Democratie suverana in Rusia

Guvernul actual de la Moscova, dominat de fosti ofiteri de Securitate, a lansat o campanie istorico-social-educativa prin care proslaveste realizarile “epocale” ale presedintelui Vladimir Putin, justifica centralizarea puterii politice la Kremlin si glorifica noul regim autoritarist, pe care il defineste ca “democratie suverana”. In propaganda oficiala, termenul denota o forma de guvernare strict necesara pentru imputernicirea Federatiei Ruse, pentru restabilirea demnitatii nationale si pentru curmarea “haosului” politic postcomunist, fara a permite interventii din strainatate.

Elita politica de la Kremlin argumenteaza ca, pentru a mentine spiritul unitatii nationale, Rusia trebuie sa se dezvolte in cadrul unui sistem politico-social propriu, fara confruntari sterile intre partide politice distincte, fara mass-media independente si fara o societate civila neaservita. “Silovikii” din anturajul lui Putin pretind ca acest fel de regim este cel mai potrivit pentru curmarea anarhiei istovitoare din perioada de tranzitie postcomunista, pentru minimalizarea vulnerabilitatii geopolitice a tarii si pentru asigurarea securitatii intr-un stat cu teritorii vaste in Europa si Asia.

Presedintele Putin a declarat ca statul trebuie sa mentina un rol dominant in economie deoarece, in caz contrar, bogatiile naturale ale Rusiei ar fi delapidate de capitalistii hrapareti, cu consecinte devastatoare pentru economia nationala, asa cum s-a intamplat in anii 1990. In propaganda oficiala, fostii ofiteri KGB, GRU si FSB, plasati de Putin in majoritatea functiilor importante ale regimului actual, sunt prezentati publicului ca monumente de integritate, mari patrioti si garanti ai securitatii Federatiei Ruse.

In realitate, “democratia suverana” promulgata grandilocvent de cei de la Kremlin reprezinta numai un model iluzoriu care, in loc sa promoveze interesele nationale ale Rusiei, serveste interesele de grup ale “silovikilor” de la putere. Printr-un proces de renationalizare si redistribuire, ei jefuiesc tara fara sa dea socoteala nimanui. Regimul autoritarist instaurat de Putin a permis fostilor lui colegi din KGB sa acapareze puterea politica, sa inregimenteze populatia si sa controleze intreprinderile profitabile, infrastructura si vastele bogatii naturale ale Rusiei.

Glorificat de media, elogiat de subalterni si lipsit de critica unei opozitii reale, Putin are o popularitate covarsitoare. Sondajele de opinie arata ca aproximativ 80% din rusi aproba performanta presedintelui. Satisfacuti de noua prosperitate si de permisiunea de a calatori in strainatate, rusii nu sunt suficient de revoltati de lipsa de libertate, de ingradirea opozitiei sau de incalcarea drepturilor individuale. Ei accepta autoritarismul regimului in speranta ca progresul economic si stilul de viata actual vor continua. Ideile liberale nu sunt prevalente in Rusia. Nationalismul, stimulat puternic de autoritati, domina constiinta publicului.

Sub Putin, legile electorale au fost modificate progresiv in asa fel incat, in fosta Uniune Sovietica, rezultatele alegerilor au devenit previzibile. In primul mandat, alegerile guvernatorilor provinciali au fost inlocuite cu numiri facute de presedinte. Recent, si alegerea primarilor a fost suprimata. Candidatii neagreati de regim nu mai au nicio sansa sa fie inclusi pe listele electorale.

Noile legi interzic crearea unei “imagini negative” a oponentilor politici. Astfel, orice critica la adresa unui oficial de catre un contracandidat poate fi interpretata ca o incalcare a legii. In aceste conditii, campaniile electorale nu mai au semnificatie. O alta clauza in noua lege exclude necesitatea participarii unui anumit procentaj minim al electoratului pentru validarea scrutinului. In consecinta, elita politica de la putere nu mai are nevoie de participarea votantilor independenti sau indecisi. Ca in sistemul sovietic, regimul poate conta pe participarea exclusiva a loialistilor care sunt dispusi sa voteze docil in alegeri lipsite de alternative reale.

Politicienii loiali lui Putin beneficiaza de acces la resursele financiare si propagandistice ale administratiei la toate nivelurile. Oamenii de afaceri rusi, intimidati de autoritati, se simt obligati sa contribuie generos la finantarea gruparilor politice pro-Putin si sa evite orice sustinere a altor organizatii sau activitati independente.

