În Ungaria, FIDESZ a obținut o zdrobitoare `viktorie`

Ungurii au optat în 2014 pentru un regim autoritar, creditând retorica naționalistă și simbolica paseistă a unei Ungarii cu trecut eroic.

„După alegeri, de obicei învingătorii spun glume, iar învinșii fac conferințe de presă. Noi însă instituim regula inversă aici, la Parlament“ – și-a început Viktor Orbán, premierul ungar și învingătorul detașat al alegerilor parlamentare din 6 aprilie 2014, declarația pentru presa internațională după anunțarea rezultatelor. După mulțumirile de rigoare, Orbán a comentat sufragiul ca fiind o confirmare a guvernării FIDESZ în domeniul economic, legislativ, constituțional, precum și al direcției conservatoare și europene. Electoratul a spus „Nu“ celor care au îndemnat la ură și la îndepărtarea de Uniunea Europeană, a conchis liderul partidului de guvernământ.

Perpetuarea puterii debalansate

Într-adevăr, o victorie zdrobitoare a FIDESZ de 44% (după numărarea a 98,97% din voturi) în fața adversarilor de stânga reuniți într-o alianță alcătuită din cinci partide, printre care Partidul Socialist condus de Attila Mesterházy, Coaliția Democratică a fostului premier socialist, Ferenc Gyurcsányi, și gruparea lui Gordon Bajnai, fost premier independent între 2009 și 2010, alianță de stânga care a obținut doar 27% din voturi. Un rezultat superior de peste 20% față de 17%, în 2010, l-a obținut partidul extremist Jobbik, partid „detergent“, care promitea „albirea“ Ungariei după alegeri. O aluzie străvezie la romi. Dacă la Jobbik s-a referit Viktor Orbán când a vorbit despre mesajele de ură, înțeleg cei care au fost martori la o campanie electorală dominată de puterea cu acces extins la mass-media: modificarea Legii presei în 2011 a subordonat mediile publice și a instituit un sistem de control asupra presei comerciale. Toate declarațiile din zilele acestea ale reprezentanților opoziției s-au axat pe carența de informare a electoratului, iar liderii lor au arătat cu degetul spre mass-media oportuniste. Gyurcsányi a calificat alegerile drept „ilegitime din punct de vedere moral“, iar Mesterházy a refuzat să felicite FIDESZ pentru victorie. Bajnai a recunoscut însă neputința alianței de a veni cu o ofertă adecvată în confruntarea cu o putere supradimensionată. Liderii de stânga au evitat să amintească scandalul de corupție din jurul lui Gábor Simon, care le-a adus prejudicii de imagine, scandal speculat de conservatori, care au bătut în cuie ștampila de „partid al corupților“, pusă cândva Partidului Socialist.

Peste 60% din 8,2 milioane de alegători s-au prezentat la vot pentru a alege 18 partide, 13 liste de minorități și 1.550 de independenți. O prezență masivă, care, contrar discursurilor de stânga, nu numai că nu a întărit flancul de stânga, ci, dimpotrivă, a perpetuat în mod decis aceeași debalansare a puterii ca în alegerile precedente, oferind din nou FIDESZ aproape două treimi din fotoliile parlamentului (la ora la care redactam articolul, când erau numărate aproximativ 99% din voturi, procentul atârna de un singur mandat). Ungurii au optat în 2014 pentru un regim autoritar, creditând retorica naționalistă și simbolica paseistă a unei Ungarii cu trecut eroic. De altfel, într-un discurs public recent, Viktor Orbán oferea o definiție în care pare a se oglindi el însuși: „Un erou este cel care triumfă în destinul său“.

Triumfător, liderul FIDESZ recâștigă încrederea publică pentru a fi dirijat cu mână forte o țară măcinată de grijile crizei, dar mai ales pentru generozitatea arătată de un an populației sărăcite și îndatorate: scăderea prețului la electricitate cu 5,7% în septembrie 2013, cu 3,3% la gigacalorie în octombrie, iar de la 1 aprilie 2014, scăderea cu 6,5% a prețului gazelor pentru consum casnic. Se mai adaugă măsurile de forță împotriva băncilor străine, care au fost silite să compenseze dobânzile la împrumuturile în franci elvețieni făcute de persoanele fizice.

