Pe aceeași temă
Miza pare mai mică, întrucât în aceste alegeri vor fi selecţionaţi liderii locali care vor reprezenta populaţia afgană în camera inferioară a parlamentului şi care nu are aceleaşi puteri, aproape discreţionare, pe care le are guvernul central, condus de preşedintele afgan, Hamid Karzai. Cu toate acestea, datorită specificităţii socio-politice a societăţii afgane, unde legăturile tribale şi de familie sunt foarte pronunţate şi practic depăşesc în importanţă structurile administraţiei locale şi chiar centrale, alegerile parlamentare vin să coaguleze formarea unor poli de putere în interiorul ţării.
Afganistanul continuă să fie puternic divizat pe criterii etnice. Paştunii, majoritari în sud şi sud-est, sunt principala preocupare a forţelor de menţinere a păcii şi a guvernului central, deoarece din rândul lor provine majoritatea grupărilor insurgente. În nord şi vest, tadjicii şi uzbecii sunt grupaţi în arii compacte, unde liderii locali îşi exercită influenţa direct, atât la nivelul instituţiilor locale, cât şi asupra administraţiei guvernamentale centrale. Contracandidatul preşedintelui Hamid Karzai la alegerile de anul trecut, Abdulah, îşi are baza de susţinători printre tadjici.
Hazara (de origine turkmenă), o altă importantă minoritate oprimată de-a lungul secolelor, a devenit în ultimii ani o importantă sursă pentru clasa de mijloc a mediilor urbane. Majoritatea organizaţiilor internaţionale a preferat să angajeze în special din rândul minorităţii hazara, întrucât aceştia sunt foarte loiali străinilor, pe care îi consideră salvatorii lor de la oprimarea suferită sub regimul taliban şi al majorităţii paştune în general. Astfel, în numai câţiva ani, mii de avocaţi, profesori, doctori, sociologi, ingineri şi lideri ai comunităţilor hazara s-au constituit într-o nouă clasă de gulere albe, în total contrast cu statutul acestora de clasă de jos a societăţii până în 2003. La rândul lor, hazara îşi exercită şi ei influenţa asupra unor teritorii din centrul Afganistanului, unde sunt majoritari şi unde, nu întâmplător, evenimentele violente sunt aproape inexistente, iar viaţa femeilor cunoaşte o continuă emancipare.
La fel ca şi la precedentele alegeri, principalul motiv de îngrijorare pentru aceste alegeri va fi corectitudinea cu care vor fi administrate. Dacă, în primii ani de după înlăturarea regimului taliban, comunitatea internaţională privea îngăduitor neregulile descoperite sau făţişe din timpul alegerilor, anul acesta toate privirile sunt îndreptate asupra preşedintelui Hamid Karzai, de la care se aşteaptă o atitudine mult mai decisă pentru asigurarea transparenţei şi corectitudinii alegerilor parlamentare. Liderul afgan, care suferă de o lipsă de legitimitate, evidenţiată de modul ambiguu prin care a câştigat alegerile anul trecut, va fi nevoit să dovedească comunităţii internaţionale că intenţiile sale de promovare a democraţiei sunt reale, şi nu doar de circumstanţă.
Alegerile din cele 34 de provincii ale Afganistanului se vor desfăşura într-un număr record de centre de votare, aproape 6.835, faţă de 5.800 anul trecut. Însă multe dintre zonele paştune din sud şi sud-est nu sunt sub controlul direct al forţelor de menţinere a păcii şi unde talibanii şi alte grupări insurgente vor împiedica organizarea scrutinului. La alegerile trecute, tocmai aceasta a fost principala cauză pentru care s-au înregistrat fraude masive, care au reprezentat mai bine de 10 procente din totalul voturilor exprimate. Comisia Electorală Centrală a cerut atunci, sub presiunea ONU, să se facă o renumărare a voturilor.
Din cauza teritoriului vast unde aceste fraude au avut loc şi a condiţiilor de securitate precare, au fost selectate doar o treime dintre voturile considerate potenţial frauduloase, care au constituit astfel o mostră statistică pentru determinarea validităţii scrutinului. Chiar şi aşa, preşedintelui Karzai i-au fost anulate sute de mii de voturi. Abia după ce contracandidatul său s-a retras, preşedintele a fost declarat învingător de către Comisia Electorală Centrală, fără ca turul doi să mai aibă loc, deşi legislaţia care reglementează desfăşurarea alegerilor şi Constituţia nu reglementează retragerea unui candidat în turul doi.
