Pe aceeași temă
Războiul civil din Siria a căpătat dimensiuni îngrijorătoare în ultima perioadă de timp, prin aparenta utilizare a armelor chimice și a potențialului său de extindere la nivel regional, demonstrat de raidurile aeriene ale aviației israeliene asupra unor ținte aflate pe teritoriul sirian.
Conflictul din Siria durează deja de doi ani, a costat viețile a cel puțin 70.000 de sirieni, în timp ce alte câteva sute de mii au devenit refugiați. Acest război nu dă semnale că s-ar încheia prea curând, devenind unul de uzură, caracterizat prin incertitudine și violență gratuită, îndreptată mai ales împotriva civililor.
Înainte de începerea războiului civil, în 2011, Siria era unul dintre statele cunoscute pentru programele sale de dezvoltare a armelor de distrugere în masă, armele chimice făcând parte din arsenalul Damascului. Cunoscute și ca „arma nucleară a săracului“, armele chimice sunt destul de ineficiente pe câmpul de luptă modern, având în vedere progresele tehnice în protecția militarilor, dar folosite asupra civililor, mai ales în cazul unor atacuri concentrate, reprezintă rețeta ideală pentru masacre de proporții. Cel mai bun exemplu în acest caz fiind atacurile irakiene cu arme chimice asupra civililor kurzi de la sfârșitul anilor ‘80.
Situația din Siria cu privire la utilizarea armelor chimice este în momentul de față neclară și controversată. Încă de la începutul anului au fost observate mișcări de trupe care indicau transferul armelor chimice către orașul portuar Tartus. Statele Unite au avertizat de mai multe ori Siria în privința utilizării armelor chimice împotriva rebelilor, lăsând să se înțeleagă că un atac cu arme chimice ar fi un gest politic cu neputinţă de ignorat, o limită de netrecut și care, poate, ar putea avea ca răspuns o intervenție.
Începând cu decembrie 2012, au apărut informații, care nu au putut fi confirmate direct, cu privire la utilizarea limitată a unor agenți chimici împotriva rebelilor și a populației civile. Pe 19 martie 2012, două rachete SCUD armate cu focoase chimice ar fi fost lansate împotriva unor ținte din Alep. De atunci, armele chimice ar fi fost utilizate împotriva rebelilor de cel puțin patru ori. Un raport al serviciilor de informații americane indică utilizarea probabilă de către forțele loiale regimului lui Bashar al Assad a gazului sarin împotriva rebelilor. Informația pare să fie confirmată in extremis de către rapoarte similare britanice, franceze și israeliene. Experții israelieni sunt de părere că există indicii și dovezi indirecte cu privire la utilizarea armelor chimice de către trupele siriene.
Carla del Ponte, fostul procuror general al Tribunalului de la Haga, care a judecat crimele de război și crimele împotriva umanității comise în timpul războaielor din fosta Iugoslavie, a afirmat că există dovezi „de netăgăduit“ că și rebelii sirieni ar fi utilizat gaz sarin împotriva trupelor guvernamentale. Aceste declarații au fost însă infirmate la scurt timp de către ONU, care a precizat că nu există dovezi de netăgăduit că armele chimice ar fi fost utilizate fie de către forțele guvernamentale, fie de rebeli, și de către Casa Albă, prin vocea lui James Carney, care a declarat că Statele Unite consideră că: „...orice utilizare a armelor chimice în Siria ar putea fi realizată numai de către regimul Assad. Aceasta este poziția noastră“.
Confuzia și incertitudinea ce planează asupra subiectului utilizării armelor chimice în Siria, fie de regimul lui Bashar al Assad, fie de rebeli, complică foarte mult din punct de vedere politic și diplomatic o situație deja extrem de gravă.
Aviația militară israeliană a executat raiduri în Siria în mod repetat în nopțile de 2 spre 3 mai și pe 4 spre 5 mai. Aceste raiduri nu sunt o premieră, Israelul lovind ținte aflate în Siria încă din ianuarie 2013. De fiecare dată, țintele vizate au fost presupuse transferuri de arme către Hezbollah realizate de regimul lui Bashar al Assad. Ultimele raiduri au vizat un transfer de rachete sol-aer SA-8 și SA-17, care, dacă ar cădea în mâinile grupării Hezbollah, ar spori în mod semnificativ capabilitățile acesteia și ar periclita operațiunile aeriene ale Israelului. A fost împiedicat și transferul unor rachete balistice Fateh 110 de origine iraniană, care pot lovi orice oraș din Israel odată lansate din Liban.
Israelul consideră situația din Siria ca fiind periculoasă, dar în același timp și o oportunitate de a lovi în Hezbollah și în Iran. Posibilitatea înlocuirii regimului lui Bashar al Assad, cu care Israelul găsise totuși un modus vivendi, cu cea a unui regim islamist radical ar fi o evoluție gravă în plan regional pentru securitatea statului evreu. De asemenea, sporirea dependenței lui Bashar al Assad față de sprijinul Iranului și al satelitului acestuia, Hezbollah, din cauza războiului civil reprezintă o tendință periculoasă. Pentru Israel, oportunitatea constă în împiedicarea transferului de armament sofisticat către Hezbollah și eliminarea pe termen lung a Siriei, al doilea sponsor ca importanță al mișcării șiite, după Iran. Un Hezbollah fără protecție siriană ar avea dificultăți uriașe în a beneficia de sprijinul Iranului sau de a avea acces la resurse militare și financiare. Conform expertului israelian Eyal Zisser, politica Tel Avivului se rezumă la: „Exploatez slăbiciunea lui Bashar, care are în prezent mâinile legate la spate de războiul civil și nu poate face nimic Israelului, și, de fiecare dată când aud că Iranul transferă arme Hezbollah, împiedic acest lucru“. //
