Pe aceeași temă
Ce urmează după semnarea Acordului de Asociere și aderarea la Zona de Liber Schimb? Aici se oprește drumul Republicii Moldova către Uniunea Europeană?
Sub nicio formă. Semnarea Acordului de Asociere, implicit aderarea Republicii Moldova la Zona de Liber Schimb, este doar o etapă - foarte importantă, e adevărat - în parcursul european al țării. Obiectivul nostru final este aderarea cu drepturi depline la UE. Pentru a reuși, după semnare, trebuie să implementăm cu dedicație Acordul de Asociere și în, mod special, Zona de Liber Schimb. Doar astfel vom demonstra seriozitatea intențiilor noastre, faptul că am depășit demult nivelul strict de declarații și că transpunem în practică angajamentele luate în raport cu UE.
Totodată, vom putea să arătăm și societății moldovenești avantajele parcursului european al țării, avantaje ce rezultă din instituirea Zonei de Liber Schimb cu UE. Este vorba de accesul la piața europeană pentru bunurile pe care încă nu le putem exporta, de creșterea competitivității produselor noastre, de atragerea investițiilor. Am vorbit și cu mai mulți investitori din Europa, care de asemenea își leagă mari speranțe de Zona de Liber Schimb. Deci, așteptările sunt mari în societate, fiindcă sunt deja patru ani de când vorbim de aceste acorduri... Cert este că, dacă doar le vom semna și ratifica, iar fermierii, funcționarii, pensionarii nu vor sesiza anumite avantaje, nu va fi succesul pe care contăm atât de mult. În schimb, implementarea cu succes și generarea acestei schimbări de atitudine în Republica Moldova ne va permite să ne gândim la următoarea etapă, care va fi depunerea cererii de aderare.
|
Iurie Leancă, premierul Republicii Moldova |
Aveți un calendar la care lucrați în ceea ce privește data de depunere a scrisorii, începerea negocierilor, aderarea?
Cum spun și partenerii noștri, trebuie să mergem etapizat. Apropo, același lucru mi l-a spus adineauri, când am abordat subiectul oferirii unei perspective europene clare pentru Republica Moldova, și premierul francez, cu care am vorbit la telefon. Am obținut regimul fără de vize, la sfârșit de iunie semnăm Acordul de Asociere, îl implementăm, apoi ne gândim și la următoarea etapă, care este ultima, de fapt.
Evident că trebuie să dăm dovadă de o anumită imaginație și o anumită înțelegere a fenomenelor, și asta ar însemna să ne punem într-un anumit cadru. Dar, înainte de asta, trebuie să trecem cu bine de exercițiul cel mai important al anului curent - alegerile parlamentare din toamnă - și să menținem același curs spre integrare europeană, spre reforme cardinale în Republica Moldova. Mă refer la justiție, la procuratură, la combaterea corupției și la reformele economice profunde. Dacă facem aceste lucruri, atunci, în perioada președinției letone a UE, din 2015, ar fi firesc să depunem cererea de aderare. Până atunci, în baza acestor reforme și până la alegeri - dar și după alegeri -, trebuie să producem suficiente argumente pentru a-i convinge pe partenerii noștri europeni că nu există alternativă pentru noi, dacă ne dorim un stat funcțional și democratic, și că doar prin oferirea unei perspective clare de aderare la UE, Moldova va putea depăși anumite dificultăți și va putea răspunde la mai multe provocări care, precum vedeți, se tot multiplică, din păcate.
(La 15 mai, cu ocazia vizitei premierului Leancă la Bruxelles, președintele Comisiei Europene, J. M. Barroso, a declarat: „Credem în perspectiva europeană a Republicii Moldova” - nota redacției)
Și după depunerea scrisorii cum vedeți pașii necesar de parcurs?
Dvs. cunoașteți mai bine, pentru că ați trecut prin acest proces. Din câte știu din experiența României, dar și a țărilor din Balcanii Occidentali, care e mai recentă, acest proces de monitorizare a cererii durează între de la un an la un an și jumătate. Și este foarte important ca, în momentul în care depui cererea, să fii asigurat că niciuna dintre cele 28 de țări membre ale Uniunii Europene, dar și instituții precum Comisia sau Parlamentul European, nu sunt, de principiu, împotriva aderării țării tale la UE. Astăzi, pot spune că Parlamentul European - cel puțin, în actuala sa componență - nu este contra. Dovadă este și Rezoluția din 17 aprilie a.c., adoptată de acest for legislativ, în care se menţionează că Republica Moldova este în drept să ceară, în baza art. 49 al Tratatului de la Lisabona, calitatea de membră a UE. Așadar, majoritatea țărilor membre manifestă o deschidere totală pe acest subiect.
