Pe aceeași temă
Scânteia care a provocat dezbaterea la nivel european şi reacţia mai multor organisme internaţionale, în frunte cu ONU, a fost discursul preşedintelui Nicolas Sarkozy, ţinut la Grenoble, pe data de 30 iulie a anului curent. Discursul a reluat într-o formă net mai decisă şi mai virulentă temele privind siguranţa cetăţeanului şi politicile statului francez legate de imigraţia ilegală. Deşi expulzările în masă ale romilor veniţi, majoritatea, din România şi Bulgaria se produceau deja de la începutul anului – mulţi dintre aceşti cetăţeni avuseseră deja răgazul să se reîntoarcă în Franţa –, polemicile intervin cu pregnanţă de abia acum. Cu atât mai mult cu cât interesele interne ale Franţei nu pot fi armonizate într-o politică europeană unitară privind minoritatea romă şi migraţia, inexistentă în acest moment.
Ameninţări la adresa ordinii publice
Problema definirii statutului juridic al minorităţii rome e, pe cale de consecinţă, simplă în ochii autorităţilor franceze: persoanele care au făcut obiectul expulzărilor sunt cetăţeni români prezenţi ilegal pe teritoriul statului francez. În 2007, atât România, cât şi Bulgaria au semnat convenţii care stipulează că resortisanţii lor pot călători în spaţiul Schengen maximum 6 luni pe an şi nu mai mult de 3 luni deodată, cu excepţia cazurilor în care pot demonstra că lucrează şi locuiesc legal. Taberele de romi din jurul marilor oraşe nu corespund acestor cerinţe unanim acceptate de statele de provenienţă.
Un argument conex, folosit de prefecturile care au emis decizii de expulzare, este „existenţa unei ameninţări la adresa ordinii publice“, pe care ar reprezenta-o taberele de romi. Statisticile publicate de presa franceză nu sunt foarte încurajatoare în acest sens. Miercuri 25 august, în pregătirea întâlnirii cu autorităţile române, ministrul de Interne, Brice Hortefeux, cita anumite cifre pe naţionalităţi, care ar indica, de pildă, că „la Paris, delincvenţa românilor a crescut în 2009 cu 138%“. El adăuga că „nu se pune problema expulzării romilor pentru că sunt romi, dar nu se poate accepta admiterea tuturor romilor care doresc să se instaleze pe teritoriul francez. (...) Vom continua expulzările taberelor ilegale“.
Sondajele de opinie în „anotimpul ruşinii“
Presa franceză a publicat, în ultima săptămână, mai multe sondaje de opinie care dau măsura susţinerii publice a măsurilor întreprinse de Administraţia Sarkozy. Cel mai blând, publicat de Le Parisien, joi 26 august, arată că jumătate dintre cei intervievaţi ar fi de acord cu politicile de expulzare. Cotidianul Le Figaro din ziua următoare dă publicităţii date mult mai hotărâte. Conform acestuia, 69% dintre chestionaţi aprobă desfiinţarea taberelor ilegale, iar 65% expulzarea romilor către România.
Rezultatele sondajelor traduc o stare de spirit de profundă nemulţumire faţă de problematica socială şi de siguranţă publică pe care existenţa taberelor de romi o ridică în faţa comunităţilor locale din Franţa şi de aiurea. Din 2007, Italia şi Franţa au devenit destinaţii de predilecţie pentru migraţia ilegală, ceea ce a dat naştere, în 2008, imensului scandal şi valurilor de rasism care au avut în centrul atenţiei în Italia taberele de romi, cu cap de afiş cazul Mailat. De altfel, ca un ecou al politicilor franceze în materie de migraţie a romilor, ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, membru al partidului xenofob Liga Nordului, şi-a anunţat intenţia de a urma exemplul lor.
Chiar şi în state cu politici mult mai aspre privind imigraţia ilegală sau acordarea dreptului de rezidenţă, cum sunt Luxemburgul sau Olanda, acest tip de problematică a început să apară în ultimii doi ani. Pentru locuitorii multora dintre comunele liniştite ale Beneluxului, fenomenul este vizibil cu ochiul liber: cerşetorii au devenit parte a tabloului cotidian într-o zonă mândră de eficacitatea poliţiei în prevenirea micii infracţionalităţi stradale. Iar presa locală face apel la conştiinţa civică a populaţiei pentru semnalarea cazurilor de cerşetorie.
În comunităţile aşezate, bogate, prezenţa taberelor de romi are cu siguranţă un efect perturbator. În comunităţile deja defavorizate, cum sunt multe din suburbiile marilor oraşe franceze, implicaţiile de ordin social sunt cu mult mai importante şi preocupante. Ele devin, de aceea, subiect şi sursă de inspiraţie în dezbaterea politică, care a început deja să îşi propună termene pentru campania prezidenţială din 2012. Vara aceasta a dat startul reconfigurărilor în spectrul politic francez, cu personaje de dreapta care îşi doresc să reiasă din zona de penumbră – cum ar fi foştii prim-miniştri Dominique de Villepin sau Jean-Pierre Raffarin – sau din partea stângii franceze, a Partidului Socialist, care construieşte platforme de relansare pentru Ségolène Royal, fosta contracandidată a lui Nicolas Sarkozy la precedentele alegeri.