Strategia SUA în Afganistan s-a modificat încă de anul trecut. Forţele americane s-au retras din zonele slab populate şi care deveniseră ţintele preferate ale talibanilor şi s-au concentrat pe centrele unde populaţia este compactă, în special în zonele urbane. Această nouă realitate va avea consecinţe şi asupra desfăşurării alegerilor. În unele provincii, unde liderii locali care candidează pentru un loc în parlament sunt şi şefi ai structurilor tribale, inclusiv unor miliţii înarmate, exprimarea votului liber este încă un deziderat. Accesul observatorilor independenţi la centrele de votare va fi posibil numai la aproximativ 60% din totalul centrelor de votare. Este demn de menţionat aici că în Afganistan partidele politice nu pot înscrie candidaţi în cursele electorale, iar sistemul de vot este uninominal. Dacă la alegerile prezidenţiale o anumită disciplină a fost impusă de la centru, prin structurile ierarhice ale campaniilor electorale, de această dată nimeni nu va putea să coordoneze campaniile a 2.556 de candidaţi individuali înscrişi în cursa electorală.
Şi pentru cele 406 femei candidate alegerile se anunţă foarte dificile. Lipsa securităţii se va răsfrânge şi asupra posibilităţilor lor de a-şi desfăşura campaniile electorale.
Deşi după 2003 politica de emancipare a femeilor în Afganistan a cunoscut o evoluţie ascendentă, în ultimii doi ani condiţia acestora s-a deteriorat radical, în special în zonele rurale. Influenţa talibanilor şi a grupărilor islamice conservatoare s-a extins considerabil. La ultima conferinţă internaţională pentru ajutorarea Afganistanului, din mai anul acesta, preşedintele Karzai şi reprezentanţii ONU anunţau o deschidere pentru negocieri cu liderii unor grupări talibane, care ar accepta ordinea constituţională. Concesiile pe care guvernul le-ar face acestor grupări ar fi şi cele legate de drepturile femeilor şi introducerea unor forme stricte ale legii islamice Sharia în teritoriile pe care acestea le controlează. Intenţia guvernului afgan a provocat reacţia promptă a sute de organizaţii de apărare a drepturilor femeilor din Afganistan şi internaţionale. Acceptarea acestui compromis de către comunitatea internaţională ar fi într-adevăr o pierdere consistentă în lupta pentru eliminarea discriminării femeilor, îndeosebi în societăţile unde se practică un islamism extrem de conservator, ca în unele zone rurale din Afganistan.
Preşedintele Karzai a fost supus unor presiuni intense, venite atât din partea administraţiei americane, cât şi a comunităţii internaţionale şi chiar şi din partea parlamentului afgan, ai cărui membri şi-au văzut ameninţate interesele de o politică tot mai autoritară a preşedinţiei. Din nefericire, autoritarismul lui Karzai nu se reflectă în condiţiile de securitate din ţară, ci mai curând este vorba despre un paternalism sau o încercare a regimului său de a crea cu orice preţ o structură loială, atât la nivel central, cât şi în teritoriu. În acest fel, alimentată de nepotism şi incompetenţă, corupţia s-a extins la toate nivelele administraţiei de stat. Preşedintele Karzai pare să prefere mai curând reformularea unor vechi politici sau cutume ale societăţii afgane, sub pretextul unicităţii culturale şi religioase, decât să iniţieze reforme care ar putea să clatine piramida de putere pe care el şi-a construit-o cu o armată de rentieri şi sinecurişti.
Instituţiile statului afgan sunt încă în faze incipiente, deşi nu resursele au fost principala problemă pentru stadiul lor de dezvoltare. Ministere întregi sunt conduse de oameni care sunt semianalfabeţi, deşi o nouă clasă de tineri pregătiţi caută să-şi găsească un loc de muncă în administraţie. Criteriile de apartenenţă tribală sau etnică încă sunt folosite la recrutarea pentru posturi vacante în instituţiile statului. Procurorii şi poliţiştii sunt plătiţi cu aproximativ 50 de dolari pe lună, în timp ce unii dintre ei stau în conace de sute de mii de dolari. Corupţia este alimentată şi de dolarii proveniţi din traficul de droguri. Producţia de opium a Afganistanului aproape s-a dublat în ultimii ani, acoperind acum peste 90% din consumul mondial.
Punctul nevralgic al politicii de reconstrucţie este lipsa unei viziuni. Instituţiile afgane nu pot fi create după modelul vestic, pentru că societatea afgană nu acceptă decât anumite valori ale civilizaţiei occidentale, predominant creştină.
Pe termen lung, după o retragere a forţelor de menţinere a păcii, Afganistanul ar putea reveni foarte repede la o stare de haos şi violenţă între grupurile etnice. Toate eforturile depuse de comunitatea internaţională şi în special de SUA, exprimate atât financiar, cât şi în vieţi omeneşti, ar putea deveni doar simbolul unui alt mare experiment utopic al civilizaţiei occidentale de a reforma Islamul. //
