Pe aceeași temă
Cu o zi înainte de Ziua Recunoștinței (28 noiembrie), toată America se uita la televizor cum, pe la ora prânzului, Președintele Obama ierta un curcan care se va bucura de viață încă un an. Anterior, același Președinte, secretarul de stat american John Kerry şi alţi oficiali occidentali iertau în direct Iranul. E drept doar pentru cîteva luni. Unele state însă nu pot ierta, Arabia Saudită fiind extrem de vocală împotriva noului acord cu Teheranul.
Acordul privind programul nuclear iranian agreat la Geneva între Teheran şi Occident a generat dezbateri extrem de intense, nervozitatea cauzată de acest succes temporar fiind mult mai mare decât în cazul în care reuniunea s-ar fi încheiat cu încă un eșec. Pe lângă reacțiile previzibile israeliene, Arabia Saudită s-a poziționat public, încă de la debutul discuțiilor, împotriva oricăror concesii din partea lumii occidentale iar succesul de la Geneva a declanşat o adevărat isterie la Riad.
Refuzul Riadului de a prelua poziţia de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, declarațiile pe care Prinţul Bandar, şeful serviciilor secrete saudite, le-a făcut acum câteva luni în fața diplomaților europeni privind regândirea relaţiei cu SUA şi discuţiile avute recent de John Kerry la Riad au fost câteva dintre semnalele publice prin care influenta monarhie din Golf şi-a arătat nemulţumirea faţă de graba de neînțeles cu care Washingtonul s-a întors spre Iran, după cum a declarat ambasadorul saudit la Londra pentru The Times.
Oficial, guvernul saudit s-a limitat la o evazivă declaraţie a ministrului culturii şi al informaţiei, strecurată la şi altele de către Agentia de Presă Saudită şi potrivit căreia acordul temporar ar putea fi un pas important către identificarea unei soluţii finale, atâta timp cât există intenţii bune. Casa Regală însă nu s-a exprimat public pe această temă, demersurile Regelui Abdullah fiind însă relevante pentru situaţia de faţă: o reuniune urgentă la Riad cu Emirul Qatarului şi cu cel al Kuweitului pentru a discuta chestiuni regionale şi retragerea acestuia, împreună cu al doilea vice-premier şi un grup de consilieri, în oaza Rawdhat Khuraim, locaţie preferată de suveranul saudit în momentele tensionate.
Foto: www.raialyoum.com
Aparenta lipsă de implicare a oficialităților saudite este dublată de intervențiile extrem de vocale ale unor apropiați ai Casei Regale cu vizibilitate în Occident. Interviurile pe care Prinţul Al-Walid Bin Talaal sau ambasadorul saudit la Londra le-au acordat în ultimele zile indică preocuparea şi tensiunea uriaşă de la Riad. Una dintre chestiunile abordate se referă la mult discutata apropiere dintre Arabia Saudită şi Israel, cel puţin oficial fiind prima dată când politicile celor două state sunt aproape paralele, după cum menţiona Bin Talaal, unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi saudiţi din lume, într-un interviu pentru The Wall Street Journal.
Cât de departe se va merge este greu de spus, deşi o alianţă Tel Aviv – Riad care pare împotriva firii nu este o variantă exclusă de saudiţi cel puţin. Toate opţiunile sunt valabile sublinia ambasadorul saudit la Londra, iar un demers militar pentru a neutraliza capacitatea nucleară a Iranului este preferabil unei înţelegeri diplomatice proaste este de părere Bin Talaal. Mergând în aceeași direcţie, în cadrul unei întâlniri care a avut loc recent la Washington, un oficial saudit a sugerat o posibilă lipsă de reacţie promptă în cazul în care avioane israeliene ar survola spaţiul aerian saudit fără un acord prealabil. Ce să facem? Nimic. Am condamna public violarea spaţiului aerian, dar după ce totul se va termina, ar fi declarat oficialul saudit potrivit lui Simon Henderson de la The Washington Institute. Pentru moment, poziţia publică oficială, exprimată de ambasadorul saudit la Londra, este că Riadul nu are o înţelegere cu Israelul în acest sens şi nici în ceea ce priveşte asigurarea de suport tehnic în eventualitatea unor demersuri militare.
Posibilitatea transformării Iranului într-un partener frecventabil reduce din susţinerea pe care lumea occidentală o acordă Arabiei Saudite în competiţia pentru supremaţia regională. În contrapartidă, prin importanţa pe care o are atât în lumea islamică, cât şi în cea arabă, Arabia Saudită devine exponentul principal al lumii sunnite în această cursă, având în vedere rivalitatea su-şi (sunniţi – şiiţi). În acelaşi timp, acceptarea sub orice formă a demersurilor nucleare iraniene reduce la zero toate încercările pe care statele din Golf şi nu numai le-au făcut în vederea curăţării regiunii de arme chimice. De altfel, Riadul a dezvăluit recent că are o colaborare strânsă cu autorităţile pakistaneze în domeniul nuclear şi că au investit considerabil în dezvoltarea programelor respective pe care ar putea să le importe. Nu în ultimul rând, iertarea păcatelor Iranului creşte şansa de mântuire pentru partenerul acestuia, preşedintele sirian Bashar al-Assad, a cărei înlăturare de la putere reprezintă una dintre mizele saudite în regiune.
Indignarea saudită a fost primită cu oarecare resemnare de către autorităţile de la Teheran, care profită de uşile deschise de lumea occidentală şi încercă să câştige încrederea comunităţii internaţionale. Fostul preşedinte iranian, Akbar Hashemi Rafsanjani, un personaj acceptat de Riad, a anunţat public că este dispus să se deplaseze în capitala saudită pentru convorbiri. Iranul este conştient că ostilitatea saudită este împărtăşită şi de restul statelor din Golf care, pentru moment cel puţin, s-au limitat la declaraţii neangajante. Singura monarhie care ar fi trădat încrederea saudită fiind Omanul unde, potrivit Associated Press, s-ar fi derulat încă de la începutul acestui an negocieri între Iran şi SUA.
Pe măsură ce ecourile semnării acordului se vor diminua şi se va trece efectiv la faza de implementare a prevederilor acestuia, Arabia Saudită va fi reuşit să facă înconjurul lumii promovându-şi mesajul anti-iranian. Cert este că, indiferent dacă se va dovedi că Iranul a fost de bună credinţă sau nu, nimeni din regiune nu doarme după cum a afirmat Abdullah Al-Askar, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Adunarea Consultativă de la Riad.
Mihai Pătru este doctorand al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, şi cercetător asociat la Institutul Diplomatic Român.
