Pe aceeași temă
Odată cu anularea armistițiului declarat unilateral de președintele Petro Poroșenko, la 30 iunie armata ucraineană și-a reluat ofensiva împotriva forțelor separatiste.
Armata și voluntarii Gărzii Naționale din Ucraina au ocupat la 4 iulie Krasnîi Liman și au avansat spre sud, în direcția Slaviansk, care încă din martie a fost centrul cel mai activ de destabilizare al estului Ucrainei. La Slaviansk s-a aflat comandamentul insurgenților, în frunte cu Igor Ghirkin (poreclit Strelkov). Oficiali de la Kiev au spus că armata a înconjurat localitatea. În realitate însă, în dimineața de sâmbătă, 5 iulie, peste 2.000 de insurgenți au părăsit Slaviansk fără luptă, îndreptându-se spre Kramatorsk (20 km la sud), iar de acolo spre capitala regiunii, orașul Donețk, care are aproape un milion de locuitori. Cum a fost posibilă această ieșire din încercuire? Din relatări, rezultă că o diversiune a unor forțe mecanizate ale lui Strelkov în nordul localității, în care au pierit mai mulți insurgenți, a deschis larg drumul spre sud, către Donețk. Strelkov, acuzat de trădare de unii propagandiști ai Novorossiei, spune că a ordonat o „retragere tactică“, invocând abandonarea Moscovei în mâinile lui Napoleon în 1812, pentru a-i salva pe combatanții separatiști, dintre care mulți sunt mercenari veniți din Rusia, dar și Belarus sau chiar Serbia. Este totuși un mister cum s-a putut deplasa o coloană de 50 de vehicule (doar 20 a văzut corespondentul Reuters trecând prin Kramatorsk), mașini blindate, camioane, autobuze, automobile, pe o distanță atât de mare, în condițiile în care zona este înțesată cu militari și tehnică de luptă ucraineană, iar deasupra patrulează avioane de luptă. Coloanei conduse de Strelkov i s-au alăturat în Kramatorsk alte sute de insurgenți înarmați, care s-au mutat în orașul Donețk. Duminică, 6 iulie, forțele separatiste au evacuat și alte localități, Drujkovka, Kostantinovka, Artemovsk, tot în direcția Donețk. Pe rețelele de socializare au apărut și informații despre deplasări de mașini militare spre est, către regiunea Lugansk. Duminică s-au înregistrat focuri de arme la marginea orașelor mari, capitale de regiuni, la Donețk (zona aeroportului) și Lugansk. Agențiile de presă au relatat despre lupte grele pentru controlul Mormântului lui Saur, o înălțime strategică de unde poate fi controlat drumul din Donețk către Lugansk și mai departe în Rusia. Batalionul Azov al Gărzii Naționale a înregistrat pierderi serioase în încercarea de a-i alunga pe insurgenți din acest punct strategic. Foarte probabil că detașamentele separatiste, mai ales grupul mercenarilor, pregătesc alte linii de apărare, de astă dată în Lugansk, în apropierea frontierei cu Rusia, de unde pot fi aprovizionați. Până atunci, însă, linia frontului s-a mutat în centrul orașului Donețk. Tactica insurgenților, atât cât a fost ea dezvăluită, este de a grupa voluntarii proruși în marile orașe, de a iniția lupte în zonele foarte populate, unde armata ucraineană poate desfășura doar acțiuni limitate pentru a evita pe cât posibil pierderile de vieți omenești din rândul civililor și unde artileria și aviația nu pot fi folosite. Bătălia pentru Donețk, și nu retragerea fără luptă din Slaviansk or Kramatorsk ar putea fi momentul de cotitură în veritabilul război declanșat de separatiștii proruși în estul Ucrainei.
Harta operaţiunilor militare din Estul Ucrainei |
De fapt, s-a petrecut ceea ce Strelkov anunța pe rețelele de socializare. Fără un sprijin deschis și consistent din Rusia, separatiștii nu au putut rezista ofensivei armatei regulate ucrainene, de unde și disperarea cu care de la „oficialii“ Novorossiei, Gubariov, Strelkov și Pușilin până la Dughin și consilierul prezidențial Glazev i-au cerut liderului de la Kremlin să trimită trupe de menținere a păcii. Până acum, președintele Putin s-a abținut să ordone armatei să treacă granița, deși nu ducea lipsă de pretexte. Mai mult, la 24 iunie, Putin a cerut Consiliului Federației, camera superioară a parlamentului, să anuleze legea votată la începutul lunii martie care-i permite să trimită trupe în Ucraina. Iar recenta întâlnire a președintelui cu ambasadorii Rusiei acreditați în străinătate a confirmat schimbarea de ton în dosarul ucrainean. Președintele Putin a subliniat dorința Moscovei de a nu recurge la acțiuni unilaterale și de a colabora cu partenerii vestici, Germania și Franța, la rezolvarea crizei.
Prin această modificare tactică, Rusia încearcă să evite adoptarea unui nou val de sancțiuni. Schimbarea confirmă faptul că sancțiunile Occidentului amenință serios economia Rusiei, dependența Europei de gazul rusesc nu e atât de mare încât s-o lege de mâini în fața agresivității Kremlinului, iar contractele cu China nu sunt atât de favorabile pe cât au fost prezentate public.
Obiectivul strategic al lui Putin, anume destabilizarea Ucrainei care-i crează Rusiei spații de manevră, nu s-a schimbat. Doar proiectul Novorossia bate pasul pe loc, astfel că ar putea intra în conservare. Soluția găsită în contextul ofensivei armatei ucrainene - mutarea acțiunilor militare în marile orașe - va permite prelungirea războiului, iar timpul joacă pentru Putin. Tot pentru Moscova încep să joace Merkel și Hollande, care vor pune presiune pe Poroșenko ca să negocieze cu separatiștii. Până la toamnă, războiul va consuma și mai multe resurse, nemulțumirea populației va crește, iar susținerea de care se bucură astăzi președintele Poroșenko o să scadă. Dezbaterile privind noua Constituție se anunță dificile încă de pe acum, iar federalizarea cu recunoașterea unor drepturi speciale pentru Donețk și Lugansk va fi greu de respins. Beneficiile pe care Poroșenko le poate obține de pe urma succeselor militare din est sunt în planul consolidării influenței în armată, al cărei moral crește, și în cel al raporturilor de putere cu principalii oligarhi, în primul rând cu Ahmetov și Kolomoiski. //