Votul maghiarilor din străinătate

O soluție ingenioasă pentru obținerea de electorat nou a fost utilizarea prevederilor europene în privința libertăților cetățenești. Guvernul Orbán a deschis în ultimii ani oferta de acordare a cetățeniei ungare în toate țările unde locuiesc maghiari, în condiții ușor de îndeplinit. Consulatele au primit peste 250.000 de cereri, aproximativ 200.000 de cetățeni au depus jurământul. Răsplata a venit la alegerile din 6 aprilie: prezenți în proporție de 80% la urne, 95% dintre maghiarii din Transilvania au ales FIDESZ. În Voivodina vecină, ungurii din Serbia s-au înregistrat în număr mare, peste 15.000, iar în Slovacia, unde legea interzice dubla cetățenie, au votat totuși 2.000 de unguri. Un interviu cu politologul István Székely publicat de Új Magyar Szó sub titlul Orbán e iubit în Ardeal. Dar de ce așa de tare? analizează acest rezultat. Maghiarii din România suferă de un „conservatorism structural“, spune politologul, fiind atașați valorilor tradiționale, conservării limbii, culturii, confesiunii catolice etc. Nu au în vedere nici schimbări radicale, nici revoluții, de aceea prestația extremistă a partidului Jobbik n-a fost digerată decât de un grup mic, în secuime și a fost supraevaluată în sondaje. FIDESZ a vorbit pe această coardă mai laxă a naționalismului etnic și a reușit. În plus, am adăuga noi, le-a „dat“ avantajul dublei cetățenii, un pașaport fără vize spre SUA și o mai mare libertate de mișcare. Interviul scoate în evidență și paradoxul respingerii partidelor de stânga românești de către maghiarime, ca reflex al memoriei ceaușismului distructiv. Rămase în urmă ca unele dintre cele mai sărace județe, Harghita și Covasna ar necesita ajutor social, sprijin pentru dezvoltare etc., aflate de obicei în portofoliul partidelor social-democrate. Dar nici maghiarimea transilvană, cum nici majoritatea electoratului nu mai cred în ideologiile de partid.

„Viktatura“ lui Orbán

Cu peste 60% de locuri în Parlament în mandatul abia încheiat, FIDESZ a pus la treabă mașina de vot și a trecut fără prea multe dezbateri 859 de legi, aproape dublu față de guvernarea 2006-2010. Tocmai asta i s-a reproșat nu doar de către opoziție, ci și de Uniunea Europeană liderului Viktor Orbán, care ar fi instituit o adevărată „viktatură“, așezând în funcții oameni de casă, de partid și de încredere peste tot: populismul, abuzul de putere, diminuarea democrației și a libertăților. Printre legile criticate au fost Legea presei, Legea de protecție a datelor, modificările aduse Constituției, considerate antieuropene mai ales în definirea statului și a familiei, schimbarea conducerii Băncii Centrale și mesajele publice antisemite, în jurul reabilitării lui Horthy și a unui monument budapestan controversat, proiectat în memoria invaziei hitleriste în Ungaria. Cucerit de imaginea de forță a guvernului Orbán dispus să apere „sufletul național“, electoratul majoritar pare să accepte abuzul de putere și o oarecare îndepărtare de valorile europene. Întreruperea negocierilor cu FMI n-a fost considerată o pagubă, ci, mai degrabă, ca un semnal de demnitate și independență, iar atacul asupra băncilor și a investițiilor străine, urmat de retragerea câtorva, a fost salutată ca o victorie asupra lăcomiei străinilor. „E greu de prevăzut dacă va mai găsi FIDESZ câteva zeci de miliarde pentru a-și finanța guvernarea încă patru ani și dacă va mai putea trage din pălărie un elixir magic din scăderea regiei populației pentru creștere politică sau se va surpa tot eșafodajul pe care și-a construit puterea“, titra cotidianul Népszabadság în ziua următoare alegerilor parlamentare.

Ungaria, în două luntri

Așteptările Europei sunt realiste, așa cum arată o analiză Stratfor: Ungaria va continua sub noul mandat al Guvernului Orbán ofensiva asupra firmelor multinaționale și asupra băncilor, după ce Curtea Constituțională a aprobat inițierea de legi cu bătaie retroactivă în activitatea bancară. Va continua și confruntarea cu UE și, mai puțin previzibil, apropierea de Rusia, căreia guvernul îi este îndatorat cu peste 10 miliarde de euro pentru construcția centralei nucleare de la Paks. În două luntri, Ungaria va continua să facă parte din Grupul de la Vișegrad, din NATO și din UE, dar e departe de a fi la fel de neliniștită de ofensiva Rusiei aspra Crimeei, pe cât sunt alte țări din Europa Centrală și de Est, ca România, Ucraina sau Polonia. //