Ordine, stabilitate si progres economic

Este evident ca “democratia suverana” din Rusia nu are nimic in comun cu democratia reprezentativa sau cu participarea populatiei la formularea deciziilor politice. In schimbul ingradirii libertatii si eliminarii democratiei, Putin a oferit populatiei “ordine, stabilitate si progres economic”. Din nefericire, “ordinea” lui Putin nu inseamna respectarea legii, instaurarea unui stat de drept sau echitabilitate sociala. Majoritatea functiilor executive si legislative au fost acaparate de loialisti ai regimului care au devenit astfel o clasa privilegiata, au profitat de autoritate si au acumulat avutii considerabile.

Intrepatrunderea dintre puterea politica si interesele corporatiste a avansat atat de mult, incat aspectele de renationalizare si redistribuire au devenit indistincte. Proprietarii intreprinderilor profitabile, amenintati de garda financiara si de agentiile de mediu cu penalitati inacceptabile, sunt fortati sa renunte la proprietatile lor si sa le transfere celor de la putere in conditii defavorabile. Asasinarile “pe contract”, o modalitate frecventa de a rezolva dispute intre “sacali”, raman, de obicei, nerezolvate.

Intreaga societate rusa a fost penetrata de elemente criminale. Birocratia statului este aroganta si corupta. Justitia este strict controlata si manipulata de politicieni. Opozitia a fost redusa la neputinta. Separarea puterilor in stat este inexistenta. Orice incercare din partea cetatenilor neafiliati direct cu puterea de a participa la activitatea politica, de a se implica in dezbateri critice deschise sau de a contesta puterea, sunt reprimate prompt prin intimidare si amenintari directe.

Deocamdata, regimul actual din Rusia pare stabil. Cu siguranta, “democratia suverana” faurita de Putin in Rusia va supravietui alegerilor din 2007-2008. Sistemul a fost consolidat suficient ca sa-si mentina stabilitatea in viitorul apropiat, mai ales daca economia continua sa beneficieze de preturile ridicate ale petrolului si gazelor naturale, daca electoratul rus continua sa accepte lipsa de alternative politice reale si daca societatea civila rusa ramane slabita, resemnata si apatica. Cu toate acestea, sistemul autoritar din Rusia, condus netransparent de “siloviki” si lipsit de o opozitie viguroasa, nu poate rezolva tensiunile politico-sociale inerente regimului.

Selectionarea noului presedinte depinde in mare masura de luptele opace dintre clicile de la putere. Fiecare lider nou tinde sa se distanteze de predecesorul sau ca sa-si creeze o baza politica proprie, sa evite responsabilitatea pentru esecurile din trecut si sa-si plaseze acolitii in functii de conducere. In orice societate, o opozitie politica robusta este o sursa importanta de stabilitate. Daca opozitia este marginalizata, conducerea tinde sa devina opaca, abuziva si opresiva. Pe termen lung, “democratia suverana” din Rusia va intra in criza. In absenta unor alternative reale, stabilitatea aparenta a regimului actual se poate degrada rapid.

Indoctrinarea tineretului

Putin respinge vehement orice critica referitoare la trecutul sovietic sau la evolutia autoritarista din ultimii sapte ani. Obsedati de ideea prezervarii cu orice pret a sistemului politic actual, liderii de la Kremlin au decis ca tinerii rusi trebuie sa fie indoctrinati “in spirit nationalist”, sa respinga orice influenta straina si sa dezvolte o loialitate statornica fata de regim. Autoritatile trebuie sa fie vigilente ca tineretul rus sa nu devina o forta organizata care sa pretinda reforme liberale si sa etaleze ostilitate fata de regim, asa cum s-a intamplat in Ucraina si Georgia. Evenimentele revolutionare din aceste tari sunt atribuite de oficiali unor conspiratii inspirate de americani, cu intentia vadita de a izola Rusia si de a o separa de celelalte state din fosta Uniune Sovietica.

