Gazoductul Iaşi-Ungheni și geopolitica energetică a Rusiei

În ciuda retoricii guvernului de la București și a MAE, Rusia a câștigat, cel puțin temporar, micul război geopolitic cu gazoductul Iași-Ungheni.

La 18 septembrie, Iurie Leancă, șeful gu­ver­nului de la Chișinău, a declarat că gazoductul Iaşi-Ungheni reprezintă doar un proiect cu va­loare simbolică pentru independenţa ener­ge­tică a Republicii Moldova faţă de Federaţia Rusă și că por­nirea lui depinde de com­pa­nia Moldovagaz (controlată 51% de Gazprom). La 27 au­gust 2014, atunci când a fost inaugurat gazoductul, pre­mierul de la Chişinău afirma: „De la 1 septembrie gazul ro­mânesc va trece Prutul, ini­țial într-o primă cantitate, asigurând astfel o sursă al­ternativă“. Informațiile prezentate de presa de la Chișinău și București, la două săptămâni de la inaugurare, arată că declarațiile celor doi premieri, Victor Ponta și Iurie Leancă, au fost simple promisiuni, înaintea alegerilor par­lamentare și prezidențiale care se vor des­fă­șura în noiembrie în cele două state. În pre­zent, proiectul independenţei energetice a Re­publicii Moldova este incomplet şi ne­func­ţio­nal. Compania Vestmoldtransgaz, creată spe­cial de guvernul de la Chișinău pentru acest proiect, nu a obținut încă licența. Vice­pre­mie­rul Adrian Cându se va deplasa la Moscova pen­tru a discuta despre posibilitatea ca sub­sidiarele Moldovagaz, controlate de Gazprom, să poată importa gaz din România. Chiar dacă va depăși toate aceste obs­tacole, gazoductul Iași-Un­gheni va funcționa doar la o capacitate de 2% și va ne­cesita construirea unei stații de comprimare la Onești și a unui nou gazoduct care să le­ge Ungheni de zona Chi­și­nă­u­lui (unde se află cei mai mulți consumatori industriali).

„Capul plecat sabia nu-l ta­ie“, aşa ar putea fi sintetizată stra­tegia energetică a Moldovei. Dincolo de pre­siunile exercitate de Federaţia Rusă, si­tua­ţia Republicii Moldova se explică prin in­te­resele pe care guvernanții de orice culoare po­litică le-au urmat în negocierile cu Mos­co­va. Aces­te interese au avut ca obiectiv major men­ţinerea statu-quo-ului politic, prin ob­ţi­nerea unui preţ mai mic decât cel practicat pe piaţa europeană sau reeşalonarea da­to­riilor pentru gazul livrat. În toată perioada ca­re urmat după proclamarea independenţei, gu­vernanţii de la Chişinău nu au încercat să implementeze o strategie energetică care să urmărească re­a­lizarea intereselor Republicii Moldova și asi­gurarea unei independenţe po­litice reale.

În relația cu Republica Moldova, Rusia a ma­nipulat prețul la gaz și reeșalonarea datoriilor până când companiile rusești au ajuns să con­troleze sistemul moldovean de aprovizionare cu gaz. Spre deosebire de guvernanţii de la Chi­şinău, Moscova a avut o strategie pe ter­men lung, implementată pas cu pas, pentru a asigura dependenţa energetică şi, indirect, pe cea politică a Republicii Moldova. Legislația mol­dovenească care a stat la baza demo­no­po­li­zării pieței de gaze naturale a asigurat doar separarea juridică a activităților de trans­port de cele de furnizare și producție. În prac­tică, acest lucru a însemnat crearea mai mul­tor subsidiare ale Moldovagaz pentru fur­ni­zare și transport. În paralel, Moscova a mo­ni­torizat atent și a subminat tentativele Re­pu­blicii Mol­dova de a diversifica sursele de apro­vizionare cu gaz. În anul 2012, după ce fostul premier mol­dovean Vlad Filat și Victor Ponta au sem­nat o declarație comună privind coo­pe­rarea în domeniul securității energetice (ce pre­ve­dea inclusiv construirea gazoductului Iași-Un­gheni), Rusia s-a asigurat că, cel puţin pe ter­men scurt, acesta nu va putea fi ope­ra­țional. Obiectivul vizat a fost menținerea le­gislației care favoriza monopolul Gazprom (ce con­tro­lează Moldovagaz) prin solicitarea adre­sată autorităţilor de la Chişinău (şi implicit UE) de a amâna implementarea de către Mol­dova a pachetului energetic III, care prespune se­pa­rarea activităților de transport de cele de pro­ducție și furnizare în domeniile elec­tri­ci­tate și gaze naturale. În vara lui 2012, la ce­re­rea Mos­covei şi în urma negocierilor cu Bru­xellesul, ofic­ialii de la Chişinău au obţinut amâ­narea implementării pachetului energetic III, ca­re ar fi scos din joc filialele Gazprom (Ener­gocom sau Unghenigaz) care urmau să în­cheie con­tracte de furnizare cu Romgaz pen­tru apro­vizionarea gazoductului Iași-Ungheni. Adop­tarea pachetului energetic III ar fi putut în­lă­tura și necesitatea de a construi un sector su­plimentar (de prelungire) a gazoductului Iași-Ungheni, până la Chișinău, ca alternativă la ce­le controlate de Gazprom pentru asi­gu­ra­rea transportului gazului venit din Ro­mâ­nia de la Ungheni la Chișinău.

În ciuda retoricii guvernului de la București și a MAE, Rusia a câștigat, cel puțin temporar, mi­cul război geopolitic cu gazoductul Iași-Un­gheni. Dar deznodământul este pus sub sem­nul întrebării de UE, care a anunțat că va in­vesti pentru construirea sectorului su­pli­men­tar, Ungheni-Chișinău. Câștigarea micului răz­boi geopolitic depinde de felul în care au­to­ri­tățile de la Chișinău vor gestiona construirea sec­torului suplimentar, iar cele de la Bu­cu­rești vor realiza stația de comprimare de la Onești. Te­merile sunt întemeiate. După ale­ge­rile din noiembrie, gazoductul nu va mai fi o miză elec­torală decât după patru și, respectiv, cinci ani.

* Ileana Racheru este cercetătoarela Institutul Diplomatic Român.

CITIȚI ȘI

• Rusii de la Gazprom intarzie activarea gazoductului Iasi-Ungheni
• UE aproba alocarea a 10 milioane de euro pentru prelungirea GAZODUCTULUI Iași-Ungheni până la CHISINAU