parintilor la primirea copiilor handicapati in scoli a produs "infurierea" lui Ségolène Royal contra "imoralitatii politice" a adversarului sau. Royal a acuzat guvernul acestuia ca a suprimat Planul Handiscol lansat de ea in 1999, pe vremea cand era ministru delegat pentru educatia scolara. Tema a continuat sa ocupe prim-planul mediatic si a doua zi, cand s-a constatat ca Planul Handiscol nu a fost suprimat si ca numarul copiilor handicapati scolarizati a crescut. Cu toate acestea, organizatiile de protectie a drepturilor persoanelor handicapate, care se bucura de atentia mediatica, estimeaza ca intre 10.000 si 15.000 de copii nu sunt inca scolarizati, iar acompanierea individualizata trebuie imbunatatita.
O a doua polemica a reprezentat-o dosarul nuclear. In acest caz, candidatul UMP a fost cel prins parca pe picior gresit. Energia nucleara, care reprezinta 78% din electricitatea produsa in Franta, este incurajata de Sarkozy, dar nu si de Royal, care propune inlocuirea sa treptata si privilegierea energiilor reinnoibile.
In fine, in ceea ce priveste Europa, Sarkozy este pentru un tratat minimal reformand institutiile Uniunii, cu un presedinte aprobat de parlamente si se declara contra aderarii Turciei; in timp ce Royal se declara pentru un nou referendum pe un proiect reformat al Constitutiei europene, constitutie refuzata de 54,68% din francezi la referendumul din mai 2005.
Franta incepand cu 16 mai
Iata ca, la finalul unei campanii pasionante ce i-a impacat pe francezi cu politica, marturie stand participarea masiva la vot, presedintele ales al Frantei urmeaza sa fie investit in data de 16 mai. Inainte de a-si asuma responsabilitatile, Nicolas Sarkozy a declarat ca se va retrage pentru cateva zile pentru a putea interioriza acest nou "rol" si a putea sa se pregateasca pentru noua functie dupa o campanie extrem de lunga si de agitata. Indeplinirea proiectului sau prezidential depinde insa si de rezultatul alegerilor legislative, care par, conform ultimelor sondaje, a fi si ele favorabile partidului presedintelui, UMP. In primul sau discurs ca presedinte ales, Nicolas Sarkozy a reamintit cuvintele cheie ale programului sau politic - "natiune, morala, autoritate, munca, merit, respect" - si a accentuat aspecte legate de politica externa, afirmand ca "Franta a revenit in Europa", ca va fi un sustinator al Uniunii Mediteraneene si al dezvoltarii Africii si ca prietenia sa cu Statele Unite ale Americii va continua, dar va fi conditionata de chestiunea incalzirii planetare (SUA refuzand sa semneze Protocolul de la Kyoto).