Dominique de Villepin a ieşit primul la atac într-un interviu acordat ziarului Le Monde, în care califica noua politică privind siguranţa a lui Nicolas Sarkozy drept „o pată ruşinoasă pe drapelul Franţei“. A urmat un val de proteste din partea susţinătorilor politicilor guvernamentale. Apoi, din partea stângii, Martine Aubry, prim-secretar al PS, a declarat pe 26 august, la Şcoala de vară a partidului de la La Rochelle, că politica de expulzare a romilor este „o vastă operaţiune de manipulare“ menită să deturneze atenţia opiniei publice de la adevăratele probleme cu care se confruntă Franţa – şomaj, reducerea dramatică a bugetului alocat sănătăţii, învăţământului, cercetării etc. –, care a aruncat Franţa într-o „vară a ruşinii“ prin expulzarea în masă a unor cetăţeni ai Uniunii Europene. Ségolène Royal a completat seria declaraţiilor, adăugând că însăşi tema siguranţei publice este pe nedrept confiscată de dreapta, pentru că ea reprezintă o componentă fundamentală a politicilor sociale, de aceea, stânga e chemată să formuleze o poziţie coerentă cu propriile opţiuni.
Reacţii internaţionale, dar fără soluţii
Este limpede că strategiile franceze s-au lovit de o dezaprobare internaţională, începând cu chemarea Papei Benedict la „fraternitate universală“ – primită cu multă răceală şi sarcasm de guvernul francez, care a îndemnat pe căi oficioase Vaticanul să instaleze tabere de romi în Piaţa Sfântul Petru şi apoi să-şi împărtăşească impresiile – şi sfârşind cu Raportul Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale (CERD). Cei 18 experţi independenţi, membri ai comitetului, au formulat tot atâtea recomandări statului francez, exprimându-şi „preocuparea pentru discursul de natură discriminatorie“ în Franţa, care se înscrie în paralel cu „o creştere recentă a actelor şi manifestărilor cu caracter rasist şi xenofob“. Experţii denunţă ultimele expulzări colective şi fac apel la statul francez pentru încetarea lor.
În acelaşi context, ministrul de Externe ceh, Karel Schwarzenberg, a declarat duminică, 29 august, în cotidianul praghez Lidove Noviny, citat de Le Monde, că „modul în care preşedintele Sarkozy expulzează cetăţeni români este contrar spiritului şi regulilor UE“.
Mai precauţi în declaraţii par a fi oficialii europeni. Aceasta pentru simplul fapt că UE nu a dezvoltat politici unitare în privinţa etniei rome. Câteva ţări din UE – Spania, Italia, Germania, Suedia, Marea Britanie –, confruntate mai mult cu fenomenele de migraţie sau având ele însele comunităţi rome importante, cum e cazul Spaniei, au dezvoltat proiecte şi programe specifice de integrare şi de reinserţie socială.
În general, proiectele de acest tip sunt insuficient finanţate sau se izbesc chiar de lipsa de permeabilitate a comunităţilor destinatare, care nu înţeleg în acelaşi mod ideea de sprijin şi de integrare în comunităţile deja existente. În plus, deocamdată, această minoritate nu are un statut transnaţional. Ea este legată de apartenenţa la cetăţenia statului de rezidenţă, ceea ce permite Franţei să poată susţine că, legal, problema comunităţilor rome nu este una europeană, ci a statelor respective. Demararea unor politici europene coerente şi unitare nu va fi posibilă până la modificarea viziunii asupra statutului romilor în Europa. //
* * *
Romii repatriaţi nu aveau cazier
Ministrul de Interne, Vasile Blaga, citat de APA, a declarat că „în ceea ce priveşte persoanele revenite în România săptămâna trecută (...) am efectuat un control precis şi nu figurează nici în fişierele poliţiei franceze, nici în cele române ca autori ai vreunei infracţiuni“. Blaga a adăugat că „în momentul în care un cetăţean român se găseşte într-o situaţie ilegală în Franţa, trebuie expulzat“, dar că România „se va apăra“ de abuzuri.
Expulzări anulate de justiţia franceză
Ziarul Le Monde publică în ediţia electronică de vineri, 27 august, decizia Tribunalului Administrativ din Lille, care a anulat patru hotărâri ale Prefecturii de expulzare a unor cetăţeni români de etnie romă. Tribunalul a invocat o hotărâre a Curţii de Apel din Versailles, din iulie 2009, potrivit căreia ocuparea ilegală a unui teren comunal sau privat „nu este un motiv suficient pentru a defini existenţa unei ameninţări la adresa ordinii publice“.