Evident că există și capitale mai reticente. Și aici trebuie să insistăm cu argumente și cu sprijinul partenerilor noștri din Europa de Vest, al balticilor și, bineînțeles, al României - țări care ne înțeleg mult mai bine și problemele, și aspirațiile. Acum un an, erau foarte mulți sceptici care nu credeau că vom obține vreodată regimul fără de vize. Iată că la 27 februarie 2014 eurodeputații s-au pronunțat cu 460 de voturi din 510 de legislatori prezenți în favoarea eliminării vizelor pentru moldoveni. Așadar, dacă dai dovadă de determinare și de coerență, totul până la urmă e posibil.
În intervențiile recente, ați formulat o dată-țintă pentru aderarea Moldovei la UE - anul 2019, când România va deține președinția Uniunii. N-ar fi un termen prea scurt: să depuneți în 2015 și să aderați în 2019?
Poate cineva să obiecteze că, deși nu are o perspectivă europeană reflectată într-o declarație formală a țărilor membre, Moldova deja se gândește la finalitate. Dar eu, înainte de toate, pornesc de la ideea că, într-adevăr, integrarea europeană este singura alternativă pentru Republica Moldova, deopotrivă pentru modernizarea instituțiilor, a societății și a economiei, pentru asigurarea unui climat de stabilitate în țară, dar și în plan regional. Nu există o altă soluție decât această perspectivă europeană, fiindcă vecinătatea în care ne aflăm noi astăzi ne ține într-o zonă de incertitudine, iar zona de incertitudine generează de obicei instabilitate. Mai mult, criza prin care trec astăzi regiunea și continentul per ansamblu este doar o dovadă elocventă a acestui cerc, dacă doriți, vicios - vecinătate, incertitudine, instabilitate. Dacă vom considera că această perspectivă europeană este inevitabilă pentru Republica Moldova, atunci este bine să ne axăm și pe un obiectiv - aderarea la UE.
Deci, 2019 este un termen real?
Și dacă e să ținem cont de faptul că România va deține președinția UE în a doua jumătate a anului 2019, acest termen ar putea fi și un proiect național, dacă doriți. Dar astăzi cel mai important e să ne axăm pe obiective pe termen scurt și mediu: să avansăm cu reformele acasă și, în același timp, să obținem recunoașterea, de către toate capitalele europene, a dreptului nostru de a candida la aderare. Pot doar reitera că obținerea statutului de țară candidată contează din punctul de vedere nu doar al reformelor, ci și al sprijinului pentru reforme. Pentru că, din momentul în care ești țară candidată - și România știe foarte bine acest lucru -, țările membre se angajează să te ajute pentru a atinge nivelul mediu de dezvoltare al UE, în toate domeniile vieții publice și economice. Deci, se schimbă total optica. Dar obținerea acestui statut, în opinia mea, va însemna tocmai punctul critic al realizării acestei ireversibilități în dezvoltarea noastră. După aceea, nu cred că vor mai fi posibile ezitări, schimbări dramatice de obiective pe plan extern sau intern. Și, indiferent cine va fi la putere, totul se va supune unei singure logici - cea de integrare a Moldovei în Uniunea Europeană și de sincronizare a acțiunilor cu acest obiectiv.
Criza din Ucraina pune și problema securității Republicii Moldova. N-ar trebui să renunțați la statutul de neutralitate?
Bănuiesc că, acum două-trei luni, puțină lume sau poate chiar nimeni nu putea să anticipeze criza din Ucraina. Dar ea afectează nu doar Ucraina, ci întreaga regiune, ba chiar întreaga arhitectură de securitate în spațiul atlantic, tot ceea ce numim fundamentul dreptului internațional. Criza, într-adevăr, ne face să medităm mult mai mult la subiecte de securitate și cum putem asigura securitatea frontierelor.
În discuțiile pe care le aveți cu omologi străini atacați tema securității, mai ales în acest context?
Vă asigur că este unul dintre subiectele prioritare discutate și deseori sunt întrebat dacă nu ar fi cazul să regândim conceptul de neutralitate. Deocamdată, nu există premise nici de ordin intern și nici de ordin extern nu doar pentru a regândi, dar și pentru a trage anumite concluzii cu efecte practice. Ceea ce înseamnă că trebuie să ne axăm pe statutul pe care îl avem și să demonstrăm că neutralitate aduce și avantaje. Bineînțeles că evoluțiile regionale complică mult acest obiectiv și, readucând în atenție problema prezenței trupelor străine în zona de est a Republicii Moldova. Sigur că ne face să ne gândim la diverse scenarii. Dar, după cum vă spuneam, aceste premise interne și externe ne permit să ne gândim doar la cum am putea face astfel, încât neutralitatea să fie cu adevărat, un impediment de neocolit pentru oricine ar vrea, eventual, să ne treacă de o manieră agresivă frontiera.
Interviu cu IURIE LEANCĂ, premierul Republicii Moldova
Interviu realizat de ARMAND GOȘU
Chișinău, 9 mai 2014