Recent, autoritatile au elaborat noi manuale scolare in baza carora profesorii de istorie si studii sociale vor trebui sa predea elevilor subiectele respective. Noul manual de istorie glorifica performanta presedintelui Putin si il crediteaza cu revitalizarea Federatiei Ruse, cu restabilirea prestigiului tarii in strainatate si cu faurirea “democratiei suverane”. Urmasul lui Eltin este infatisat ca un lider energic, viguros si decisiv, care a simtit imediat vasta putere a presedintiei si a utilizat-o cu mare abilitate in interesul tarii.

Prezentarea regimului Putin este mitologica, propagandistica si utilitara. Evaluarile contrare, punctele de vedere diferite si analizele obiective au fost excluse. Toate realizarile si succesele din ultimii sapte ani sunt legate de numele lui Putin. In tari “normale”, acest nivel de cult al personalitatii este considerat deplasat.

Conform manualului de istorie intitulat Istoria Recenta a Rusiei, 1945-2006, Stalin este caracterizat ca “liderul cel mai fauritor al URSS”. Textul sustine ca “metodele de constrangere” utilizate de Stalin au avut ca obiectiv mobilizarea cetatenilor si a cadrelor de conducere pentru succesul industrializarii si pentru reabilitarea economiei in perioada postbelica. Nicio mentiune despre “Marea Teroare”, milioanele de cetateni nevinovati exterminati, deportari, masacre, internari in spitale psihiatrice si gulaguri, cotropirea si vasalizarea tarilor vecine, campaniile veroase de deznationalizare sau pactul de neagresiune cu Germania Nazista. Dezintegrarea Uniunii Sovietice este considerata drept cea mai mare catastrofa geopolitica din secolul XX.

Directorul Fundatiei pentru Politica Eficienta, Gleb Pavlovski, un loialist al lui Putin, a afirmat ca “nu putem permite ca istoria Rusiei sa fie predata de rusofobi, de indivizi amorali sau de dascali lipsiti de patriotism... Profesorii sunt obligati sa invete tineretul conform noilor manuale care prezinta materialele respective in conformitate cu interesele nationale ale Rusiei”.

Manualul intitulat Studii Sociale: Lumea Globala in Secolul XXI este infestat cu propaganda antiamericana. America este prezentata ca o putere cu aspiratii imperiale, care incearca sa-si impuna ideile si interesele proprii in restul lumii. “Influentele straine” sunt expuse ca pericole majore care trebuie sa fie respinse categoric, deoarece Rusia este inconjurata de dusmani si guvernele straine, avand intentii malefice, finanteaza organizatii ruse prin care se amesteca in afacerile interne ale tarii.

Concluzii

Presedintele rus Vladimir Putin a creat un stat birocratic-autoritarist in care parlamentul, aparatul judiciar si guvernatorii provinciali sunt aserviti presedintelui. Obiectivele principale ale regimului au devenit clare in decursul celui de-al doilea mandat al lui Putin: dominatia absoluta a Executivului asupra celorlalte centre de putere din stat, impiedicarea aparitiei unor alternative politice rivale, mentinerea prezentei predominante a statului in activitatile economico-financiare si constrangerea intregii clase politice ca sa accepte neconditionat perpetuarea regimului. “Ideologia” unificatoare trebuie sa fie revenirea Rusiei la statutul de mare putere.

Regimul creat de Putin este incapabil sa rezolve satisfacator contradictiile, inechitatile sociale profunde si dilemele politice ale tarii. Sub forma actuala, sistemul nu este capabil sa renunte la rolul dominant al statului in societate, nu predispune la respectarea drepturilor si libertatilor individuale si nu stimuleaza formarea unei clase politice responsabile care sa permita alternative politice reale atat de necesare pentru modernizare, civilizatie si progres social.

“Democratia suverana” nu poate evita crizele de succesiune. Autoritarismul, lipsa de responsabilitate a liderilor si venalitatea birocratiei perpetueaza clientelismul, coruptia si criminalitatea. Pe termen lung, ingradirea libertatilor individuale, aservirea justitiei si lipsa de alternative politice predispun la degradarea relatiilor sociale, la invrajbirea populatiei si la instabilitate. Asemenea aspecte au dus in trecut la dezintegrarea fostei Uniuni Sovietice.

Pana acum, propaganda oficiala a Kremlinului a influentat puternic tineretul rus si a creat o noua generatie de tineri in care majoritatea are o atitudine nostalgica fata de fosta Uniune Sovietica, este ambivalenta fata de dictatura stalinista si este profund ostila fata de democratiile Occidentale si mai ales fata de Statele Unite.