Pe aceeași temă
Premierul britanic vrea ca imigranții români și bulgari să nu poată accesa ajutoare sociale în primele trei luni de ședere în Marea Britanie. Apoi, ajutoarele ar urma să fie limitate la șase luni, iar cei prinși la cerșit sau vagabondaj ar trebui expulzați imediat.
A sosit vremea să renunțăm la discursul privind imigrația și Europa, le spunea David Cameron colegilor săi conservatori, atunci când era ales președinte al lor. Tema sa de campanie pentru șefia partidului era agenda de protecție a mediului. Opt ani mai târziu, Cameron se vede nevoit să bată apa în piuă fix pe tema imigrației, în încercarea disperată de a salva conservatorii de la înfrângerea rușinoasă ce se prefigurează la europarlamentare.
Atât de speriat e premierul britanic de perspectiva electorală, încât nu mai știe altceva decât imigrație. Nu contează că stârnește un val de nemulțumire în Uniunea Europeană – de la premierul Victor Ponta (care, cu onestitate, e ultima problemă a lui Cameron) până la cei mai importanți lideri ai Uniunii. Important e să reducă din avântul UKIP, formațiune eurosceptică, ce ar putea câștiga detașat alegerile europene.
Atitudinea locatarului din 10. Downing Street e una exclusiv electorală. Problema Europei este însă că, de dragul voturilor, Cameron pune în discuție una dintre cele mai mari realizări ale construcției comunitare: principiul liberei circulații. Sigur că, pe fond, David Cameron ar avea dreptate. Nimeni nu poate contrazice faptul că sistemele de asigurări sociale trebuie întărite pentru a preveni abuzurile. Pe românește: nimeni, în nicio țară a Uniunii Europene, nu trebuie să primească ajutor social dacă nu are dreptul. Dar asta este treaba statelor naționale. E treaba lui David Cameron să aibă instituții funcționale, așa cum e treaba lui Victor Ponta să aibă la fel în România.
Premierul britanic vrea ca imigranții români și bulgari să nu poată accesa ajutoare sociale în primele trei luni de ședere în Marea Britanie. Apoi, ajutoarele ar urma să fie limitate la șase luni, iar cei prinși la cerșit sau vagabondaj ar trebui expulzați imediat. Iarăși, pe fond, nici nu ar fi neapărat greșit. Bugetele statelor europene sunt construite să suporte asigurările sociale ale populației locale. Diferențele de venituri între țări sunt majore, iar cele dezvoltate nu sunt pregătite să suporte costuri suplimentare, mai ales pe timp de criză.
Problema lui Cameron e însă una de lege. Cetățenii europeni sunt egali în drepturi. Ce are neamțul voie în Marea Britanie are și românul. La fel britanicul și românul în Germania. Că sistemul asigurărilor sociale în Uniune ar trebui regândit, e o dezbatere ce trebuia inițiată demult, nu acum în prag de alegeri. Până una-alta, Marea Britanie e membru al Uniunii Europene și are și obligații, nu numai drepturi. De câte ori s-a spus în vara anului 2012 despre România că trebuie să respecte regulile clubului european? Același lucru e valabil și pentru Londra.
Dincolo de principiile europene, David Cameron are și o problemă de credibilitate. În octombrie 2013, Ministerul de Interne britanic recunoștea, într-un document clasificat și obținut de The Telegraph, că habar nu are câți cetățeni europeni vin în Marea Britanie și cer asistență socială. Textul era un răspuns elaborat de Theresa May la o cerere a Comisiei Europene. Doamna ministru a declarat în repetate rânduri că imigranți din statele europene abuzează de sistemul de protecție socială. Cu toate astea, nu știe câți sunt, de unde vin și cât cer.
Apoi, David Cameron are o problemă și cu forța locală de muncă. Nu există niciun motiv pentru care firme britanice ar angaja români sau bulgari din considerente salariale, adică din principiul conform căruia românii și bulgarii ar lucra pe mai puțini bani. Salariul minim e strict reglementat în Marea Britanie, iar lucrătorii locali nu refuză nici ei salarii moderate pe timp de criză. Există în schimb un motiv legat de competitivitate. Un studiu al National Institute for Economic and Social Research din noiembrie arată că forța de muncă străină e mai bine pregătită și mai productivă decât cea britanică. Regatul are un deficit uriaș de specialiști, grație procesului de dezindustrializare. Studiul sugerează că a angaja personal străin poate crește productivitatea firmelor, menținând aceleași costuri salariale.
David Cameron nu mai vede pădurea de copaci. Are atâta treabă pe plan intern cu o economie care nu este deloc competitivă, dar se pierde în detaliul românilor și bulgarilor. Dacă vrea să se uite peste graniță, premierul britanic se poate uita către Germania. Mulți imigranți români sunt medici care preiau cabinetele de medicină de familie neocupate de personal sanitar local. Golurile de specialiști umplute de români și bulgari sunt o problemă în minus pentru guvernul național respectiv. Apoi, trebuie să fim onești: imigrația înseamnă și creșterea consumului, care nu strică deloc economiilor naționale.
Sigur că există probleme. Unele orașe germane, de pildă, își văd bugetele suprasolicitate de imigranții români și bulgari. Dar guvernul german le-a alocat fonduri suplimentare. Și nu pentru milă, adică ajutor social clasic, ci pentru programe de integrare și educație, care funcționează de minune, de exemplu, în Berlin-Neukölln. Nemții au găsit soluția în liniște. Cameron doar țipă și, pe alocuri, minte. Ceea ce nu înseamnă însă că, la București, Victor Ponta trebuie să facă la fel. Legea europeană îi este aliată premierului român de data aceasta. Dar și guvernul român trebuie să își onoreze contractul de bunăstare încheiat cu românii. //
